O firmă timișoreană cu pedigree politic, “servită” ca la carte de o celebră casă de insolvență. Cum a ajuns o mare companie naţională să depindă de un „sereleu” de apartament

În urmă cu aproape un an, în ediția de vineri, 12 februarie 2016, a „Renașterii bănățene”, am publicat articolul intitulat „Efect incredibil al <reorganizării> CFR. Compania de căi ferate plătește bani grei pentru a folosi o bază care i-a aparținut”, în care vă dezvăluiam culisele unei mega-afaceri puse la punct de anumite personaje conexate politic, din care ele aveau numai de câștigat, iar Statul Român doar de pierdut.

Afaceri bulgărești la CFR

O rememorare e necesară. În împrejurări obscure, în anii ’90, în cadrul unei reorganizări cu iz de devalizare, actuala Companie Națională Căi Ferate CFR SA (CNCF CFR SA) s-a trezit în situația de a nu mai dispune de un bun imobil indispensabil pentru propria-i activitate, pe care, până în 1991, îl avea pe inventar: bazele de montare-demontare și depozitare a materialelor de cale ferată care sunt utilizate la reparațiile curente și capitale!

În urmă cu mai bine de un deceniu, Regionala Căi Ferate Timișoara a intrat, volens-nolens, în relație de afaceri cu o firmă privată, SC Construcții Feroviare SA Timișoara (SCCF), care devenise proprietara bazei de producție Aurel Vlaicu, amplasată în județul Hunedoara.

La preț de chilipir

Situația a durat până în urmă cu vreo trei ani, când SCCF SA Timișoara a intrat în faliment. Reproducem, în continuare, câteva pasaje din articolul de anul trecut:

„În luna aprilie 2014, baza Aurel Vlaicu este scoasă la licitație publică de lichidatorul companiei SCCF Timișoara (…) și este achiziționată de o firmă obscură din Timișoara, SC Tiefbau SRL, contra unei sume infime raportat la valoarea bazei, 138.673 lei, adică vreo 30.000 de euro. Rămâne un mister – sperăm, totuși în elucidarea lui, mai devreme sau mai târziu – cum a putut fi evaluată și vândută această bază la un asemenea preț derizoriu, în condițiile în care fostul ei proprietar, SC Construcții Feroviare SA Timișoara, a încasat numai de la CNCF CFR SA – Sucursala Regionala Timișoara, pentru punerea ei la dispoziție, în jur de 3,2 milioane de lei în perioada 2010-2013!”.

Ping-pong cu baza de producție

Despre misterul evaluării și vânzării bazei Aurel Vlaicu la un preț derizoriu ne vom referi în cele ce urmează. Nu înainte de a încheia rezumatul articolului din februarie 2016. Așadar, după ce o cumpără cu un preț ridicol la licitație, Tiefbau SRL vinde baza Aurel Vlaicu, câteva zile mai târziu, unei alte firme din Timișoara, SC TSC General Construct SRL, pentru o sumă mai mică decât cea cu care o achiziționase!

Noua fericită cumpărătoare fusese înființată cu doar o lună înainte de această halucinantă tranzacție (!), iar patronii ei erau doi dintre acționarii câștigătoarei licitației, Grațiela Minodora Stîngu și Cristian Stîngu, plus fostul director economic al SC Construcții Feroviare SA (vechea proprietară a bazei Aurel Vlaicu, ajunsă în faliment), Adrian Florin Ciungu, și nimeni alta decât soția ex-directorului general al CNCF CFR SA (în vremurile de glorie ale PDL) și apoi al Sucursalei Regionala CF Timișoara, Ioan Valeriu Trică!

Detaliu extrem de important: Mirela Trică este parteneră de afaceri cu celebra fostă „blondă de la Cotroceni”, Elena Udrea, într-o altă firmă, Tim Rail Cargo SRL din Dumbrăvița!

Intrată în posesia găinii cu ouă de aur, SC TSC General Construct SRL a devenit noul partener de afaceri al consumatorului captiv numit Regionala CF Timișoara, cu care a încheiat deja contracte în valoare de sute de mii de lei pentru servicii de pază, depozitare, gestionare și manipulare a materialelor de cale în baza Aurel Vlaicu. Și va mai încheia, cu siguranță…

Un acționar, în căutarea adevărului

Ne întoarcem la procedura de evaluare a bazei Aurel Vlaicu, efectuată de Casa de Insolvență Transilvania filiala Timiș (CITR), prin evaluatorul pe care tot aceasta l-a stabilit, CS Invest Consulting SRL.

La ceva vreme după publicarea articolului, am primit un e-mail-surpriză pe adresa redacției: unul dintre acționarii minoritari ai SC Construcții Feroviare SA Timișoara, domnul B.M. (ne-a rugat să folosim în articol doar inițialele), din București, ne-a anunțat că a formulat o plângere penală pentru gestiune frauduloasă împotriva Casei de Insolvență Transilvania filiala Timiș, plângere pe care a depus-o la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) București!

Printre mijloacele de probă pe care acționarul din București și-a întemeiat plângerea penală, se află și raportul de audit elaborat Camera de Conturi a Judeţului Timiş (CCT) în luna aprilie 2015, în urma controlului efectuat la Compania Națională Căi Ferate CFR SA – Sucursala Regională Timişoara.

În respectivul raport sunt prezentate, evident mult mai detaliat, aceleași fapte expuse și în articolul publicat de ziarul nostru anul trecut. După ce a inserat în plângerea penală o serie de date cuprinse în raportul de audit, acționarul SCCF SA a concluzionat:

„Datele prezentate scot în evidenţă reaua-credinţă şi caracterul ilegal al vânzării activului baza Aurel Vlaicu de către lichidatorul judiciar, la o valoare excesiv de subevaluată în raport cu preţul pieţei, care nu poate fi justificată prin vânzarea forţată care se realizează în cazul lichidării activelor, dacă se are în vedere dependenţa Sucursalei Regionalei CF Timişoara de serviciile oferite în cadrul acestei baze, veniturile anterioare obţinute la nivelul respectivei baze prin contractele cu Sucursala Regionala CF Timişoara, precum şi faptul că la câteva zile de la vânzarea activului proprietarul acestuia a încheiat un contract cu o valoare de trei ori mai mare decât preţul la care a fost vândută baza de către lichidatorul judiciar (…)

Prin astfel de metode, specifice gestiunii frauduluoase, lichidatorul judiciar m-a privat de eventuala sumă care mi s-ar fi datorat în urma lichidării activelor SC Construcţii Feroviare SA Timişoara, după achitarea sumelor datorate bugetului public, salariaţilor respectivei societăţi şi creditorilor”.

Finanțele publice, un creditor tras pe sfoară

Însă plângerea penală depusă la DIICOT București de acționarul SCCF nu reprezintă unica bătaie de cap pe acest subiect pentru Casa de Insolvență Transilvania filiala Timiș: în urmă cu câteva luni, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara o sesizare penală privind eventualele fapte penale săvârșite cu ocazia derulării procedurii de insolvență a debitoarei SC Construcții Feroviare SA Timișoara! Ce se întâmplase: în cursul anului trecut, o echipă de audit a Camerei de Conturi Timiș a efectuat un control la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (DGRFP) – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş (AJFP), în cadrul căruia au fost relevate și aspecte privind subevaluarea bazei Aurel Vlaicu de către Casa de Insolvență Transilvania filiala Timiș, prin evaluatorul CS Invest Consulting SRL.

Auditorii CCT au precizat, în raportul lor, că DGRFP Timișoara este cel mai important creditor al debitoarei SCCF SA, în condițiile în care firma respectivă avea, în primăvara trecută, obligații neachitate la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 4.117.303 lei!

În raportul de audit se fac referiri la „diminuarea valorică a patrimoniului societăţii Construcţii Feroviare SA în detrimentul recuperării la bugetul de stat de către AJFP Timiş a creanţelor datorate de debitorul SC Construcţii Feroviare SA, în condiţiile în care există riscul radierii societăţii Construcţii Feroviare SA – aflată în procedură de faliment” și se precizează următoarele:

„Abaterea constatată se reţine în principal în sarcina administratorului judiciar – Casa de Insolvenţă Transilvania filiala Timiş pentru lipsa de transparenţă în ce priveşte evaluarea şi înstrăinarea imobilului <Baza de producţie Montaj Linii – Aurel Vlaicu>, în condiţiile în care avea cunoştinţă de importanţa Bazei de Producţie Aurel Vlaicu în continuitatea desfăşurării activităţii, aceasta având încheiate contracte de închiriere şi servicii cu Compania Naţională CFR Bucureşti, Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreţinere şi Reparaţii CF Timişoara (client captiv, căreia bunul îi este necesar în activitatea desfăşurată).

Participant, contributor la operaţiunile mai sus prezentate, evaluatorul care a procedat la evaluarea imobilului în cauză neavând în vedere valoarea de piaţă dată de existenţa unor contracte de închiriere şi prestări servicii deţinute în principal de Compania Naţională CFR Bucureşti, Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreţinere şi Reparaţii CF Timişoara.

Abaterea constatată s-a produs pe fondul unor interese comune ale persoanelor care au calitatea de director, asociat sau administrator şi afinii lor în cadrul societăţilor implicate în vânzarea activului în cauză, prin rostogolirea operaţiunii de vânzare-cumpărare a acestuia de la un proprietar la altul”.

În finalul raportului, se dispune către DGRFP Timișoara „sesizarea organelor de urmărire penală competente în contextul în care aspectele prezentate relevă posibile indicii de natură penală în vederea recuperării imobilului înstrăinat în condiţii de netransparenţă”.

Explicații de tip șablon

Înainte de publicarea acestui articol, am solicitat un punct de vedere și reprezentanților Casei de Insolvență Transilvania, care ne-au trimis un răspuns succint, de genul „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase”. Îl redăm integral:

„Casa de Insolvență Transilvania nu cunoaște existența acestei plângeri penale și nici a acestui control efectuat de Curtea de Conturi. Activul companiei SC Construcții Feroviare SA Timișoara s-a vândut în conformitate cu legea insolvenței, la valoarea stabilită de evaluator și aprobată de creditori, într-o licitație publică promovată.

Creditorii sunt părțile cele mai interesate de vânzarea la un preț cât mai ridicat a activului. A fost un proces transparent, în urma căruia nu s-au înregistrat contestații, cu toate că orice parte interesată a avut posibilitatea să conteste demersurile legale întreprinse de lichidatorul judiciar. În plus, toate documentele aferente acestei proceduri de vânzare au fost supuse controlului judecătoresc și sunt depuse în dosarul public de la Tribunalul Timiș”.

Răspunsul de mai sus seamănă ca două picături de apă cu cel oferit de reprezentanții CITR și colegilor de la „Ziarul de Iași”, în 26 septembrie 2012, atunci când aceștia publicau articolul „Dosar DNA pentru salarii fabuloase la Fortus SA din Iași”.

Licitație la indigo în Moldova

Spicuim din articolul respectiv: „Foștii reprezentanți ai administratorilor judiciari de la Fortus SA au intrat în vizorul autorităților (…) Conform unui document emis de către DNA Iași și destinat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), acționar și totodată creditor principal al combinatului, reiese că Fortus SA a fost păgubită de milioane de euro, prin subevaluarea patrimoniului societății, contracte păguboase, salarii nejustificate și cheltuieli de protocol nepermise.

În documentul cu numărul 23.871 emis către AVAS se menționează: <Vă precizăm faptul că prin rezoluția din data de 24.09.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea următoarelor fapte de natură penală (…) de către reprezentanții legali și/sau administratorii judiciari SC Fortus SA Iași: Lotrean Radu-Lucian și Sermer Simona-Silvana-Georgeta (fostă Dalea) în calitate de reprezentanții practicienilor în insolvență Casa de Insolvență Transilvania și Sigma IPURL (…) în conveniență cu numitul Popa Anton-Sorin în calitate de reprezentant SC CS Invest Consulting SRL (n.r. – firma care a evaluat bunurile combinatului; nota <R.b.> – același evaluator din cazul SC Construcții Feroviare SA Timișoara!), care au stabilit valori diminuate față de valoarea reală de piață a mijloacelor fixe pe care le-au vândut către terțe firme în cursul licitației organizate la data de 18.11.2010>, se arată în documentul menționat”. Vi se pare cunoscut scenariul? Și nouă.

Nu știm ce s-a întâmplat mai departe cu ancheta DNA Iași, dar bănuim că, finalmente, învinuiții au scăpat cu fața curată, fiindcă, altfel, nu ar mai fi existat subiectul articolului de față.

Se strânge lațul?

Se pare, totuși, că lucrurile devin din ce în ce mai complicate pentru descurcăreții practicieni în insolvență din Ardeal : pe site-ul www.gazetadecluj.ro, a fost publicat, în 26 decembrie 2016, articolul intitulat „Șefii de la Casa de Insolvenţă Transilvania urmăriţi penal de procurorii DIICOT”.

Redăm un pasaj sugestiv și din acest articol: <DIICOT Structura Centrală are în lucru dosarul 348/D/P/2014 instrumentat de procurorul George Nica din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Structura centrală.

Cercetările procurorului îi vizează pe şefii Casei de Insolvenţă Transilvania care sunt urmăriţi penal pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi infracţiunea de delapidare în formă continuată, infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, în modalitatea ascunderii ori disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a dispoziţiei, a situării, a circulaţiei sau a proprietăţilor bunurilor ori a drepturilor acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni>.

În cadrul acestui dosar, procurorul a emis o ordonanţă pe numele mai multor societăţi comerciale care au avut legături de afaceri cu Casa de Insolvenţă Transilvania”.

Evident, acuzațiile procurorilor trebuie probate în instanță, astfel că, până la pronunțarea unei sentințe judecătorești definitive, cei de mai sus sunt prezumați a fi nevinovați. Însă parcă a ieșit prea mult fum, ca să nu existe vreun foc serios pe undeva, nu-i așa?


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare