Cu anul 2021, când Timișoara va deveni Capitală Culturală Europeană, bătând la ușă, se pare că în plin centrul orașului vor avea loc, totuși, câteva schimbări de peisaj. Piața Victoriei rămâne unul dintre principalele puncte de atracție ale orașului, astfel că aceasta ar trebui să arate impecabil.
CITEȘTE ȘI: Interviu cu Tania Stavilă-Țunaș, realizator emisiuni TV: „Viața alege să ne așeze acolo unde nici cu gândul n-am gândit”
Conform datelor istorice, în 1744–1745, prin construirea cazărmii Porții Petrovaradinului, începuse să se contureze în zonă o „piațetă de alarmă”, între cazarmă și piață. Restul suprafeței pieței actuale era ocupat de poarta amintită, constituind un element al inelului I de fortificare și de șanțurile și lucrările de fortificare formând inelele II și III ale fortificațiilor, terminate complet până în anul 1761.
În 1870, în speranța că se va obține decizia de „defortificare” a cetății, se proiectase o mică piațetă circulară aproximativ pe terenul pieței de astăzi. Abia după decizia defortificării din 1892 s-a întocmit, de către arhitectul Ludwig von Ybl, un plan general de dezvoltare a orașului (1893–1895), în care se prevedea constituirea unui bulevard larg, având aproximativ dimensiunile pieței actuale. Proiectele ulterioare nu au modificat esențial dimensiunile pieței, ci doar detaliile.
În 1899 s-a început demolarea fortificațiilor, iar forma și amenajarea actualei Piețe a Victoriei au fost definite de cele două largi trotuare de pe laturile est și vest, adiacente benzilor carosabile, dublate de liniile de tramvai. Edificiul Teatrului Național a fost construit în 1872. Crescând importanța lui s-a ivit și necesitatea de a remodela spațiul înconjurător, așa că la început a fost conceput ca un vast bulevard-esplanadă. Până în 1948 s-a numit Bulevardul Regele Ferdinand, după care a luat numele de Bulevardul 30 Decembrie. Abia în 1988–1989, odată cu scoaterea liniilor de tramvai, a devenit complet pietonală.
Conform tradiției, „Corso” este denumirea promenadei care pornește de la Operă spre Catedrală, pe partea dreaptă. În trecut, acesta era locul de plimbare al înaltei societăți timișorene, bine iluminat, cu restaurante și magazine de lux. Vizavi de clădirea Operei, pe dreapta, se află clădirea veche a Hotelului Timișoara. Lângă acesta, la începutul Bulevardului Republicii, se găsește Palatul Weiss. De aici începe promenada propriu-zisă, cu Palatul Lloyd, care adăpostește rectoratul Politehnicii, iar la parter, faimosul restaurant cu același nume. În ordine urmează Palatul Neuhausz, Palatul Merbl, Palatul Dauerbach, Palatul Hilt și, la capăt, Palatul Széchényi.
„Surogat” este promenada opusă, pe partea stângă, o continuare directă a străzii Alba Iulia. Aici se plimbau în trecut doar tinerii și muncitorii. Elevii nu aveau acces decât cu permisiunea școlii, iar soldații trebuiau să dovedească că sunt în permisie pentru a se putea plimba aici. Prima clădire este Palatul Löffler, după care urmează Palatul Camerei de Comerț, lipit de care s-a construit în 1938, pe strada laterală, Cinematograful Scala, ulterior schimbat în Studio. La capătul promenadei se află o serie de clădiri de locuințe construite între 1961–1963.
Majoritatea clădirilor de pe Corso se află, la ora actuală, în renovare, inclusiv Opera, fiind învelite cu schele. Este de sperat că, până anul viitor, fațadele acestora vor fi refăcute și își vor redobândi farmecul de altădată. Primarul Nicolae s-a arătat destul de optimist în această privință, dar a menționat că legea nu pemite municipalității să-i sprijine pe proprietarii care nu au efectuat expertiza de rezistență la cutremure. Dacă pe Corso doar trei clădiri ar putea rămâne nerenovate, una lângă Palatul Loyd și două spre Parcul Central, situația este mai îngrijorătoare pe Surogat. Principala clădire de aici, Palatul Loffler, arată ca vai de lume, cu tencuiala coșcovită care dezvelește, pe alocuri, cărămizile. Partea dinspre Modex păstrează încă, în partea superioară, urmele gloanțelor trase în Decembrie 1989. Să fie păstrarea unor mărturii ale istoriei recente motivul pentru care proprietarii nu doresc să renoveze imobilul? Greu de crezut. Oricum, și Palatul Camerei de Comerț arată destul de rău, mai ales în ceea ce privește acoperișul.
Oricum, ne aflăm în cel de-al 12-lea ceas în ceea ce privește reabilitarea fațadelor și a acoperișurilor imobilelor de patrimoniu din Timișoara. Așa că, dacă dorim să ne mândrim cu bogata moștenire arhitectonică a orașului în 2021, ar trebui ca renovările să aibă loc începând din această primăvară, altfel va fi prea târziu.
O poveste impersonală, lipsește subiectul ca și cum se evită pronunțarea unei adevăr care pentru unii ar fi jenant. Haideți (ca să folosesc un turcism) să ne spuneți clar, ca la școală, stimabilă Daniela Damian cine este subiectul poveștii și anume cine și cu ce sprijin au modernizat Timișoara mai ales zona centrală! Curaj!