Nu asta e Timişoara în care am crescut!

Adolescentă fiind, am plecat la mare împreună cu o prietenă. Într-una dintre zile, în timp ce ne plimbam pe faleză, se apropie de noi doi tineri:

– De unde sunteţi?

Nici una dintre noi nu avea chef de conversaţie, dar, din politeţe, am decis, totuşi, să nu-i las cu vorba-n vânt:

– Din oraşul în care apare prima dată ceva nou în România.

Prietena mea râde, băieţii rămân câteva secunde perplecşi. Apoi, unul dintre ei se luminează la faţă, fiind convins că ştie răspunsul:

– A, din Bucureşti!

Dau negativ din cap.

– E cel mai vestic oraş şi, deci, cel mai apropiat de Occident. E firesc ca acolo să aibă loc premierele, nu?

– Din Timişoara?, vine imediat replica.

– Da, zâmbesc eu larg, cu o mândrie nedisimulată.

timisoara1
Se întâmpla prin ’92. Pe atunci, cel mai modern oraş era Timişoara, care continua să eclipseze Capitala chiar şi după Revoluţie. Toată lumea auzise de oraşul minunat de pe malurile Begăi, cu aerul lui boem şi splendida arhitectură, cu trandafirii care înfloreau la fiecare colţ de stradă, cu buna creştere şi civilizaţia locuitorilor săi.

Multă vreme a fost de bon-ton să fii din Timişoara. Dar anii au trecut şi, treptat, oraşul a început să decadă. La început, din nepăsare. Apoi, din neputinţă. Astăzi nu mai există aproape nimic care să amintească de farmecul de odinioară al „Micii Viene”. Au dispărut atelierele meşteşugăreşti şi magazinele de cartier aliniate unul lângă celălalt, în care găseai aproape orice.

În locul lor au apărut lanţuri de farmacii şi bănci. A dispărut şi liniştea de pe străzi. n centru, de exemplu, nici la telefon nu mai poţi vorbi din cauza gălăgiei provocate de tramvaiele aproape expirate ori de zgomotul picamerelor.

Aproape că nu există intersecţie în care să nu vezi zilnic câte un muncitor sfredelind asfaltul. De vreo doitrei ani, o ţinem tot într-un şantier. În numele dezvoltării, desigur, şi nu mai contează că multe lucrări se fac fără cap. Nici la periferie nu e mai linişte.

timisoara2În cartiere, aceasta s-a risipit odată cu apariţia spălătoriilor auto, care nu ţin cont de orele de linişte sau de zilele de odihnă. Desigur, autorizaţiile au fost date tot în numele dezvoltării. Au dispărut şi partidele de table între vecini, organizate în faţa garajelor. E drept, poate că nu mai sunt nici vecinii, nici garajele, de acestea din urmă având grijă municipalitatea.

Celebrele plimbări pe malul Begăi sau pe Corso au cam dispărut şi ele. Unde să te mai plimbi? Printre biciclete? Printre terase? Mijloacele de transport în comun funcţionează ca în comunism, călătorii fiind nevoiţi să aştepte şi câte o jumătate de oră în staţiile neîngrijite.

În trafic e infern, iar maşinile sunt parcate alandala, pe unde se poate, nu pe unde ar fi voie. De arhitectură nici nu mai vorbim. Proprietarii n-au grija faţadelor degradate ale clădirilor sau mâzgălite cu graffiti, primăria nici atât, iar noul trend de aşa-zisă artă urbană loveşte crunt în identitatea oraşului.

Oare cum poate fi numită monstruozitatea aceea din fier ruginit aruncată în faţa Palatului Baroc, de exemplu? Şi alte atâtea statui groteşti împărştiate parcă în bătaie de joc prin centrul urbei… Nu asta e Timişoara în care am crescut!


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

20 Comments
Jebi 17 iulie 2016
Sunt convins ca dacă chestia aia era într-o piață din Viena, Budapesta, Praga.. era apreciată ca ceva abstract. (acolo o sa fie o statuie cu 1 omuleț care se urca pe ea). Vad ca schimbarea în bine a orașului este blamata (în cazul de față pentru ca se modernizează orasul). Dar oare mai auzeam de trotuare sparte în ultimii 3 ani dacă toate se făceau la timpul lor? Din 92 orașul a decăzut, treptat până la nivelul 0,acum re-avem malurile begai, piața unirii, libertății, străzile centrale. Eu personal am reînceput sa ma plimb prin Timișoara, și îmi place ceea ce vad. Eu zic ca alta era sorta orașului dacă nu era pe mâinile unor nemernici, dar acum, când Timișoara începe să trăiască din nou, sunt oameni care sunt deranjați, atunci acei oameni își merita soarta. Eu văd că acum exista pretențioși, dar unde erau ei acum 4,8,12 ani? Când Timișoara era ultimul oraș din vestul țării, oamenii erau calmi și liniștiți, e bine ca picamerele i-au trezit, doar ca ei au uitat cum era înainte. E bine să îți dorești tot mai mult, dar nu trebuie sa uiți de unde ai plecat și ceea ce ai reușit.
Ioan Madroane 16 iulie 2016
Oltenii ajunsi aici in ultimii 25 de ani si psd-ul, astia au distrus Timisoara. Inapoi in desertul Dabulenilor cu oltenii si psd!
geox 16 iulie 2016
Timisoara continua sa fie un oras minunat sigur se mai fac l;ucrari...multe...dar sa nu-i blamam pe cei care fac ceva pt orasul nostru vor mai fi si alte imbunatatiri cu siguranta ceea ce nu mai este...sunt oamenii.dar sa speram ca se va imbunatati si acest capitol chiar si nivelul educational precar
ghiocel trandafir poanta 16 iulie 2016
timisorenii [cei care siau ingropat pe mosu si pe baba in timisoara] nui intereseaza ce spun veniturile.fiti linistiti psd-ul nu va avea in veci primar in timisoara.mergi inainte profesore.
Sagarmatha 16 iulie 2016
Cucoana nu a văzut( auzit) niciodată tramvaiele făcute la „Electroputere”! Se zguduiau blocurile, căci treceau chiar prin centrul orașului, pe la Operă. Nu a văzut magazinele de cartier goale, cu cozi interminabile, că poate o veni ceva de mâncare!
Gogu 16 iulie 2016
Timisoara arata acum ca o buda! Multumim Robu!
Lara 16 iulie 2016
Superb articolul. Asa este, farmecul orașului a dispărut demult. Acum este ca orice oras comercial. Acele mici magazine de care aminteați exista inca in multe orașe frumoase, care si-au păstrat " parfumul", din Italia sau Austria de exemplu. Generația celor de 40+ va duce dorul întotdeauna acelui oras cochet.
NoisuntemTimisoara 16 iulie 2016
Am verificat inca o data in ce data ati scris articolul. Pare ca ati ramas in urma cu 3-4 ani. Am prieteni care vin de cativa ani din America si Europa si s-au declarat fascinati de cum a inflorit si s-a animat centrul istoric al orasului, concurand cu alte importante orase europene. Spun asta fara sa fiu nici pe departe o fana a vechiului/noului primar care, cu siguranta, a luat si multe decizii proaste/lipsite de profesionalism. S-au schimbat aspecte importante in bine, cum ar fi pietonizarea centrului istoric... Va spun un lucru care a ramas la fel de zeci de ani si va dainui si de acum inainte: vesnica nemultumire a romanului fata de ce fac altii, dar niciodata fata de ce fac ei insisi la nivel individual. Sunt arhitecta si de ceva timp lucrez in proiecte de restaurare si pot sa va spun ca cei mai multi care baga bete in roate sunt insisi locuitori ai cladirilor istorice, care, ani de zile, au considerat ca doar interiorul locuintelor le revine in grija...
glad 16 iulie 2016
aveti dreptate,doamna! poate un motiv este si acela ca orasul a fost invadat in ultimii 20 de ani de specimene ca "gicu" de mai sus.multi dintre ei ajungand sa conduca orasul.sau sa dea comenturi pentru ei.
Gicu 16 iulie 2016
Doamna Gianina cred ca aveti cel putin 70 de ani si nu ati iesit din Timisoara de la ultima vacanta la mare, in 92 atunci. O sa va donez un tv, daca mai mult nu putem face pt dvs! Respecte!
Dan 16 iulie 2016
Ştii ... cândva şi eu m-am necăjit pe treaba asta. Dar cum am înaintat în vârstă mi-am dat seama că totul se schimbă, nimic nu rămâne la fel, totul este în continuă schimbare. Din cauza mediului înconjurător. Este firesc să fie aşa, nu?