Cum a încercat o instituție a statului să lase fără indemnizație un copil

Rata natalității este din ce în ce mai mică, numărul cazurilor de abandon al copiilor este în creștere, iar un număr din ce în ce mai mulți părinți își lasă minorii în grija altor persoane pentru a putea pleca la lucru în străinătate. Se întâmplă în România secolului XXI, iar statul, deși recunoaște că se confruntă cu mari probleme în această direcție, nu doar că nu reușește să vină cu măsuri concrete, dar, în anumite situații, chiar le agravează.

Este și cazul unei bunici din județul Caraș-Severin, căreia i s-a încredințat nepotul. În 2011, instanța de judecată a stabilit ca băiatul să fie dat în plasament bunicii paterne, ca urmare a faptului că tatăl acestuia executa o condamnare cu închisoarea, iar mama lui îl părăsise. Instanța a mai stabilit că femeia va exercita drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor cu privire la persoana copilului, urmând ca aceasta să exercite supravegherea copilului, să îndeplinească actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura minorului.

În acest scop, Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială Caraș-Severin a fost învederată să-i vireze femeii o indemnizație lunară de 97 de lei, pentru copil. După doi ani, bunica băiatului s-a trezit cu o înștiințare din partea acestei instituții prin care era somată să restituie suma de 17.000 de lei reprezentând alocația de plasament pe care a încasat-o în această perioadă.

Reanalizând dosarul, instituția respectivă a considerat că bunica băiatului nu ar fi avut acest drept, întrucât instanța nu ar fi specificat instituirea măsurii speciale a plasamentului şi dreptul la alocaţia lunară de plasament, ci doar încredințarea minorului.

În aceste condiții, femeia s-a adresat instanței solicitând anularea deciziei Agenției județene de plăți și inspecție socială de a sista plata indemnizației și de a restitui suma de 17.000 de lei. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei. În recurs, însă, Curtea de Apel Timișoara a constatat că „instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire.

Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului”, inclusiv încasarea alocației lunare potrivit legii, care nu face diferențieri, în sensul plății, între tipurile de plasament.

Raportat la această constatare, Curtea a reţinut şi nelegalitatea sistării alocaţiei de plasament către reclamantă, în numele minorului care i-a fost dat în plasament, precum şi nelegalitatea dispoziţiei de obligare a reclamantei la restituirea sumelor primite anterior cu titlul de alocaţie de plasament.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Cum a încercat o instituție a statului să lase fără indemnizație un copil

  1. Rusine pesoanelor din cadrul institutiei respective (Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială Caraș-Severin).
    Va mai puteti uita in oglinda ? (doamne si domni ?)

    Asemenea primei institutii care a „respins”.

    Cinste si respect profesionistilor de la Curtea de Apel Timișoara.

    Sper ca cheltuielile de judecata au fost imputate celor vinovati !

    Inca o data, sa va fie rusine !
    Si acel copil are nevoie de haine, mincare, medicamente !
    Oameni fara suflet !

Lasă un răspuns