România a ajuns să plătească de aproape şapte ori mai mult pentru energie reimportată seara din Bulgaria decât a încasat pentru cea vândută bulgarilor la prânz, iar aprilie 2026 ar putea rămâne în istorie ca momentul în care s-a văzut limpede că nu mai contează doar cine produce energie, nu contează când produce, ci contează cine controlează flexibilitatea şi aici ţara vecină începe să câştige, relevă o analiză realizată de preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă.
„În urmă cu doar câţiva ani, România părea favorită clară în cursa energetică regională. Avea mai mult solar, mai mult eolian, mai multe resurse naturale şi o piaţă considerabil mai mare decât Bulgaria. În statistici, România arăta ca viitorul hub energetic al Europei de Sud-Est. Astăzi însă, realitatea pieţei începe să spună altceva. România produce. Bulgaria câştigă. Aprilie 2026 ar putea rămâne în istorie ca momentul în care s-a văzut limpede că nu mai contează doar cine produce energie. Nu contează când produce. Contează cine controlează flexibilitatea. Iar aici Bulgaria începe să câştige”, se indică în analiză.
Potrivit autorului, România a exportat în aprilie energie electrică la preţuri medii de aproximativ 50 euro/MWh. În aceleaşi săptămâni, România importa energie în orele de vârf de seară la preţuri care au urcat până la 250 euro/MWh.
„Diferenţa nu este doar o anomalie de piaţă. Este radiografia unei vulnerabilităţi structurale. Este parte a răspunsului de ce România are preţuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci. În aprilie 2026, România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile către Bulgaria au însumat doar circa 5 milioane euro.
Deşi cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape şapte ori mai ridicată. Diferenţa reflectă dezechilibrul major dintre energia ieftină exportată de România în orele de surplus şi energia scumpă reimportată în orele de vârf de consum. Şi partea cea mai importantă este că o parte a acestei energii a fost intermediată de bateriile bulgăreşti. Aici se află adevărata schimbare de paradigmă”, susţine Dumitru Chisăliţă.
El atrage atenţia că România continuă să gândească energia în logica veche, construind tot mai multe capacităţi de producţie, în timp ce Bulgaria a înţeles mai repede noua logică energetică europeană; într-un sistem dominat de solar şi eolian, adevărata putere nu mai este producţia brută, ci capacitatea de a muta energia în timp şi mai ales de a folosi baterii „grid-forming” capabile să creeze şi stabilizeze reţeaua electrică, nu doar să urmeze o reţea existentă.
„În România, conform unor informaţii din spaţiul public, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip Grid-Following. Aceste sisteme urmăresc reţeaua existentă, dar nu pot stabiliza independent sistemul. În Bulgaria, aproximativ 20% dintre baterii sunt deja Grid-Forming. Grid-Forming înseamnă baterii capabile să ofere inerţie sintetică, stabilizare de frecvenţă şi suport real pentru o reţea dominată de regenerabile. Bulgaria începe să construiască infrastructura energetică a viitorului, în timp ce România încă încearcă să adapteze infrastructura trecutului.
Practic, România produce energie ieftină la prânz, Bulgaria o stochează în baterii, iar România o cumpără înapoi seara la preţuri explozive. Aceasta este esenţa întregii poveşti. România are aproximativ 10.100 MW instalaţi în eolian şi fotovoltaic, inclusiv prosumatori. Bulgaria are doar aproximativ 6.700 MW. Şi totuşi, Bulgaria începe să monetizeze mai bine tranziţia energetică. De ce? Pentru că Bulgaria a investit masiv în sisteme de stocare”, explică şeful AEI, citat de observatornews.ro.
