Cum termenul de finalizare promis inițial pentru reabilitarea centrului istoric al Timișoarei – iulie 2015 – bate la ușă, iar vremea a fost prielnică muncii, adică fără intemperii și alte tulburări atmosferice, în prima zi a acestei săptămâni ar fi fost de așteptat să vedem muncitorii pe întreaga suprafață aflată în lucru, agitându-se precum furnicile și la fel de harnici.
La căldura de afară, oricum nu se aștepta nimeni la prea mare agitație, dar nici la un număr atât de mic de lucrători – sub 20 – pe tot șantierul, dintre care doar vreo șase montau efectiv pietrele în pavaj. Nici una dintre străzi nu este întru totul finalizată, dar, cu toate acestea, mulți comercianți nu au mai avut răbdare și și-au instalat terasele direct în praful strâns peste beton. Colac peste pupăză, nu se mai știe nimic despre punerea în valoare a vestigiilor istorice…
Un tur al centrului istoric al Timișoarei într-o zi frumoasă și caldă de vară, numai bună pentru munca pe șantier, poate să scoată la iveală multe detalii. Ne întrebăm dacă și personajele responsabile din Primăria Timișoara au pe agenda lor astfel de preocupări și dacă ar putea da vreo explicație.
Turul marelui șantier din centru, care include o suprafață de patru hectare, începe în Piața Unirii, unde nu se zărește nici țipenie de muncitor. Cum este aproape de ora 12, iar amintirile cu podul din Calea Șagului, pe care nu lucrau niciodată mai mult de patru muncitori, pentru că restul se aflau în pauza de masă, sunt încă proaspete, privim cu atenție pe lângă ziduri și iată-i!
Vreo șase lucrători stau cuminți la umbră, în apropierea Domului și schimbă impresii. Piața Unirii a mers mai bine decât alte porțiuni ale șantierului și este pe jumătate pavată. În rest, arată ca după război, fântâna din mijloc e năpădită de bălării și doar porumbeii au rămas credincioși vechilor locuri de odihnă.
Gata doar pe jumătate
Strada General Traian Doda, care trece pe lângă Palatul Dicasterial, a fost lăsată, și ea, în voia sorții. E betonată și cam atât, pentru că aici nu s-a montat nici măcar o singură piatră de pavaj. Strada Eugeniu de Savoya pare să arate ceva mai bine, porțiunea dinspre strada Martin Luther până către Augustin Pacha fiind pavată aproape în întregime.
Aici întâlnim și primii muncitori aflați la muncă. Trei se chinuie în genunchi să monteze piatra drept, iar alți doi le aduc materialele la îndemână. Strada Mercy este tot neterminată și fără picior de muncitor pe ea, dar cu câteva terase, instalate cum s-a nimerit. E limpede că mai e mult pe lucru pe strada Savoya, o mare parte a acesteia neavând nici măcar o pietricică pusă peste beton.
Piața Libertății, dată la stropit
În Piața Libertății se făceau ieri unele retușuri la o lucrare aproape terminată, după toate aparențele. Un muncitor dădea cu mătura și, mai încolo, pe lângă băile turcești, alți doi oameni stropeau pavajul. În pavajul roșu-gri se vede un mare decupaj în dreptul băilor turcești, rezervat, probabil, punerii în valoare a acestor vestigii.
Până în prezent, municipalitatea nu a mai făcut publică nici o noutate legată de modul în care vor fi expuse acestea. Strada General Praporgescu este finalizată, pavată în întregime cu piatră cubică gri, de dimensiuni mici. Mai încolo, în Piața Sfântu Gheorghe, avem o mare groapă și alte vestigii istorice cu soartă necunoscută.
Pe partea dinspre strada Caruso, descoperim alți muncitori, de această dată trei. Doi montează piatra, iar al treilea încarcă piatră cubică într-o roabă, dintr-un mare morman. În rest, liniște și pace.
Pe strada Lucian Blaga nu lucrează nimeni și nici pe Vasile Alecsandri, însă terasele nu lipsesc.
Înapoi în Piața Unirii, muncitorii au terminat pauza. Vreo doi-trei se străduiesc să sape ceva cu un buldoexcavator pe lângă sediul PNL, iar alți doi, dincolo de Vicariatul Sârbesc, lucrează la montatul pietrei. În total, 17 muncitori, iar dacă ne-au scăpat vreo doi-trei, tot rămân maximum 20.
Dacă aceasta înseamnă abordare în forță a lucrărilor din centrul Timișoarei, e greu de apreciat cum se muncește fără chef. Păcat, pentru că ceea ce se conturează pare destul de frumos, cu mici excepții.
