– Un alt tânăr interpret, Marius Bodea, mi-a vorbit convingător despre tine. -Da? Îi mulțumesc, îmi este coleg și prieten foarte bun. Curând o să apărem cu un duet. Nu suntem la prima colaborare.
Ne revedem, iată, după câțiva ani. Atunci erai studentă la jurnalism și, în ceea ce privește cântatul, la începuturi. Timpul a trecut cu folos, ai absolvit facultatea, iar în plan artistic ai adăugat câteva reușite.
Puştiul spectator, atunci avea unsprezece ani, fără pic de ezitare, semn că îşi dorea atât de mult, l-a întrebat dacă poate intra şi el pe teren.
Nimeni nu știe ce va aduce, la final, prin școlile noastre, lipsite de atâtea, anul de învătământ abia început. Cadrele didactice calificate…
În fiecare an, la început de octombrie, se țin, în Săcălaz, zilele comunei. Între toate câte se petrec, un moment aparte, ce ține câteva ore, îi are în centrul atenției pe seniorii localității.
– Revin cu bucurie. Nu spun asta din complezență. Am cunoscut fețe noi, oameni bucuroși să petreacă o zi frumoasă de duminică împreună cu familia…
E o fire deschisă, veselă, primitoare. Nu l-am văzut, și îl știu de două decenii, niciodată mergând cu pas grăbit-grăbit. Este un ardelean sadea și…
Omul se numește Silviu Lombrea. Este moț, dar stă, de decenii, în…
Părintele Vasile Suciu, de la Parohia Giarmata Vii, tocmai terminase slujba și, cu o dezinvoltură ce aducea atmosferei un plus de solemnitate…
Trec pe trotuar şi femeia tocmai atunci, întâmplarea face, iese în pragul magazinului în care lucrează. Intru în vorbă şi trag cu ochiul dincolo de prag …
E un bărbat robust și, aparent, mai puțin vorbăreț. De un timp, îl văd așezat într-un scaun cu rotile, cu care se mișcă pe-o distanță de numai câțiva metri
– ”Trăim cu adevărat doar o scurtă parte din viață. Restul nu e viață, ci doar timp”, spunea Seneca în urmă cu aproape două mii de ani. O axiomă asupra …
Eram student în anul IV când am publicat acea carte și când i-am făcut lansarea în Facultatea de Construcții, unde învățam, alături de colegi, profesori …
În fiecare an, la sfârșit de aprilie, se marchează Ziua Veteranilor de Război. Asta, din 1902 încoace, când Carol I, printr-un Decret Regal …
În clasa a cincea de la Școala Gimnazială din Ghiroda – aici învață 204 elevi – este și Sara Bogdan. Crezi că-i mai mică, e scunduță, slăbuță, iute ca piperul.
După două zile de târg, unul mai altfel, înțelegi că omul este croit să caute mereu o alternativă, să se ducă după ce-i este de folos și, așa, se tot caută.
Eu sunt dintre cei care cred că un scriitor cu o biografie densă este nu doar mai expresiv, ci și convingător. Dumneavoastră, numai privind drumul …
Domnul Silvius Lombrea iubește dintotdeauna poezia. Și cu totul aparte îl prețuiește pe Eminescu. Nu-i din lumea literelor, nici a ideilor, a lucrat la …
Când spui Făget, zici, implicit, și Ion Căliman. – Nu sunt o reprezentativitate, ci unul dintre oamenii din urbe. – Rămân la părerea că …
– Aţi încheiat un an bun, la Campionatul Naţional de seniori aţi luat medalia de bronz şi, acelaşi loc trei, la Gongul de aur, în Macedonia. – A fost un an …
La fel ca în anii trecuţi, Gala sportivă a Clubului Kentos are ca scop premierea sportivilor cu rezultate deosebite, cât şi întrunirea tuturor …
Femeia are mulți copii, nouă. Cei mari, doi, s-au dus unde i-a chemat soarta. Ceilalți sunt cu ea și tatăl lor. Un om lipsit de posibilități.
Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului ”Renașterea bănățeană”, solistul vocal al trupei Carla’s Dreams a făcut câteva mărturisiri.
Adevărul, pentru un actor de comedie, rămâne cea dintâi sursă de inspirație. – Așa este. Să comunici, într-un timp scurt, trebuie …
Vreau să vă rog să îmi fiți de folos, în acest dialog, încât pe spațiul ce îl avem să lămurim unele aspecte ce țin de folclor.
Sărbătoarea de ieri nu a fost un pretext, imediat, de regăsire. Ci rodul unei idei – cultivate de către primărie și consiliul local – care susține …
– Cum nu vă cunosc decât de pe scenă, să știu cum ar fi mai potrivit să vă abordez, vreau să aflu ce fire sunteți, comunicativă, rezervată …
– Cum ați caracteriza bănățeanul? – Fălos, după aia e lăudăros și la urmă îi băjiocuritor. Aici nu-l întrece nimeni.
Îți spun ceva de care – așa mi-ar plăcea – nu ai mai avut parte: te invidiez. Găsesc a fi extraordinar să trăiești, într-o existență, mai multe… vieți.
Încap, cu marfă cu tot, pe câţiva metri pătraţi. Doi sunt localnici, o femeie şi-un bărbat; pe el îl cheamă Dean Bastovanov şi, aproape, stă o… intrusă, Ramona Stoican.
– În dimineața asta, urbea în care trăiți, și nu e doar o părere, are atâta liniște…
Înainte de orice, vreau să aud de la dumneavoastră în ce constă farmecul voleiului.
– Într-adevăr, voleiul devine încântător dacă este jucat …
Domnul Barb, tatăl, se apropie de patruzeci de ani. E un bărbat înalt, bine legat, purtător de barbă şi cu un calm funciar.
În Beregsău Mare, la numărul 73, stă familia lui Polexici Petru. Pe nevastă o cheamă Ghile Florica. Sunt împreună de aproape 15 ani…
Două ore au avut concurenții să își monteze ce le era de trebuință. Apoi alte trei ca să prepare, fiecare cu ceaunul lui sau mai multe, mâncarea…
Doamna, surprinsă de aglomerația burgului, chiar și în zilele astea, printre ultimele de vacanță, e foarte volubilă. Bărbatul, fire mai reținută…
V-am prins într-un moment presant, aveți, zilele acestea, destule de făcut.
– Oraganizăm a cincea ediție a Festivalului Internațional de Folclor …
– Vă vizitez, maestre Vladimir Jurăscu, înainte de o zi mare. Împliniți nouă decenii de viață, vă regăsesc același, primitor, cu vervă…
– Mă bucur că vă revăd după atâte vreme. Greșesc dacă spun că biografia dumneavoastră întregește, cum mai rar se întâmplă, drumul?
Într-o noapte de la sfârşit de februarie, un hoţ a spart, într-o localitate din Timiş, două case. Imobilele sunt aşezate la drumul principal, bine iluminat.
Vreme de câteva ore, duminică, comunitatea din Ghiroda, în bună parte, s-a adunat la biserică. A fost o zi cu un plus de încărcătură spirituală…
Domnul Erwin Lehretter acum trăieşte în Germania. Fire întreprinzătoare fiind, a fost ales preşedintele Asociaţiei şvabilor recăşeni emigraţi.
Eram la Foeni, în ziua reporterului fără noroc, nimic nu se lega. Despre doamna Anița știam, vag, ceva. Cine îmi povestise o făcuse cu destulă circumstanță.
Ziua asta de toamnă, atât de mohorâtă, nici că o atinge. Tocmai și-a făcut o supă, mă îmbie și pe mine să mănânc, dar în frământările ei nu e cazul.
Zona Făgetului este o vatră folclorică extrem de ofertantă. Deşi, trebuie să spun şi asta, în numele adevărului, există, în ultimii ani, un declin.
-Atelierul tău se află în centrul orașului, pe o stradă pietonală foarte circulată. În fața porții, mereu deschisă, este, întotdeauna, o lucrare.
În perioada 11– 24 septembrie, membrii Fundației “Laurențiu Ciucur”, copii și tinerii suferinzi de boli musculare și neuromusculare progresive din județul Timiș …
E un bărbat înalt, robust și lipsit de plăcerea de a vorbi. Este păstor, indiferent de anotimp el viețuiește, zi și noapte, la stână.
De când nu ne-am mai văzut? – De un deceniu, domnule Galetin. Vă caut pentru tot ceea ce sunteți în mișcarea cultural-artistică din zona noastră…
Oricât ar fi reporterul de experimentat, e drept, rar, cedează. Nu-i nimic mai trist decât să scrii despre cineva care, odată cu el, dispare ceva.
Sunt fapte care, într-o viață de om, se repetă extrem de rar. Dacă e să fie, și ești martor, înseană că ai avut noroc. Iată un exemplu:
Într-o seară l-am sunat, o fac adeseori, pe domnul profesor Costică Idriceanu. A răspuns prompt, ca mai întotdeauna, doamna Maria, soția.
Vineri, la ora zece, la Ghiroda, în sala mare a căminului cultural, s-a reunit consiliul local. Două puncte au fost la ordinea de zi …
În vecinătatea bisericii catolice din centrul orașului e o arteră care poartă numele unui artist. Are un fel de unicitate, casele, în mare parte, sunt construite de ceva vreme…
Doamna Silvia lucrează la primărie și în ziua asta de luni, spre sfârșit de noiembrie, îmi e ghid. În oraș este șantier la mai tot pasul, se ocolește, să ajungi la o adresă..
Poarta verde stă mai toată ziua descuiată, însă mereu e apărată de un câine cu un lătrat aprig. Numai gura e de el, dar cât este de mic îl scoate din banalitate blana…
– Am aflat că sunteţi studentă la jurnalistică şi asta mă bucură. Cum şi de ce aţi ales presa?
Se însoțesc în atâta taină încât nu vede pe nimeni din jur. Vacarmul nu o atinge, are un discurs al ei, singur nu poate fi altceva…
L-am întâlnit într-o spălătorie de mașini. Tocmai terminase un microbuz, o coptură, nu știu cine îl lasă pe drumurile publice.
Când o așezare împlinește șapte veacuri de existență, în comunitate e o sărbătoare aparte.
În firma lor, în ultima sâmbătă din luna august, e sărbătoare. Negreșit, în fiecare an.
Într-o zi cu o căldură năucitoare, cu un soare care ținea loc de cer, pe marginea dumului european, la intrarea în..,
Poate nu mai locuiești pe strada ori pe ulița în care te-ai născut. Revenit, fie și numai pentru o zi, acasă, te vezi într-o ipostază sau alta.
Am revenit, după șaptesprezece ani, pe unul dintre drumurile mele reportericești. Păstrez același titlu. Am scris despre o dramă, șapte copii minori își pierduseră mama.
Primarul din Belinț, Florin Laza, are o problemă la care nu-i găsește rezolvarea. La deponeul din Ghizela, localitate aflată în vecinătate, e raiul ciorilor.
