Povestea timișoreanului mutat în țara care i-a atras mereu pe români. Ce spune acum, după 17 ani

povestea

Povestea timișoreanului mutat în țara care i-a atras mereu pe români. Ce spune acum, după 17 ani

Beniamin Fer, 40 de ani, timișoreanul stabilit din 2004 la Reykjavik, e cetățean islandez și viața lui a fost mereu legată de fotbal. A jucat la juniorii lui Poli, a continuat în Islanda, la amatori, iar acum antrenează la Academia unui club de primă ligă, Leiknir. El a format prima echipă a românilor pe insulă: „A fost frumos inițial. Apoi, totul s-a distrus și a dispărut rapid”.

CITEȘTE ȘI: „A rămas în viteză și a plecat singură!”. Un primar și soția lui au sărit dintr-un Peugeot aflat în mers, după ce mașina a luat foc

În mijlocul Atlanticului, la 3.700 de kilometri distanță de noi și la numai 40 de kilometri de Cercul Polar, descoperim Islanda, insula de gheață și foc. O țară care i-a atras mereu pe români, nu doar cu frumusețea ei nemaivăzută, ci și cu deschiderea socială, un sistem care ajută oamenii să se dezvolte, sprijinindu-i și deschizându-le calea spre sport, spre mișcare.

Beniamin Fer și-a cunoscut soția islandeză la Timișoara

Printre cei 1.500 de compatrioți care trăiesc aici e și Beniamin Alin Fer, timișoreanul îndrăgostit de mic de fotbal. Are 40 de ani, 17 petrecuți la Reykjavik. Locul unde s-a căsătorit, unde i s-au născut cei doi băieți, Adrian (12 ani) și Elias (8), și de care s-a atașat profund: „Aici e viața mea”, conform gsp.ro.

A ajuns în 2004, printr-o întâmplare, o întâmplare fericită. Legătura a fost chiar soția sa. Bjartey Ásmundsdóttir. Numele spune totul. E islandeză. „M-am întâlnit cu ea în România, venise la un proiect social pentru șase luni, în Timișoara, chiar pe strada pe care locuiam eu. Acolo ne-am cunoscut. Ne-am îndrăgostit și ne-am mutat aici”, povestește Beni.

I-a plăcut. În primul rând, oamenii. „Sunt foarte serioși, văd seriozitate în orice, în sport, în sănătate, în educație.

Totul e cum ar trebui să fie. Nu simți răutate, ești respectat. Există respect, chiar dacă toți își vorbesc pe numele mic.

La școală, copilul meu îi spune profesoarei Lilja, nu doamna profesoară, dar respectul rămâne între ei. E un loc foarte, foarte bun de trăit. Ai șanse în viață, dacă vrei să faci ceva”.

Și țara îi place, „e atât de frumoasă, de vizitat, de locuit”, dar sunt și perioade mai dificile, „cu vreme rea, furtuni, frig și întuneric. Noiembrie, decembrie, ianuarie, când se luminează la 10, așa, puțin, iar la 4 după-amiaza se întunecă.

Atunci e cel mai greu. Trebuie să-ți găsești un hobby. Mergem la piscină, la tenis, la sala de forță, la fotbal în sală…”.
Beniamin Fer: două accidentări grave la fotbal

Fotbalul a fost mereu parte din viața lui. „L-am iubit de când eram copil. Mergeam la Poli Timișoara când era stadionul plin. Și înainte de Revoluție am prins meciuri, mă duceam cu frații mai mari. La șapte-opt ani eram în tribune.

Am făcut junioratul la Poli, însă, când eram la liceu, m-am pierdut la un moment dat, nici nu mai știu de ce. De la 18 ani, am jucat din nou, la județ, în zonă, lângă Timișoara”. Are o undă de regret că nu a ajuns la profesioniști.

În 2002, a plecat într-o aventură în Nordul îndepărtat: „Aveam un prieten din Timișoara stabilit în Feroe, căutau jucători la o echipă din prima ligă. Mi-au dat viză repede, pe trei luni.

Totuși, n-au reușit să-mi facă transferul. Sincer, nici nu m-am adaptat acolo, să vii la 21 de ani din Timișoara într-un sat mic din Feroe… Mi-am zis: «Nu stau aici». După două luni, am plecat”. Doi ani mai târziu, o cunoștea pe cea care avea să-i devină soție.

Sosit la Reykjavik, a învățat limba islandeză – „Acum, după 17 ani, vorbesc și scriu foarte bine” -, la cinci ani de la sosire a obținut cetățenia și, între timp, și-a găsit un serviciu. „Am fost 12 ani șofer la Poșta islandeză, cinci ani curier, pe mașină mică, șapte pe camion”.

În timpul liber, a jucat și fotbal, la nivel de bază, la amatori. Cu două accidentări grave pe teren, și la un picior, și la celălalt.

Mai întâi, o ruptură de menisc și de ligamente încrucișate la genunchi, cu două intervenții chirurgicale, pentru ca ulterior să sufere și o fractură de tibie.

La ambele leziuni, asigurarea de sănătate i-a acoperit aproape toate costurile operațiilor și recuperării medicale: „Pentru refacere, am găsit un fizioterapeut bun, care era și la naționala Islandei”.

Citește mai mult pe gsp.ro


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns