Să nu uităm Unirea!

Vorbim câtu-i ziulica de lungă despre Dragnea și PSD. Foarte rar însă ne aducem aminte de evenimente importante pentru noi ca popor și țară. Dacă un grup de seniori îl cinstesc pe poetul nostru național Mihai Eminescu la 15 ianuarie, de exemplu, acest gest este unul pe lângă care trecem fără să întoarcem capul și nu pare să simțim vreun fior lăuntric.

24 ianuarie e zi liberă în calendar, dar câți dintre noi, deși suntem liberi și nu mergem la serviciu, ne amintim de Unirea Principatelor și ce a însemnat acest act istoric, înfăptuit de înaintași pentru viitorul țării în care trăim. Vorbim prea mult despre proteste „#rezist”, despre manifestanți „plătiți” să stea în frig și zăpadă și despre Soros care i-ar mobiliza în stradă. Nu suflăm însă vreo vorbă despre Unire, fie ea și cea Mică.

Ce să mai spunem despre cea Mare, chiar adică ne aflăm în anul Centenarului? Păi, despre aceasta nici nu vorbim, darmite să împingem lucrurile mai departe. Singurul care se ocupă cu reunirea românilor de pe o parte și alta a Prutul pare a fi fostul președinte Traian Băsescu, cel care a promis că face și un demers parlamentar în acest sens.

Până una-alta politicianul de pe malul drept al râului care îi desparte pe români se războiește cu președintele în funcție al românilor de pe malul stâng, Igor Dodon, cel care i-a retras cetățenia moldoveană.

Miercuri e 24 ianuarie și e zi de sărbătoare națională. Se împlinesc 159 de ani de când fruntașii politici ai vremii au impus un domnitor unic pentru cele două principate, Moldova și Țara Românească, pe colonelul Al. I Cuza, care astfel a devenit înfăptuitorul Micii Uniri.

În scurta sa domnie (1859-1866), s-au pus pus bazele României moderne. Dar înfăptuirea statului național unitar român avea să se întâmple abia peste decenii, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, când și celelalte provincii românești s-au unit cu țara și au creat România Mare. Se împlinește în acest an un secol de atunci, anul 2018 fiind al Centenarului Marii Uniri.

În timp ce coaliția politică dominantă de astăzi e preocupată doar de scopuri mercantile (să aibă tot mai multă putere, să subordoneze justiția pentru a-și albi penalii, să facă revoluții, adică țopăieli, fiscale și să-și răstoane propriile guverne), iar românii sunt mai globalizați ca niciodată, între 3,5 și 5 milioane dintre ei fiind pribegi prin lumea largă, despre Centenar și despre Unire se vorbește, în cel mai bun caz, doar în șoaptă. Singura instituție ce are un proiect pentru 1 decembrie 2018 este Patriarhia Română, care dorește să inaugureze Catedrala Mântuirii Neamului.

Așa că Dumnezeu să-i ocrotească pe români, acolo unde s-or afla! Pentru ei, unire astăzi înseamnă doar dor și speranță și, poate, gândul că, odată și odată, se vor întoarce acasă.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “Să nu uităm Unirea!

    1. Eu sunt banatean si, pentru mine, Unirea exista. In schimb, pentru mine nu exista bozgorii imputiti care ii injura pe romani la romani acasa. Ai priceput, mongolule?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *