„Timpul, în boala oncologică, este duşmanul nostru”. Dialog cu dr. Mihaela Paşca Feneşan, medic primar oncologie medicală, Centrul OncoHelp din Timişoara
– O vreme, din dorinţa de a ocroti un apropiat, scriitoarea Maria Niţu, pacienta dumneavoastră, am intrat zilnic în acest loc al suferinţei. De remarcat, cu sinceritate, atitudinea cadrelor medicale, curăţenia desăvârşită, o mare aglomeraţie şi o lume, mai ales a aparţinătorilor, lipsită de răbdare! Ce spune statistica despre incidenţa cancerului? Şi o singură cifră poate da, uneori, de gândit!
– Aşa este, secţiile şi ambulatoriile de oncologie sunt, din păcate, locuri aglomerate, unde nimeni nu vine cu drag. Ultimele cifre raportate la Globocan în 2022 sună cam aşa: 104.661 cazuri noi pe an, 56.216 decese pe an, 30.1870 cazuri active în evidenţa medicilor oncologi. Având în vedere statutul oncologiei medicale de specialitate deficitară, cu multe judeţe din ţară care au câţiva oncologi prezenţi în reşedinţa de judeţ, reiese aglomeraţia la care aţi fost, de curând, martor. Sentimentul de copleşire ne cuprinde adesea, pentru că un pacient parcurge, alături de medic, marea majoritate a drumului prin boală: evaluări imagistice şi moleculare, reţete, indicaţii de tratament, terapia durerii de foarte multe ori, acolo unde îngrijirile paliative nu sunt disponibile, așa cum avem noi noroc în centrul de oncologie Oncohelp).
– Zona noastră, doamna doctor, cât este de afectată?
– Din păcate, neavând un registru unic naţional de raportare a cazurilor de cancer, nu avem o statistică fidelă regională. Din datele Globocan nu reiese o incidenţă mai mare în regiunea sau ţara noastră. Este, într-adevăr, o creştere a incidenţei cancerului la nivel mondial.
– Spuneţi, pentru cine vrea să asculte, ce se poate face preventiv.
– Reţeta ideală sau unanim valabilă bineînţeles că nu există. Pentru cazurile de cancere ereditare (cam 10% din total), există ghiduri clare de urmărire şi investigaţii, mai dese şi amănunţite decât în restul situaţiilor; inclusiv tratamente preventive (de exemplu mastectomie preventivă la purtatoarele genelor BRCA – cazul Angelina Jolie). Marea majoritate a pacienţilor oncologici fiind cazuri considerate sporadice (fără istoric familial), aici intră regulile generale de stil de viață sănătos. Renunţarea la fumat este primul gest pe care îl poate face oricine vrea să evite o posibilă îmbolnăvire.
– Am citit că Centrul de Oncologie OncoHelp din Timişoara e unul dintre cele mai moderne din ţară. Este doar pentru suferinzii din zona de vest?
– Nu, se adresează tuturor pacienţilor asiguraţi, nu există restricţie de domiciliu, legată de tratamentul bolii oncologice; am avut de-a lungul timpului pacienţi de la Suceava, Botoşani, Maramures, Călăraşi.
– Terapiile inovatoare dau multă speranţă celor afectaţi de această cumplită boală. Aveţi veşti noi?
– Peisajul oncologiei medicale s-a schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani. Din condamnare la moarte sigură, acest diagnostic se transformă, din ce în ce mai mult, în boală cronică. Vă dau doar câteva exemple din sfera tumorilor metastatice: cancerul mamar, cancerul de prostată, cancerul renal, melanomul, cancerul colorectal. Toate au ajuns, la cifre de supravieţuire de ordinul anilor de zile, prin comparaţie, cu câteva luni, acum 15-20 de ani. Din fericire, la acest capitol ţara noastră stă bine, pacienţii au acces la majoritatea tratamentelor inovatoare disponibile în ghidurile internaţionale. Imunoterapia, hormonoterapia de ultimă generaţie, tratamentele ţintite contra diverselor ținte celulare fac parte din arsenalul terapeutic şi au schimbat destinul pacienţilor oncologici.
– Doamna doctor, niciodată nu s-a vorbit, ca acum, despre cancerul de sân, de col uterin, de prostată! Ce se întâmplă? Care este cauza exploziei?
– O explicaţie a exploziei de cazuri la care asistăm poate fi creşterea duratei medii de viaţă a populaţiei, în general, acces la terapii eficiente pentru celelalte boli cronice degenerative care, în trecut, erau cauze importante de deces – boli cardiovasculare, boli neurodegenerative – accesul mult mai larg al populaţiei la investigaţii şi diagnostic.
– Care sunt principalii factori de risc? Vă rog să detaliaţi.
– De departe fumatul este principalul factor de risc modificabil; şi nu este factor de risc doar pentru tumorile pulmonare, ci pentru boală în general. Renunţarea la fumat e gestul simplu care poate preveni milioane de cazuri la nivel mondial. Obezitatea, poluarea, expunerea la azbest, radon, radiaţii ionizante, diverse infecţii – de exemplu H. Pilori pentru cancerul gastric, virusurile hepatice B şi C pentru hepatocarcinom, virusul HPV pentru cancerele de col uterin, penis, zona cervicală – sunt printre cei mai frecvenţi factori de risc încriminaţi la nivel mondial. Alimentaţia sănătoasă, alături de mişcare şi, în general, acele reguli de stil de viaţă sănătos, sunt atât de populare pentru a încerca să ne ferim de această boală a secolului.
– Cât ajută medicina alternativă?
– Nu există studii clinice randomizate pentru a susţine utilizarea acestor preparate. Mai mult, foarte multe dintre ele pot avea efect toxic renal, hepatic sau hematologic folosite împreună cu terapiile oncologice standard. Din păcate, majoritatea pacienţilor le utilizează fără a informa medicul curant oncolog şi ajungem, nu de puţine ori, în faţa unei toxicităţi importante, care determină întreruperea tratamentului oncologic. Bineînţeles că efectul placebo este recunoscut în medicină şi aici cred că este singurul efect pozitiv pe care medicina alternativă îl are. Dar, repet, toxicitatea încrucişată cu terapiile oncologice standard este un pericol real.
– Cum trebuie să ne comportăm cu omul care tocmai a aflat că are cancer? Şi, mai grav, nedepistat la timp. Ce trebuie să facem, ca familie, încât să-i oferim sprijin emoţional pe măsură, o îngrijire adecvată ?
– Întotdeauna am spus că boala oncologică nu afectează doar pacientul; bineînţeles, greutatea diagnosticului, efectele tratamentului sunt pe umerii pacientului. Nu are cum împărţi povara asta, dar întreaga familie este afectată. Îngrijirea pacientului e apanajul celor apropiaţi, alături de cadrele medicale, susţinerea pacientului, însoțirea lui la diversele investigaţii şi controale medicale necesare pe parcursul tratamentului oncologic. Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru persoana de lângă noi, care tocmai a primit această nedorită veste, este să nu disperăm, să îl susţinem în toată călătoria care începe: diagnostic, investigaţii, timpi de aşteptare, tratament, urmărire imagistică. Atunci când ai încredere în investigaţiile şi tratamentele la care eşti supus, acestea tind să fie mai eficiente. Am avut de multe ori pacienţi care au amânat nepermis de mult prezentarea la oncolog, de frica tratamentului. Şi-au înrăutăţit prognosticul prin acest gest sau pacienţi care, când au aflat că trebuie să facă şi chimioterapie, nu au mai venit la tratament. Lupta cu preconcepţiile legate de această boala şi de tratamentele specifice face parte din peisajul zilnic al profesiei de medic oncolog.
– Vă propun, doamna doctor – fiind şi o formă de a vă mulţumi că v-aţi făcut timp pentru dialog – să încheiem cum consideraţi că este mai potrivit. În ce mă priveşte, părăsesc clinica numind-o cel mai elocvent loc unde poţi să înţelegi că omul, în eterna lui grabă, cu rost şi fără rost, nu preţuieşte, când o are, sănătatea!
– Trăim într-o perioadă încărcată de multă neîncredere şi, din păcate, neîncrederea în sistemul medical nu face excepţie. Mesajul meu e unul simplu: nu amânaţi prezentarea la medic, nu întârziaţi efectuarea investigaţiilor, cereţi a doua opinie, acolo unde simţiţi că aveţi nevoie. Nu pierdeţi timpul căutând prea multe alte opinii, pentru că în boala oncologică timpul, din păcate, e duşmanul nostru. Şi faceţi cu încredere tratamentul. Pacientul încrezător în tratament şi în echipa care îl tratează are, de obicei, şanse mai mari de izbândă.
