Noaptea albă a teatrului în comunism, primul episod

Dacă mașina timpului ar funcționa cu adevărat, oare în ce an am alege să ne întoarcem? În anul 1945, când teatrele se numeau „teatre muncitorești ale poporului” și prezentau în special scene din viața proletariatului?

Sau în perioada considerată fertilă pentru teatrul din România, începând din 1956 și până în 1971, când societatea părea să respire din nou aerul normalității, iar creatorii se simțeau încurajați, admirați și bine finanțați de stat?

CITEȘTE ȘI: Imagine de groază: Zeci de animale moarte pe un câmp

Sau poate am vrea să aflăm cum era între 1975 și 1989, în acel „timp al rezistenței culturale”, când instituţiile teatrale au fost obligate să se autofinanțeze, iar oamenii stăteau la coadă pentru un bilet, mai ales pentru spectacolele despre care se auzea că au probleme cu cenzura?

Sau când repertoriile erau controlate de partidul unic, iar comisiile ideologice organizau vizionări ca să decidă ce producţii sunt la înălțimea moralei comuniste și potrivite să iasă la public?

Acea vreme când, ca și cum ar fi răspuns disprețului pentru cultură al regimului, oamenii se hrăneau cu cărți, muzică și teatru, magazinele fiind oricum goale.

CITEȘTE ȘI: Cei şapte primari care au speriat vestul

Primul eveniment public din cadrul proiectului „Teatrul ca rezistență”, „Noaptea albă a teatrului în comunism” (episodul I), care va avea loc miercuri, 28 noiembrie, va oferi celor curioși șansa de a arunca o privire înspre un trecut în care teatrul avea o mare greutate pentru locuitorii orașului Timișoara, indiferent de limba pe care o vorbeau ei, română, maghiară sau germană.

„Vă dăm întâlnire chiar în clădirea Operei, de unde a izbucnit scânteia Revoluției din 1989 ca să reconstituim împreună, într-o seară neconvențională, momente din trecutul teatral al orașului.

Începând cu ora 19, evenimentul public va conecta mai multe spații din clădirea-simbol a orașului, cu intrare din pietonala Alba-Iulia, și va include o expoziție atipică de afișe din perioada comunistă, o privire în spatele cortinei teatrului timișorean din deceniile ’60 – ’70, prin scene reconstituite de actorii Teatrului Auăleu în bufetul împărțit de teatrele Maghiar și German, precum și lansarea primului număr al fanzinului Teatrul ca rezistență, subliniază organizatorii proiectului ce urmează să se desfășoare până în 2021, propunându-şi să cerceteze arhivele teatrelor din urbea de pe Bega, precum și colecții private, pentru a analiza viața cotidiană a timișorenilor în timpul regimului comunist (1960-1990), dar și după Revoluția din 1989 (1990-2019), din perspectiva relației lor cu teatrul.

Vor rezulta, în faza finală, o expoziție multimedia și un film documentar, precum și – pe parcurs – o serie de mijloace populare de comunicare a rezultatelor cercetării, evenimente, un fanzin cu apariție regulată, video-instalații în spații publice.

Toate pentru a reaminti și sublinia una dintre cele mai relevante misiuni ale teatrului într-o societate, aceea de a încuraja gândirea critică, indiferent de regimul politic și social.

„Teatrul ca rezistență” este un proiect „Timișoara 2021”, implementat în parteneriat cu Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului – ARPAS (București) și „Auăleu” (Timișoara), care lucrează în strânsă asociere toate cu instituțiile teatrale majore ale oraşului.

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local, prin intermediul programului cultural prioritar „Timișoara, Capitală Europeană a Culturii 2021”, parte a Programului Cultural TM2021 al anului 2018.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns