Nimic făţiş despre concurenţă! Nici clientela nu avea darul să o stârnească…

În Săcălaz, la locul ştiut, unde se întretaie trei străzi, aproape de poştă, vin câţiva legumicultori cu oferta. În ziua asta de marţi, e trecut de ora zece, sunt trei.

Încap, cu marfă cu tot, pe câţiva metri pătraţi. Doi sunt localnici, o femeie şi-un bărbat; pe el îl cheamă Dean Bastovanov şi, aproape, stă o… intrusă, Ramona Stoican.

CITEȘTE ȘI: Imagini video de la accidentul în care au fost implicați 17 elevi

Nu îşi vorbesc, nici măcar formal, despre, bunăoră, timpul probabil. Domnul Dean are pertener de dialog, o consăteancă aflată în trecere dar care nu dă pic de semn că trebuie să ajungă undeva.

Domnul Dean, când vorbeşte despre răsadurile sale dă atâtea amănunte – semnul pasiunii – că devine încântător. Toată viaţa a fost constructor şi, de patru ani, să nu-l doboare plictiseala, s-a apucat de gradinărit.

Îl las, că el are companie, îi trece timpul mai uşor, şi fac, doar un pas, către femeia tânără, brunetă, care stă aşezată pe o ladă, cu un picior întins, semn de cumplită oboseală.

CITEȘTE ȘI: Accident mortal la Timișoara

S-a trezit în inima zorilor, a încărcat marfa şi a străbătut până aici 100 de kilometri. Are toate răsadurile, clienţi să fie. Zice că vinde mai bine ca în Timişoara, mai şi lasa din preţ cui cumpără mai mult.

Vine de la Cenad, unde concurenţa e mare. ”Într-o zi, mă credeţi, nu am vândut nimic!”

CITEȘTE ȘI: Trupul neînsufleit al unui german zace de peste o săptămână la o morgă din vestul țării

Răsadurile ei sunt mai viguroare. Zice că le-a făcut, asta-i explicaţa, în pat de bălegar…

Aflu ce suprafaţă cu legume cultivă – un hectar – ce muncă presupune asta şi îmi imaginez ceapa vedre, ceapa de toamnă, uscată, vinetele, ardeii de tot felul, puzderia de roşii, verzi, în pârg, coapte…

Pe femeie o văd, cu bărbatul ei, că alt ajutor n-au, terminând de udat. Tocmai când se crapă de ziuă. Când destui din mediul rural se lăţesc în somnul dulce, întorcându-se pe cealaltă parte.

CITEȘTE ȘI: Clanul care conduce Parța s-a înstăpânit prin șicane și minciuni peste pământurile comunei

Nu puţini dintre ei sunt abonaţii buticurilor, ”trăiesc din caiet”, adică iau alimente pe datorie, până vine ajutorul social, alocaţia sau penesia de ceapist a unui bătrân din casă.

Nu puţine femei de la sat sunt doar mama copilului. Ceea ce nu-i puţin lucru.

Şi, să nu le ia urâtul, plivesc facebook-ul, tot până se crapă de ziuă, convinse fiind că munca, fie şi numai în peticul de grădină, nu se… merită.

Mai aflu ceva din familia Ramonei Stoican: bărbatul ei este, cu marfă, la Beregsău Mare, că în nicio oră vine să o ia şi se pornesc către casă.

Femeia are 34 de ani, iar fiica sa cea mare, 18.

Despre această mai rară zestre femeia vorbeşte cu inima toată, cum numai omul cu măsură, neademenit de himere, o poate face!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Nimic făţiş despre concurenţă! Nici clientela nu avea darul să o stârnească…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *