De la apropiat al mai-marilor comuniști, la fermier de succes

Se prezintă, ironic și nu prea, cu o strângere de mână fermă, drept „un țăran”.

Lucrează, în orășelul arădean Curtici, aproape 60 de hectare de pământ, cu utilaje ultramoderne, pe care se descurcă să le conducă și singur, dacă e nevoie. Mereu în mișcare, lui Moise Don nu-i dai vârsta din buletin, iar privirea vioaie te analizează imediat, ca să știe ce hram porți.

CITEŞTE ŞI: Vremea se schimbă radical. Viscol puternic în România, de săptămâna viitoare

De agricultură s-a apucat în anul 1991, cu ajutorul părinților, după zece ani fără concediu.

„Agricultura este un domeniu interesant și plăcut, nu ai de lucru mai mult de patru-șase luni pe an. Sunt două-trei luni de foc, două-trei medii și restul lejere. E și rentabilă dacă o faci bine.

Eu am cumpărat 40 de hectare, cu prețuri de la 500 de mărci la 6.000 de euro, îndemnat de părinți, care mi-au spus să iau pământ, pentru că, la un moment dat, n-o să mai fie.

CITEŞTE ŞI: Cum se vede la Bucureşti Alianţa Vestului: „Mișcare de ultimă oră. Manevre pentru ruperea României”

De când e APIA, ai certitudinea că ieși măcar pe zero, dar mai și rămâi cu ceva.

Mi-am cumpărat de 350.000 de euro utilaje noi. Am luat unele performante ca să pot lucra eu.

Așa, dacă mă lasă tractoristul în plină campanie de semănat, mă urc și lucrez eu.

În anii `90, când am început, era foarte greu, dar astăzi mai vin firmele în întâmpinarea producătorilor, atât cu desfacere, cât și cu inputuri.

În mod normal, rentabilitatea agriculturii este de 17-19 la sută.

CITEŞTE ŞI: Cerere în căsătorie inedită, la Timişoara. Foto

Eu am acum aproape 60 de hectare, din care 17 au fost moștenite”, povestește firesc, cu drag de vorbă, dar fără mândrie nejustificată.

Istorisiri din lumea de ieri, dar și din cea de azi

Bunicul lui Moise Don i-a tot așteptat pe americani, care, așa cum știm acum cu toții, au venit abia în mileniul al treilea.

Nepotul a făcut liceul și facultatea, apoi și-a construit o carieră care l-a purtat atât pe meleaguri îndepărtate, cât și în preajma puternicilor zilei, a oamenilor „tari” din partidul comunist și chiar a lui Nicolae Ceaușescu.

„Ultima oară l-am văzut chiar la începutul lunii decembrie 1989, la Fabrica de Uleiuri Muntenia.

Stăteam acolo, lângă un utilaj, iar el venea spre mine, gata să intre în vorbă. Eu sunt de părere că era dezinformat.

Şofer român de TIR, erou în Italia după ce a salvat doi tineri răniţi într-un grav accident (Video)

Consoarta lui filtra aproape toate informațiile. Să nu-l mai supărați pe tovarășu – zicea ea, iar el o ducea peste tot, o făcuse viceprim-ministru…

Între 1980 și 1984 am lucrat în Libia.

În 1982 am venit în concediu acasă, în România, și m-a strigat vecina să stăm la coadă că băgaseră pui și nu se dădeau decât cinci și voia să iau pentru ea.

În 1977 se făceau studii referitoare la starea de spirit a populației, dar după 1980 nu s-a mai făcut nimic, a venit și perioada cu strângerea curelei.

Dar, încă pe atunci, România avea proiecte pentru 3.000 de kilometri de autostrăzi. În 1990, altceva am crezut că se va face, dar acum ne întoarcem la etapa în care copiii sărmani nu mai fac școală.

Așa am ajuns să avem o mare problemă cu forța de muncă, nu mai găsim oameni care să lucreze.

Eu am plecat de la fiu de țăran, apoi absolvent și mi-am făcut o carieră. Azi numai pe pile ajungi”, își spune Moise Don opiniile, cu convingere, dar fără patimă.

„Mai exista ceva pe vremea lui Ceaușescu, un antisovietism așa cum nu mai este acum. De multe ori nu-mi vine să cred că trăim ce trăim, mie mi se pare că există un pericol serios să devenim proruși.

Uite, Trump mi se pare om normal, iar de „politically correct” nici nu vreau să aud”, consideră actualul fermier, fost – într-un fel – privilegiat al vechiului regim.

CITEŞTE ŞI: Timişoreanul Florin Călinescu iese la rampă după avertismentul uluitor făcut de Viorica Dăncilă: ‘Normal că va fi demis’

E mândru de gospodăria pe care o are și la care tot mai adaugă ba câte un etaj de casă, ba câte un utilaj, chiar dacă vremurile de azi i se par mai triste pentru cei mulți și lipsite de reguli.

Nu-i neapărat mai rău sau mai bine, doar altfel, iar acestui mod de viață nou Moise Don, pe vremuri un apropiat al puternicilor comuniști, s-a adaptat să-i facă față, fără mofturi, așa cum trebuie luată, de fapt, viața.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns