Ducem dorul zilelor obișnuite, când ieșeam liniștiți pe stradă, mai schimbam o vorbă cu cunoscuții, făceam planuri, ne spuneam of-urile și alte mărunțișuri care acum ni se par un lux. Totuși, Timișoara merge înainte.
În ciuda interdicțiilor impuse, viața își continuă cursul firesc, chiar dacă într-un alt ritm și cu o altă intensitate. În general, lumea a înțeles pericolul care există în stradă și au fost limitate masiv ieșirile din casă. Se vede cu ochiul liber că nu mai e ca înainte și că doar situațiile de strictă necesitate îi fac pe timișoreni să iasă afară.
Firește, mai există excepții, dar nu putem vorbi de un adevărat fenomen din acest punct de vedere. În supermarketuri, nu mai există vânzoleala din primele zile ale decretării stării de urgență; dimpotrivă, e mai puțină lume ca în zilele obișnuite. În plus, oamenii respectă, în linii mari, distanța de un metru și stau calmi la rând.
Nici la farmacii nu se creează mari aglomerații: se stă afară la coadă, la distanța regulamentară, fără incidente nedorite. Deocamdată…
În rest, pe stradă vezi, în general, echipe de muncitori de la spații verzi, de la canalizare sau de la alte structuri ale municipalității, care asigură funcționarea cât de cât normală a lucrurilor. Unii timișoreni mai vociferează când văd astfel de echipaje, temându-se de riscurile care apar în astfel de situații.
La la urma-urmei, însă, imaginea acestor muncitori într-o Timișoara pustie trebuie să fie și un motiv de optimism: există viață și după coronavirus și vor reveni și zilele obișnuite, plictisitoare și ele, dar care abia acum și devoalează farmecul.
