Cu sinceritate şi tot atâta nostalgie

sacalaz 10

Trec pe trotuar şi femeia tocmai atunci, întâmplarea face, iese în pragul magazinului în care lucrează.

Intru în vorbă şi trag cu ochiul dincolo de prag, unde văd o masă lungă, câteva scaune şi o bancă, tot din lemn.

CITEȘTE ȘI: Maria Grapini, reacție-fulger: E manipulare?

Fiind vorba de o firmă cu căutare, situată chiar în mijlocul comunei, e de presupus că are şi dever.

Clientela o întâmpină o doamnă care, la prima vedere, arată multă cumsecădenie.

Îi spun că vreau să îmi povestească cum arată strada pe care a copilărit, asta numai dacă e din Săcălaz şi este şi chiar are plăcerea de a mărturisi, dar şi o reţinere, când vreau să aflu cum se numeşte.

CITEȘTE ȘI: Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a demisionat din cauza lui Adrian Năstase

E nostalgică, vorbeşte cu încântare şi sinceritate despre copilărie. Strada era plină cu noroi, zice, ca toate celelalte, parcă văd urmele de tractoare şi de căruţe,..

Plină de gâşte, găini… Când eram eu copil, toată lumea văruia pomii, ţinea rânduială, chiar dacă oamenii erau mai altfel…

Adică mai strâmtoraţi.

Copilăria mea a fost frumoasă. Acum suntem în mare viteză. Ar trebui puse limitatoare la fiecare intersecţie, pentru că se circulă periculos, nu se respectă regulile. Dispar semnele de circulaţie ”cedează trecerea”, le duc la fier vechi, se ştie cine.

Pe strada a VII-a a copilărit doamna Simona şi, printr-o simplă întrebare, întoarsă acum în timp, amintirile o cotropesc. Pe uşă intră grăbit un bărbat, e îmbrăcat în haine de lucru, după cum vorbeşte cred că este din firmă şi după cum i se adresează, pricep că doamna Simona are destule de făcut.

Nu-mi rămâne vreme să o întreb dacă posedă, cumva, o fotografie cu strada, din copilărie. Poate o fi fost cineva inspirat şi a adunat ţâncii de-atunci, mai mulţi decât acum, într-o imagine şi, astăzi, oameni maturi fiind, să se privească.

Cu nostalgie cu tot. Stare de care nimeni nu scapă, dacă a avut şansa să străbată ceva timp.

Da, am avut o copilărie frumoasă, simte nevoia să mai spună doamna Simona Ghelner, aşa, presată de treburi cum era.

Mai am doi fraţi, mama a fost factor poştal, tata a lucrat la fermă … Eram mulţumiţi cu ce şi cât aveam!

Strada copilăriei, spune în toată graba femeia, acum arată bine, este îngrijită!


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *