
Un șef dintr-o universitate din Timișoara și-a rezolvat promovarea academică, după ce i-a “explodat” activitatea științifică de când are funcție de conducere
În afara comentariilor numeroase postate pe site-ul ziarului, sub protecția anonimatului, nici un decident din cadrul Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului ori din cadrul Universității Politehnica Timișoara (UPT) nu a reacționat prin vreun drept la replică în urma articolului pe care l-am publicat în data de 28 august 2024, “Într-o facultate din Timișoara se promite <cercetare de avangardă>, dar un profesor care se îmbracă în Moș Crăciun este mai apreciat de șefi decât un cercetător vizibil pe plan international”. Muțenia conducerii UPT reprezenta, prin ea însăși, o confirmare – chiar dacă superfluă – a dezvăluirilor noastre.
Așa cum era de așteptat, însă, cadrul didactic care a îndrăznit să facă publică discrepanța dintre declarațiile oficiale ale decidenților din Politehnică și realitatea din amfiteatrele universității, dr. ing. Erika Reisz, șef de lucrări în cadrul Departamentului Chimie Aplicată și Ingineria Compușilor Anorganici și a Mediului (CAICAM) al facultății mai sus menționate, a fost sancționat în culise pentru atitudinea sa de frondă.
Pedepsită la vot
În 21 octombrie 2024, într-o ședință a Consiliului facultății, s-a votat scoaterea la concurs a șase posturi didactice: trei de conferențiar în departamentul CAICAM, respectiv două de conferențiar și unul de asistent în departamentul CAICON (Chimie Aplicată și Ingineria Compușilor Organici și Naturali).
Deschidem o paranteză: în teorie, la concursurile pe aceste posturi se poate înscrie orice cadru didactic din interiorul sau din exteriorul universității, care îndeplinește condițiile de participare, dar, practic, cu extrem de puține excepții care nu fac decât să confirme regula, candidații – și, deseori, câștigătorii – se cunosc dinaintea scoaterii la concurs a posturilor respective. De exemplu, pentru concursul care se va desfășura în ultimele zile ale acestei luni, 30-31 ianuarie, UPT a scos la bătaie 38 de posturi pe care vor candida… 39 de concurenți! Cu excepția unui post de asistent universitar în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism, pentru care se vor duela doi concurenți, pe fiecare dintre celelalte 37 de posturi s-a înscris câte un singur candidat.
Închidem paranteza și revenim la ședința din 21 octombrie 2024 a Consiliului Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului din cadrul Universității Politehnica Timișoara. Dintre cele șase posturi didactice a căror scoatere la concurs a fost supusă votului membrilor respectivului consiliu, doar unul n-a obținut suficiente voturi pentru a trece în faza următoare, cea a aprobării de către Comisia Consultativă a Consiliului de Administrație al UPT. Așa cum ați ghicit, probabil, este vorba de postul pe care ar fi urmat să concureze dr. ing. Erika Reisz, șefa de lucrări din cadrul departamentului CAICAM care a făcut dezvăluirile publicate de noi în articolul din luna august 2024.
Memoriu în dublu exemplar
După ce a aflat rezultatul votului din ședința Consiliului facultății, Erika Reisz a întocmit un memoriu pe care l-a înaintat, în 11 noiembrie 2024, atât conducerii facultății, cât și Comisiei de etică a UPT, memoriu pe care vi-l prezentăm în continuare.
“Subsemnata Erika Reisz, şef de lucrări la Departamentul CAICAM, vă aduc la cunoştinţă faptul că contest votul Consiliului facultăţii referitor la validarea scoaterii la concurs a postului de conferenţiar la Chimie Fizică. Vineri, 1 noiembrie 2024, am fost informată verbal de doamna conf. dr. ing. Kellenberger Andrea că, în sus numita sedinţă, 6 membri s-au abţinut de la vot, unul a votat împotrivă şi 4 au votat pentru scoaterea la concurs a unui post de conferenţiar la Chimie Fizică, în contextul în care candidatul intern la concurs aş fi eu. Mi s-a adus la cunoştinţă că motivul invocat de membrii Consiliului facultăţii este faptul că am dezvăluit presei discriminările la care am fost supusă de fostul şef de departament / actualul decan al facultăţii, ș. l. dr. ing. Mircea Dan.
Contest decizia Consiliului Facultăţii din următoarele motive: – rolul Consiliului facultăţii nu era să apecieze dacă eu am sau nu dreptul să semnalez presei neregulile din departament, ci să evalueze dacă dosarul meu îndeplineşte sau nu grila; – în aceeaşi sedinţă, membrii Consiliului facultăţii au considerat dosarul dlui Mircea Dan ca fiind suficient de bun pentru a justifica scoaterea la concurs a unui post de conferenţiar la Electrochimie. Întrucât atât dosarul meu, cât şi cel al dlui Mircea Dan trebuie evaluate după aceeaşi grilă, al cărei element central sunt articolele ISI (n.r. – abreviere de la Institute for Scientific Information), ataşez acestei sesizări o listă cu articolele mele ISI şi una cu cele ale dlui Mircea Dan”.
Deschidem acum o nouă paranteză pentru câteva explicații pe care le-am prezentat și în articolul publicat în august 2024. Evaluarea ISI a jurnalelor științifice este semnalată printr-un așa-numit factor de impact, calculat prin raportul dintre numărul de citări de către alți autori ale articolelor și numărul de articole publicate într-o perioadă de timp.
Cu cât factorul de impact este mai mare, cu atât respectiva revistă este mai prestigioasă, iar articolul publicat acolo este unul de mare calibru. Și încă un detaliu: în cazul în care un cercetător a publicat un articol în calitate de prim autor sau de autor de corespondență, atunci factorul de impact care i se ia în considerare este identic cu factorul de impact al revistei, dar dacă un cercetător a făcut parte din colectivul de autori al unui articol fără să fie prim autor sau autor de corespondență, atunci factorul de impact cu care este creditat se calculează prin împărțirea factorului de impact al revistei la numărul autorilor care au contribuit la acel articol.
Așadar statutul de prim autor sau cel de autor de corespondență la articolele științifice contează foarte mult în CV-ul unui candidat la promovarea academică, așa cum veți putea observa și în cele ce urmează.
Un dosar subțire până în 2020
Revenim la memoriul Erikăi Reisz.
“În legătură cu dosarul ș. l. dr. ing. Mircea Dan, care a fost considerat de Consiliul facultăţii ca fiind net superior dosarului meu, doresc să fac următoarele precizări. Până la preluarea mandatului de şef de departament (începutul anului 2020), dosarul cu realizările profesionale ale dlui Mircea Dan a fost foarte subţire.
Astfel, lista cu cele mai reprezentative 10 articole din CV-ul depus de dl Mircea Dan în dosarul pentru ocuparea funcţiei de şef de departament (n.r. – Mircea Dan a ocupat funcția de șef al departamentului CAICAM din ianuarie 2020 până în aprilie 2024, lună în care a urcat în ierarhia administrativă, devenind decan al Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului) cuprinde (anexez CV-ul dlui Dan din decembrie 2019):
a) 1 articol publicat la Journal of Solid State Electrochemistry (factor de impact = 2.316);
b) 1 articol publicat la International Journal of Electrochemical Science (FI = 1.469);
c) 4 articole publicate în Studia Universitatis Babeş-Bolyai (FI = 0.244);
d) 2 articole apărute în Chemistry Journal of Moldova (FI = 0);
e) 1 articol publicat în Bulgarian Chemical Communications (FI = 0.238);
f) 1 proceeding în 16th International Multidisciplinary Scientific Geo Conference SGEM (FI = 0; n.r. – <proceeding paper> este o lucrare prezentată la o conferință, care, ulterior, a fost publicată).
Liber la promovarea academică pentru colegii de articole ai șefului
După ocuparea funcţiei de şef de departament, calitatea dosarului s-a îmbunătăţit considerabil. Totuşi, şi la această parte a dosarului ar fi câteva observaţii de făcut:
a) 7 articole, apărute în intervalul 2022-2023, îi au ca şi coautori pe domnii Moşoarcă Giannin sau/şi Vancea Cosmin. Menţionez că şi în baza acestor articole a promovat anul trecut dl Moşoarcă şi urmează să promoveze în semestrul II dl Vancea (n.r. – pe unul dintre cele șase posturi didactice a căror scoatere la concurs a fost votată de Consiliul facultății în acea zi de 21 octombrie 2024). Cele 7 articole au următoarele poziţii în lista de articole a dlui Dan: 2, 6, 9, 12, 24, 25, 26;
b) 7 articole o au ca şi coautoare pe dna Duca Delia, care a promovat anul trecut şi în baza acestor articole (cele 7 articole au următoarele poziţii în lista de articole a dlui Dan: 1, 11, 15, 17, 18, 20, 27);
c) 2 articole au apărut în colaborare cu dl Costea Liviu, care a promovat anul trecut şi în baza acestor articole (cele 2 articole au următoarea poziţie în lista de articole a dlui Dan: 10 şi 32).
Din cele prezentate la punctele a)-c), trag cel puţin concluzia că dl Mircea Dan are o disponibilitate mare pentru scoaterea la concurs de posturi pentru persoanele cu care împarte paternitatea articolelor! Pentru dna Reisz nu a existat o asemenea disponibilitate în timpul mandatului de şef de departament al dlui Dan, iar acum, când dumnealui este decan al facultăţii, piedicile apar la nivelul Consiliului facultăţii (care votează prin prisma lipsei dreptului dnei Reisz de a furniza presei informaţii referitoare la neregulile din departament şi nu prin cea a calităţii dosarului).
Vreau să menţionez că în legislatura de şef de departament a dlui Mircea Dan, în afară de dl Moşoarcă, dl Costea şi dna Duca, a mai beneficiat de scoaterea la concurs a unui post numai dna Aniela Pop.
Relevant însă este faptul că şi dl Narcis Duţeanu (pila prof. Davidescu şi prietenul familiei de profesori universitari Negrea) a beneficiat de două tentative de scoatere la concurs a unui post, tentative ce nu s-au materializat datorită faptului că Comisia Consultativă a Consiliului de Administrație al UPT a găsit nereguli majore la dosar.
În acest an universitar s-a discutat scoaterea la concurs a 3 posturi la care din partea Politehnicii ar fi urmat să se prezinte dl Mircea Dan, dl Cosmin Vancea şi eu. În rezumat, din cele 8 posturi propuse pentru a fi scoase la concurs în mandatele de şef de departament, respectiv de decan ale dlui Mircea Dan:
– unul este pentru şef în persoană;
– patru sunt pentru colaboratorii şefului (dl Moşoarcă, dl Vancea, dna Duca şi dl Costea);
– unul pentru o pilă (dl Duţeanu);
– două pentru membri oarecare ai departamentului (Aniela Pop, Erika Reisz), din care unul se pare că nu se va materializa niciodată, din cauza faptului că mi-am luat libertatea, după 4 ani de discuţii cu şeful de departament şi mai multe sesizări adresate Comisiei de Etică a Politehnicii şi conducerii Sindicatului UPT, de a prezenta presei discriminările la care am fost supusă.
Șefia dulce mult aduce
Aş dori să punctez faptul că în 20 de ani (n.r. – decembrie 1999 – decembrie 2019) în care dl Dan a făcut numai activitate didactică şi de cercetare, calitatea maximă pe care a putut-o oferi este ilustrată de dosarul de dinainte de preluarea mandatului de şef de departament (cele 10 articole reprezentative având următorul calibru: 1 articol cu FI ~ 2.3, 1 articol cu FI ~ 1.5, 5 articole cu FI ~ 0.24 şi 3 articole cu FI = 0!). După preluarea mandatului, când la activităţile de cercetare şi didactică s-a adăugat şi cea managerială, dintr-o dată explodează atât cantitatea cât şi calitatea rezultatelor activităţii de cercetare! Ca în poveste: creştea într-un an cât alţii în șapte! Cu alte cuvinte, dacă se compară dosarul dlui Dan de la începutul mandatului de şef de departament cu cel de acum, se poate observa că situaţia este similară cu cea a unui primar care la începutul mandatului are o casă, iar la sfârşit, trei!
Meritocrația nu funcționează în UPT
În încheiere aş dori să fac o mică comparaţie între dosarul domnului Mircea Dan (care a primit girul Consiliului facultăţii) şi al meu (care nu a beneficiat de acest privilegiu):
– articolele dlui Dan (36 la număr) au fost citate în total de 290 de ori, ale mele (17 la număr) de 611 ori;
– un articol de-al dlui Dan este citat în medie de 8 ori, iar un articol de-al meu, de 36 de ori, deci de peste 4 ori mai mult decât este citat în medie un articol de-al dlui Dan;
– eu am 4 articole top 1, din care la unul sunt autor principal (la Water Research, poziţiile 2, 5, 8 şi 10 din listă), în timp ce dl Dan nu are nimic la această categorie;
– eu am 5 articole cu FI > 10 (cele 4 articole publicate la Water Research şi unul la Environmental Science & Technology), din care la două sunt autor principal, în timp ce dl Dan nu are nimic la această categorie;
– cel mai citat articol al meu întruneşte cam tot atâtea citări (195), câte însumează primele 11 cele mai citate articole ale dlui Dan (197)”.
Rămâne cum s-a stabilit
Așa cum spuneam, textul prezentat mai sus a fost expediat, în această formă, atât conducerii facultății, cât și Comisiei de etică a UPT, doar partea de final diferă.
Iată epilogul memoriului înaintat conducerii facultății: “Ca urmare a faptului că votul nefavorabil al Consiliului facultăţii nu a permis discutarea scoaterii la concurs a postului de conferenţiar la Chimie Fizică în semestrul I la nivelul Comisiei Consultative a Consiliului de Administrație al UPT și că unii membri ai Consiliului facultăţii nu au votat dacă dosarul îndeplineşte sau nu grila, ci s-au exprimat împotriva acţiunii mele de a prezenta presei neregulile din departament (dna şef de departament Kellenberger Andrea m-a asigurat că, de fapt, dosarul meu îndeplineşte grila), nu văd de ce să trag eu ponoasele de pe urma incompetenţei şi a relei-voinţe a unora din membrii Consiliului facultăţii.
Mai exact, nu văd de ce să se amâne pe semestrul II procedura de validare a acestei propuneri de scoatere la concurs (când toată procedura va trebui luată de la capăt) numai pentru că unii membri ai Consiliului facultăţii nu cunosc criteriile după care trebuie să voteze (nu vreau să cred că un cadru didactic al departamentului trebuie <pedepsit> pentru că a dezvăluit presei câteva din neregulile din departament). Solicit rediscutarea în regim de urgenţă a validării scoaterii la concurs, în semestrul I a postului de conferenţiar la Chimie Fizică, în prima fază la nivelul Consiliului facultăţii şi în cazul unui vot favorabil (pe dosar şi nu pe alte criterii), în a doua fază, în Comisia Consultativă a Consiliului de Administrație al UPT. Închei în speranţa că voi primi un răspuns în maximum o săptămână”.
Evident că, în condițiile în care decanul Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului a Universității Politehnica Timișoara era chiar persoana vizată în memoriu de către dna Reisz, șeful de lucrări Mircea Dan, nu doar că petenta nu a primit un răspuns rapid, ci abia în 6 decembrie, dar acest răspuns a fost unul previzibil, sec, care nu demonta în nici un fel susținerile cadrului didactic, ci doar îi respingea solicitarea.
“Vă comunicăm faptul că au fost respectate dispozițiile legale incidente, precum și reglementările interne ale Universității Politehnica Timișoara cu privire la organizarea concursurilor de ocupare a posturilor didactice vacante din UPT. Pe cale de consecință, nu putem da curs solicitării dvs”, i-a transmis decanul Mircea Dan semnatarei memoriului.
Întrebări pentru Comisia de Etică Universitară
În ceea ce privește partea de final a memoriului înaintat de dna Reisz Comisiei de Etică Univresitară a UPT, iată cum suna aceasta: “În contextul precizat, solicit Comisiei de etică să se exprime în legătură cu următoarele aspecte:
– are sau nu are un angajat al Politehnicii dreptul de a se adresa presei dacă consideră că unul din superiorii ierarhici pe cale administrativă îi aduce sistematic şi timp îndelungat prejudicii (mai ales dacă angajatul a epuizat toate căile interne de acţiune)
– au membrii Consiliului facultăţii dreptul să <pedepsească> un cadru didactic pentru faptul că s-a adresat presei?
– dacă răspunsul la prima întrebare este DA şi la a doua, NU, cine trebuie să suporte consecinţele? În situaţia prezentată în sesizare, este normal ca eu să suport consecinţele şi să pierd posibilitatea de a participa la concurs în semestrul I?
– este normală ascensiunea fulminantă a dlui Dan în timpul mandatului de şef de departament?
– este normal ca un şef administrativ să uzeze de funcţia sa pentru a se promova profesional?
– este normal ca un şef administrativ să uzeze de funcţia sa pentru a-şi promova <colaboratorii> şi alte persoane faţă de care are obligaţii?”.
Nu există dovezi dincolo de orice dubiu rezonabil…
Chiar dacă mai elaborat, nici răspunsul primit de petentă din partea Comisiei de etică a UPT n-a fost unul favorabil, niciunul dintre cei 12 membri ai comisiei nevăzând nimic neetic în îmbunătățirea spectaculoasă a CV-ului unui cadru didactic fix din momentul începerii mandatului de șef administrativ.
Astfel, Comisia de etică a apreciat că “din perspectiva probațiunii, nu s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu rezonabil că acțiunea dnei Erika Reisz de a se adresa presei a fost pedepsită în vreun fel la nivelul departamentului ori la nivelul facultății”. Păi atâta vreme cât Consiliul facultății a aprobat scoaterea la concurs a cinci din șase posturi didactice, respingând fix postul pe care ar fi urmat să candideze persoana care s-a adresat presei, ce “dovadă dincolo de orice dubiu rezonabil” mai dorea onor Comisia de etică?! Eventual o mărturisire legalizată la notar a membrilor Consiliului facultății din care să rezulte că aceștia au pedepsit-o pe colega lor, nu?
Foarte drăguță a fost și soluția pe care a găsit-o comisia respectivă: “Nu a fost dovedit faptul că, dnei Erika Reisz i-a fost îngrădit dreptul de a participa la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din Universitatea Politehnica Timișoara, având în vedere că dumneaei se poate înscrie pe unul dintre două posturi scoase la concurs în cadrul Departamentului CAICAM”.
Doar că distinșii membri ai comisiei se fac că uită că cele două posturi menționate sunt scoase la concurs pentru disciplinele pe care le predau, în cadrul Departamentului CAICAM, Mircea Dan și Cosmin Vancea, în timp ce Erika Reisz predă, în cadrul aceluiași departament, alte discipline. Este ca și cum un istoric specializat în ultimii 20 de ani pe istorie antică l-ar contracandida pe unul specialist în istorie contemporană, în condițiile în care specialitatea postului este istoria contemporană…
UPT ține ascunse documente pe care alte universități le publică pe site
Dar să lăsăm soluțiile ipocrite ale Comisiei de etică și să ne îndreptăm atenția spre o altă corespondență purtată de Erika Reisz cu șefii dumneaei. Ne referim la solicitarea acesteia adresată în dublu exemplar, în 14 noiembrie 2024, conducerii Departamentului CAICAM, respectiv conducerii facultății – “Vă rog să-mi puneți la dispoziție o copie a procesului-verbal al ședinței Consiliului Departamentului CAICAM / Consiliului facultății în care s-a discutat validarea dosarelor de concurs” -, la care a primit un răspuns identic, în 6 decembrie din partea facultății și în 10 decembrie din partea departamentului: “Vă comunicăm faptul că procesul-verbal al ședinței Consiliului facultății / departamentului nu este un document public. Pe cale de consecință, nu putem da curs solicitării dvs”.
Dar de ce ar fi secret procesul-verbal al unei ședințe a consiliului departamentului sau al consiliului facultății dintr-o universitate publică, o ședință în care se votează scoaterea la concurs public a unor posturi publice?!
Evident că respectivul proces-verbal nu este un document secret, ci unul cât se poate de public, iar alte universități din România afișează asemenea documente, din proprie inițiativă, pe site-urile proprii. Publicăm alăturat, cu titlu de exemple, capturi foto de pe site-ul Facultății de Drept a Universității “A.I. Cuza” din Iași, respectiv al Facultății de Litere a Universității din București.
Dosarul decanului, contestat
Pentru că regulamentul prevede posibilitatea depunerii unor “contestații privind calificarea și îndeplinirea condițiilor legale de participare la concurs”, Erika Reisz a mai formulat o contestație privind “validitatea dosarului dlui ș.l. Mircea Dan, depus în vederea participării la concursul organizat pentru ocuparea postului de conferenţiar, poziţia 15, din Statul de funcţiuni al departamentului CAICAM”.
Redăm, în continuare, contestația care va trebui să fie soluționată de o comisie din cadrul UPT.
“Nu contest că îndeplineşte grila, ci contest structura acestui dosar, care arată în mod clar că dl Mircea Dan este cel mult un cercetător mediocru care însă are <calitatea> de a compensa această carenţă folosind poziţia de şef de departament, respectiv de decan (funcţii ocupate în ultimii 5 ani). Nu cred că titlurile academice trebuie date pentru a recompensa activitatea administrativă, ci pe calităţi strict profesionale, pe care eu i le contest.
În sprijinul celor spuse, anexez Tabelul 1, din care rezultă valoarea profesională reală a lui Mircea DAN (coloana cu informaţii de dinainte de şefie – o perioadă lungă şi deci relevantă) şi plusvaloarea dată de funcţiile administrative (coloana cu informaţii de după preluarea şefiei – o perioadă mult mai scurtă şi deci mai puţin relevantă şi în care oricum preocuparea principală a fost administraţia şi nu cercetarea).
Alte aspecte:
1)Din graficul cu citările articolelor lui Mircea Dan se vede că, în primii 20 de ani, <opera> dumnealui a fost citată foarte modest, dar după cele 10 articole apărute în 2023 (7 în reviste ale controversatei edituri MDPI), a reuşit să fie citat în 2024 de 150 de ori. Având în vedere că numărul total de citări ale tuturor articolelor lui Mircea Dan din toată cariera (circa 25 de ani) este 290, rezultă că peste 50% sunt dintr-un an!!! Ca o concluzie, acest dosar ar putea fi folosit pentru a face reclamă minunilor de care au parte autorii ce publică în reviste ale editurii MDPI”.
O explicație a “succesurilor” domnului decan
Este momentul să deschidem iar o paranteză și să explicăm la ce se referă Erika Reisz atunci când vorbește despre minunile de care beneficiază autorii articolelor științifice publicate pe platforma Multidisciplinary Digital Publishing Institute (MDPI).
Vom cita, în acest sens, un articol publicat în 14 mai 2023 pe site-ul www.pressone.ro și intitulat “Afacerea <premii pentru cercetare>. Modelul științei deschise care închide ochii la fraudă”: “Un studiu realizat de doi cercetători maghiari și apărut în revista Springer Nature în noiembrie 2022 plasează România în topul țărilor din Europa Centrală și de Est ale căror articole publicate pe o platformă de știință deschisă (open access) numită MDPI – Multidisciplinary Digital Publishing Institute, a crescut în mod exploziv în ultimul deceniu. Fiecare a doua lucrare scrisă de cercetătorii din România a fost publicată într-un jurnal MDPI, arată ungurii.
E vorba de o companie fondată de un antreprenor chinez, înregistrată în Elveția și care facilitează publicarea de articole științifice, chiar și de opt ori mai repede, trecând printr-un sistem de evaluare inter pares, adesea contestat. O parte dintre studiile publicate aici sunt ceea ce revista Nature Springer califică drept știință-spam și opera unor fabrici de hârtie. Cei care apelează exclusiv la acest model reușesc, prin asta, să obțină reale beneficii financiare în sistemul de educație din țările din care provin.
Sistemul de tip MDPI este unul capabil să propulseze în scurt timp în funcții de răspundere din universități cadre didactice care au crescut profesional ca Făt Frumos din poveste, cât alții în 10 ani. E o piramidă a slăbiciunilor unui sistem în esență meritocratic, care ar trebui să îi recompenseze pe cei mai harnici dintre profesorii noștri.
MDPI este o platformă care editează jurnale în diverse domenii științitice, de la chimie, mediu, medicină, medicină veterinară cu zeci și zeci de subdomenii. Și mai publică și ediții speciale pe anumite subiecte, considerate de interes științific.
MDPI a fost fondată în Elveția în 1996 și, de atunci, a creat 418 reviste. O treime dintre ele sunt și indexate, adică apar în lista de certificări, iar acest proces prin care o publicație se impune pe piață este unul care durează ani de zile. În 2014 MDPI a figurat un timp într-o listă de edituri-pseudoștiințifice, dar compania a făcut apel asupra deciziei și a fost inclusă în Directory of Open Access Journals, adică într-o listă de edituri cu acces deschis credibile. Însă cazul său este discutat recurent în lumea universitară. De exemplu, în 2018, editorii uneia din revistele MDPI, Nutrients, au demisionat în grup acuzând că rata de acceptabilitate a studiilor înscrise este prea mare și că nu sunt lăsați să trieze cu celeritate conținutul de calitate”.
Și încă un fragment edificator din același articol publicat pe www.pressone.ro, referitor la manipularea sistemului de citări în regim open access:
“Un specialist în baze de date care activează într-o universitate din România a explicat sub protecția anonimatului cum funcționează și cum este manipulat sistemul de citări în regim open access. Trebuie spus că valoarea unui articol științific publicat constă în numărul de citări. Există baze de scientometrie dedicate în lume care fac întocmai asta, numără de câte ori un articol a fost preluat, folosit ca sursă sau amintit în alte cercetări subsecvente. Sistemul, în sine, este unul gamificat, la fel cum un jucător profesionist de jocuri video obține punctaje sau vieți pe care le poate valorifica la următoarele niveluri. <Odată ce ai plătit taxa de publicare, ai trimis manuscrisul pentru evaluare, ai acces la un fel de cheat codes – scurtături pentru a trișa, chei care să îți strângă mai multe citări create intenționat. Spre exemplu ți se cere să citezi în bibliografia articolului lucrări scrise de cei care îți fac evaluarea manuscrisului. Dacă sunt 7-8 autori cooptați ca să semneze un articol, fiecare e dator să îi menționeze pe ceilalți în studiile viitoare, poți chiar să decizi de comun acord cu un alt coleg să vă citați reciproc, fiindcă o mână spală pe alta>, ne-a explicat sursa noastră”.
Cum s-au aliniat astrele după preluarea șefiei…
Bun, acum să revenim la celelalte aspecte prezentate de Erika Reisz în contestația sa:
“2) În cele ce urmează, detaliez ce am vrut să spun cu citarea modestă:
– din cele 4 articole la care a fost prim-autor (n.r. – dl Mircea Dan) înainte de şefie, 3 nu au fost citate niciodată până azi (anii publicării fiind 2011, 2015 şi 2018) şi unul – de 3 ori (în 14 ani).
– cele 14 articole ISI de dinainte de şefie, la care este prim-autor sau coautor au fost citate până în 2020 în total (toate articolele în toţi anii!!!) de 22 ori, deci – o medie de 1.5 citări/articol.
3) Din cele 10 articole apărute în 2023, la 40% sunt coautori Giannin Moșoarcă şi Cosmin Vancea. Menţionez că cei doi nu au colaborat înainte de 2022 cu Mircea Dan, ci numai strict înainte de promovarea lor (în 2022 – 3 articole şi în 2023 – 4 articole) iar din aceste <colaborări>, Mircea Dan s-a ales cu 6 articole la care este autor de corespondenţă, deci pentru care FI=FIC (n.r. – factorul de impact egal cu factorul de impact cumulat, care, așa cum arătam mai sus, se calculează prin împărțirea factorului de impact al revistei la numărul autorilor care au contribuit la acel articol; cu alte cuvinte, FIC este mult mai mic decât FI doar pentru coautori, nu și pentru primul autor și autorul de corespondență, ambii fiind considerați autori principali). Pentru mine acesta este un TROC clar.
4) Din cele 10 articole apărute în 2023, 7 sunt la reviste ale editurii controversate MDPI (zona roşie), 2 la Studia Universitatis Babes Bolyali (FI = 0.5).
5) Din cele 10 articole apărute în 2023, la 8 este autor de corespondenţă şi la 1 articol, prim-autor. Deci, la 9 din cele 10 articole apărute în 2023, Mircea Dan este autor principal şi ca urmare primeşte tot punctajul revistei (FIC = FI). Această performanţă, realizată într-un singur an, depăşeşte cu mult tot ce a realizat în cei 20 de ani în care nu a avut funcţii administrative! O coincidenţă? (n.r. – dacă ar fi să răspundă Comisia de Etică Universitară a UPT, probabil că răspunsul ar fi <din perspectiva probațiunii, nu s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu rezonabil că funcția de șef a provocat miracolul din 2023>, nu-i așa?).
6) La 2 articole apărute în MDPI, din 5 autori, 4 sunt autori principali: un prim autor şi 3 autori de corespondenţă, din care unul este la fiecare articol Mircea Dan. Nu cred că acest caz este un exemplu de bune practici (n.r. – autorul corespondent este principalul punct de comunicare între echipa de cercetare și editorii, recenzenții și cititorii revistei, persoana în cauză fiind responsabilă de gestionarea comunicării manuscrisului; ca atare, desemnarea a trei autori de corespondență la un singur articol ridică serioase semne de întrebare).
7) “Vasta” experienţă profesională, dată de 14 articole în 20 de ani din care la 4 articole este prim autor, cu citările prezentate în graficul Web of Science (22 de citări/14 articole în 20 de ani) şi în tabelul Web of Science (3 citări/4 articole în 20 de ani) nu cred că îl recomanda pe domnul Mircea Dan pentru coordonarea activităţii ştiinţifice a unui grup de cercetători, deci ca şi autor de corespondenţă în perioada următoare. Este evident că poziţia de autor de corespondenţă din ultimii 5 ani se datorează funcţiilor administrative şi nu calificării profesionale.
O “scăpare din vedere”…
Observaţii referitoare la lista celor 10 articole considerate de domnul Mircea DAN ca fiind reprezentative pentru parcursul său profesional (n.r. – regulamentul concursului prevede ca fiecare candidat să prezinte maximum 10 lucrări pe care le consideră a fi cele mai relevante pentru realizările profesionale proprii).
1) Din cele 10 articole, 8 au fost publicate în cei 5 ani în care a avut funcţii administrative (2020-2024) şi numai 2 în cei 20 de ani de dinainte. Oare să fie numai o coincidenţă?
2) Revista International Journal of Environmental Research and Public Health (o revistă a controversatei edituri MDPI) are FI=0 în 2023 (în lista lui Mircea Dan apare FI=4.614 – valoare ce corespunde anului 2021, ultimul an în care revista a fost cotată ISI”.
Deschidem, din nou, o paranteză și redăm un alt pasaj din articolul publicat în 2023 pe www.pressone.ro, care se referă fix la această situație: „De curând, o altă revistă editată de MDPI, fondată în 2004, International Journal of Environmental Research and Public Health, a fost eliminată din Web of Science pentru calitatea îndoielnică a articolelor publicate. Ce li s-a reproșat a fost rata prea mare de acceptare a manuscriselor și numărul uriaș de numere speciale pe care le-au produs. Numai în 2023, această revistă a MDPI a lansat call-uri pentru manuscrise în peste 3.000 de numere speciale”.
Și încă un detaliu: unul dintre colaboratorii domnului Mircea Dan, Cosmin Vancea, care participă, alături de șeful său, la concursul de la finele acestei luni, și-a trecut, și el, în lista celor mai relevante zece lucrări ale sale, două articole publicate în 2020 și 2021, în International Journal of Environmental Research and Public Health, revista eliminată la această oră din Web of Science. Spre deosebire, însă, de Mircea Dan, care a trecut FI = 4.614 în dreptul revistei, Cosmin Vancea a menționat corect FI = 0!
Închidem paranteza.
Un prim-autor nebăgat în seamă
Reluăm enumerarea doamnei Reisz.
„3) Din cele 10 articole reprezentative, 5 au apărut în reviste ale controversatei edituri MDPI: 4 în Materials (FI=3.1) şi 1 în International Journal of Environmental Research and Public Health (FI=0). Această proporţie se regăseşte şi la nivelul listei ce conţine toate articolele: din 34 de articole – 16 sunt publicate în reviste ale MDPI!!!
4) La numai 3 din cele 10 articole reprezentative este prim-autor. Din cele 36 de articole ISI (în total) este prim-autor la numai 5.
5) Subliniez încă o dată citarea foarte modestă a articolelor la care domnul Mircea DAN este prim-autor: conform tabelului prezentat de domnul Mircea Dan, toate cele 5 articole au fost citate în total de 13 ori. De fapt, 3 articole nu au fost citate niciodată, unul – de trei ori şi cel mai recent, apărut în 2023 într-o revistă MDPI, de 10 ori!
Profilul acestui dosar îmi aminteşte de un student ce nu învaţă nimic în timpul anului şi îngraşă porcul în ajunul examenului. Nu cred că este de dorit ca acest tip de dosar să facă şcoală în UPT”.
Șefii urcă, UPT coboară…
Aceasta a fost contestația doamnei Reisz, însă, după lecturarea listei celor mai relevante zece articole științifice ale domnului Mircea Dan – nominalizate chiar de dumnealui -, am constatat că observațiile Erikăi Reisz din memoriul comun adresat conducerii facultății și Comisiei de etică au produs cel puțin un efect. Pe lista celor zece nu apare niciunul dintre cele șapte articole publicate de domnul decan al Facultății de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului – șase dintre ele în calitate de autor de corespondență – împreună cu subordonații săi pe linie ierarhică Giannin Moșoarcă și Cosmin Vancea!
Asta în condițiile în care printre cele mai relevante zece articole, Mircea Dan și-a trecut articole publicate în reviste cu un factor de impact de 2.9 sau 3.1 – ba chiar și în una cu FI de 0 -, în timp ce patru dintre cele șapte articole publicate împreună cu Moșoarcă și Vancea au apărut într-o revistă cu factor de impact 4.7, cel mai mare din întreaga sa carieră de cercetător științific! Apropo, Erika Reisz are patru articole publicate într-o revistă cu factor de impact 12,8 și unul într-o revistă cu factor de impact 11.4, dar rămâne șef de lucrări, în timp ce, grație unei prolificități concomitente cu funcțiile administrative, decanul facultății își continuă ascensiunea fulminantă spre titlul de conferențiar și, în curând, spre cel de profesor.
Ce mai contează că, în clasamentele internaționale de profil, Universitatea Politehnică Timișoara a coborât cam 150 de poziții, ajungând în segmentul 1401+ și având o reputație academică de 4.1 puncte din 100 posibile…
Bună seara Timișoara, orașul studenției !
Am citit articolul… bine documentat și nu pot să spun decăt că nedreptatea are gust amar !
Credem că cineva a făcut legi, regulamente, criterii, examene pentru a fi fentate, păcălite…. ?
Respecti legea, te respecți pe tine !
Există sisteme care merg mână în mână fiind ajutate de cele externe, special făcute pentru construirea Omului Nou, apretat, la costum, gata de pus pe scenă și medaliat.
Dar rezultatele unor”formatori” nu le căutăm în diplome!
Studenții care își petrec niște ani pe la dvs pentru a fi ghidați spre cariere de succes nu vor ține minte notele ci modul în care decurg lucrurile, cum se pun problemele pentru a avea un rezultat dorit, tenacitatea, perseverența, caracterul sunt urmărite, ,admirate și ținute minte.
Și se vede tot și se ține minte bine la vârstă
fragedă !
Cu respect, un fost student !
O cunosc pe Erika Reisz din noiembrie 1990, când ea a fost angajată ca preparator la Facultatea de Chimie Industrială din Timișoara. A fost o perioadă când am avut obligații de serviciu de cercetător științific care implicau colaborări cu cadre didactice din domeniul tehnologiei și ingineriei chimice. Acele colaborări erau sub formă de contracte de cercetare științifică ale căror rezultate au fost publicate în diferite reviste de specialitate. Încă de atunci, Erika Reisz s-a manifestat ca un cadru didactic și cercetător științific dornic să-și lărgească orizontul de cunoaștere într-un domeniu care solicita parcurgerea lucrărilor publicate anterior în reviste de specialitate precum și multe experimente în laborator.
Seriozitatea și competența cu care Erika Reisz a abordat temele de cercetare propuse se pot observa și din titlurile lucrărilor publicate și menționate în articolul publicat de renasterea.ro. Mai pot să scriu că știu despre rezultatele obținute de Erika Reisz prin stagiile de cercetare în urma discuțiilor purtate pentru finisarea textelor în limba engleză ale lucrărilor care urmau să fie trimise spre publicare.
Este trist, dezamăgitor și condamnabil faptul că în cadrul Universității Politehnica din Timișoara, cererea de ocupare a unui post de conferențiar prin concurs (care implică îndeplinirea unor criterii pentru activitatea didactică și științifică de către un candidat) depusă de Erika Reisz nu se poate evalua transparent ci dimpotrivă sunt parti-pris-uri care nu ar trebui să se manifeste mai ales în lumea academică.
Erika Reisz un OM minunat, un profesionist desavarsit care din nefericire, are parte de asemenea „anturaj academic” care ii decide evolutia profesionala. Ar fi bine sa se adreseze Instantei de judecata, sa prezinte situatia si Ministerului Invatamantului pentru ca ASA NU SE MAI POATE! TREBUIE sa se schimbe TOT ca sa putem intra in normalitate.
Din pacate aceste practici au ajuns de ani buni si la acest nivel, unde ca student sau ulterior te astepti sa nu existe asa ceva. Din nefericire nu este un caz izolat, doar dorinta doamnei de a lupta cu “caracatita”. Atatea dovezi, si nimic nu se schimba in bine.. din contra parca isi permit mai multe. Multa putere!
Prin ceva similar am trecut și eu la UPB. Nu merita sa ai aspirații prea înalte în sistemul de învățământ superior sau de cercetare în tara noastră. Sugerez o schimbare de cariera sau emigrarea. Atât industria cât și institutele de cercetare din străinătate cauta specialiști, nu incompetenți cu influență.
Din păcate e o situație atât de comuna! In multe universități se întâmplă așa – ajunge unul șef și „răsplata” data de subalterni este coautoratul la lucrări în speranța obținerii unor beneficii. Sau funcționarea legală, dar imorală, a „fabricilor de lucrări” – se strâng 10, fac fiecare câte o lucrare și îi pun autori și pe ceilalți. Cum in multe domenii s-a renunțat la împărțirea punctajelor la numărul de autori, daca te-ai „lipit” de o făbricuță in 2 ani te-ai făcut om: scrii 2 lucrări și ești autor la 20! Nu reușește nimeni sa implementeze o evaluare obiectivă casa dispară metehnele astea balcanice!
Cam aceasta este atmosfera de lucru si la alte facultati, unde exista habili cu cosuri si muci pe obraz, si feti-frumosi promovati… Ideea este ca cine are minte pricepe, nu exista meritocratie in UPT, comisia de etica are rolul de a tergiversa lucrurile intr-un mod in care se confunda vocalele cu consoanele, se pronunta foarte clar doar Postul si omul, insa ideea asta de a te ascunde dupa citari si „lucrari ISI” efectiv nu are valoare profesionala decat pentru cineva care nu cunoaste substanta acestor reguli. Degeaba marea suparare, chiar daca este indreptatita, pentru ca in Romania nu ai dreptul la turul 2 daca nu votezi liber cum trebuia de la bun inceput.
Asadar o schimbare de cariera, o emigrare, devin idei promitatoare, ca sa poti vedea si ziua de maine, sa ai parte de recunoastere, sa nu dai de CCR in fiecare fotoliu. Gandeste-te ca vorbim asta la 35 de ani de la marea revolutie.
Cand descoperim o carte frumoasa ne gandim „cinste cui te-a scris”. Politehnica este o carte in comunitatea Timisoreana, iar spiritul care domneste in aceasta este respirat de oamenii dintre ziduri.
La fel ca si Posturile, regulile de promovare sunt scrise tot pentru cutarica si pentru cutarica, si pot fi modificate sau ajustate regulile competitiilor pentru a da loc de eligibilitate cuiva, astfel ca te necajesti inutil daca ai impresia ca presa poate rezolva ceva.
Aici e cu mamona, cu loje, cu 20.000 ron/luna salar episcop de la ministerul Cultelor, cu turnatoria la agentii nationale si mai putin nationale, cu mult analfabetism functional si dogmatic.
Daca nu se reia turul 2 Romania ramane intr-o permanenta lovitura de stat (de ce nu se mai agita studenta Lasconi?), astfel ca va doresc sa luati banii de la pensionari, din sanatate si educatie pentru victoria din Ucraina, pentru ca in urma biruintei ucrainiene sa ramanem un popor bolnav si needucat, fara respect fata de parinti.
Situația e generalizată și în UPT și în alte care U vreți voi. Se sparg bani pe prostii (gen spectacole în stilul TED Talks, care sunt o autopromovare irelevantă și o cultivare a relației conducerii cu mediul politic) în condițiile unei baze materiale precare.
Mulți șefi de departament promovează persoanele care scriu articole în locul lor, fapt simplu de dovedit statistic. Mai greu e de demonstrat promovarea obedienților, dar exemplul acestui articol arată elocvent că vocile critice sunt împiedicate să promoveze. Comisia de etică e plapumă pe țambal.
Personalul TESA e în creștere continuă cu tot felul de angajări ciudate. Apropos, s-a mai angajat soția primarului până la urmă? Puteți explica stimabile gazetar dispariția articolului cu angajarea soției primarului la UPT de pe site? În timp ce poziția în clasamentul QS e în scădere, personalul administrativ crește vioi. UPT, șansa unui viitor împlinit! Nu pentru oricine.
Dacă aveți mai multe detalii cu privire la șefii de departamente care promovează persoanele care scriu articole în locul lor, vă rog să-mi scrieți pe adresa de mail [email protected]. Referitor la întrebările pe care mi le-ați pus: 1. soția primarului nu s-a mai prezentat la proba scrisă a concursului, deci nu s-a mai angajat la UPT; 2. dispariția articolului respectiv de pe site-ul ziarului este inexplicabilă și pentru mine.
Rector este la UPT? Si cu ce se ocupa?🤪 In afara de a-si da cu parerea despre politicile economice ale guvernantilor, totul prin prisma unei mentalitati „neo”liberale🤪 in timp ce e rector la o universitate de… stat? Ah, o fi ea de stat, dar ar trebui privatizata, chiar data domnului rector cadou, fara ca asta sa insemne sa nu se mai dea bani de la stat, desigur. Autonomia universitara inteleasa cam rau… ajungand de curand pana la a incalca legea invatamantului superior, diversi universitari indemnand ei lumea pe cine sa nu voteze. Pentru ca ei ca universitari stiu mai bine🤪, iar apelul la autoritate nu este de porc cand esti la nivelul la care vezi universitatea ca pe mosia proprie.
Cat despre consilii de etica si alte… glume proaste, eu am urmarit cazul doctorului Razvan Constantinescu in timpul plandemiei, deci nu ma mai mira nimic, doar ma ingretoseaza. Bine ca a fost gratiat preventiv Fauci in SUA, dovada de maaare incredere in mascarada mondiala cum ca totul a fost ok🤪
#idiocracy🤪
Felicitări Erika Reisz pentru curajul de a publica adevărul din UPT! Trist, dar adevărat! Erika Reisz este un OM deosebit, un cadru didactic de excepție care nu are loc de acești diletanți care au ajuns să predea studenților. Numai Dumnezeu ne mai poate salva!
Somnul ratiunii naste monstri