– Cum ați ajuns la Teatrul Național din Timișoara și care a fost prima impresie pe care v-a lăsat-o orașul?
–În anul 1999, am câștigat Marele Premiu la Gala Tânărului Actor de la Costinești și am avut ocazia să trăiesc una dintre cele mai frumoase zile din viața mea: am primit oferte de la cinci teatre – Teatrul Național Craiova, Teatrul Național Cluj, Teatrul Național din Timișoara, Teatrul Tineretului Piatra Neamț și Teatrul Dramatic din Galați. Dar după cea mai frumoasă zi din viața mea, am trăit și cea mai grea noapte din viața mea, pentru că a trebuit să aleg. Am ales, și mă bucur că a fost așa, Teatrul Național din Timișoara, unde se preconiza o stagiune cu tineri regizori din Uniunea Teatrală Europeană.
Chiar atunci dădeau audiții, ceea ce s-a dovedit a fi oportun pentru mine, pentru că am reușit să obțin două roluri principale. Tot atunci am început să joc și la Teatrul Maghiar din Timișoara. Puțin mai târziu, am ajuns și la Opera Națională din Timișoara.
Orașul mi-a plăcut din prima clipă, a fost dragoste la prima vedere. Și m-au bucurat oamenii, drept dovadă acolo mi-am găsit și perechea.
– Care a fost prima piesa pe care ați jucat-o pe scena Naționalului timișorean și ce vă amintiți în legătură cu producția respectivă?
– Am jucat în piesa Bent, în regia lui Ellie Malka, în care am avut marea plăcere să descopăr trupa Teatrului Național din Timișoara.
– Aveți ocazia să reveniți periodic în Timișoara. Vi se pare că orașul se schimbă și dacă da, în ce sens?
– Da, am ocazia să revin destul de des, mai ales că aici, în Timișoara, sunt părinții soției mele, bunicii copiilor mei, mai apoi prieteni dragi mie încă din vremea când jucam aici și este o bucurie imensă că o pot face. De curând am reînceput și colaborarea cu Opera Națională din Timișoara, cu unul dintre cele mai dragi roluri din a mea carieră și anume Frosch din spectacolul Liliacul! Orașul se schimbă și observ de fiecare dată o schimbare în bine. Bineînțeles, există mereu loc de mai bine. Văd cum centrul a fost refăcut și mă încântă să observ din ce în ce mai multe clădiri vechi renovate. Cu atât mai mult mă bucură perspectiva faptului că în 2021 orașul va fi capitală culturală europeană. Și, îmi doresc din suflet ”să i se întâmple” cel puțin la fel de multe câte i s-au întâmplat orașului Sibiu în 2007 din acest punct de vedere.
– Dacă cineva v-ar întreba care este locul pe care trebuie să-l viziteze prima dată când vine la Timișoara, ce i-ați recomanda?
– Este dificil, sunt atât de multe locuri frumoase. I-aș recomanda să înceapă cu balconul Operei Naționale, locul unde a început Revoluția în decembrie 1989. Bineînțeles, aș continua cu Piața Unirii, Piața Operei, Catedrala, Parcul Rozelor… Timișoara are atât de multe de arătat, e un oraș superb, plin de istorie.
– În anii petrecuți aici, v-ați gândit vreodată că televiziunea va ajunge să fie principala dumneavoastră scenă?
– Nu am anticipat niciodată amploarea la care am ajuns. Nu că nu mi-aș fi dorit! În acel moment mă bucuram de ceea ce mi se întâmpla în Timișoara, în teatru. Colaboram ocazional cu televiziunea locală, dar nu era nimic de amploare. Abia mai târziu, după ce am ajuns în București, lucrurile au evoluat într un mod firesc, după peste 15 ani de muncă, pentru că eu sunt adeptul pașilor mici, dar constanți, nu cred în lucrurile apărute peste noapte și de aceea mă bucur acum enorm de mult pentru că am parte de cele mai tari formate de televiziune: Românii au talent și Vocea României!
– Vedetă sau persoană publica? Cum vă considerați și de ce?
– Eu consider că vedete îi putem numi pe Nadia, Hagi, Ilie Năstase, Simona Halep, oameni care au reprezentat și reprezintă România peste tot în lume prin rezultatele lor remarcabile. Ei sunt oamenii recunoscuți la nivel mondial. Despre mine pot spune că sunt o persoană publică, populară și iubită pentru ceea ce face, iar asta mă bucură enorm, înseamnă că ceea ce fac fac bine. Sunt extrem de fericit să fiu așa, să mă întâlnesc cu oameni pe stradă și să-mi spună că simt că fac parte din familia lor, că iubesc naturalețea mea, în care se regăsesc, că au senzația că mă cunosc de când se știu. Mă onorează și mă bucură nespus. Dar cel mai tare mă bucur că nu am renunțat niciodată la teatru, implicit la Teatrul Odeon, al cărui actor sunt din 2001 și unde se întâmplă și se întregește a mea carieră profesională!
– Care este cea mai dragă amintire legată de Timișoara?
– Bineînțeles că cea mai dragă amintire este legată de faptul că mi-am unit destinul cu perechea potrivită. Însă sunt și toate premierele, rolurile pe care le-am făcut pe scena Teatrului Național, pe cea a Teatrului Maghiar și pe a Operei Naționale din Timișoara. Toate au fost momente extraordinare în cariera mea și-mi vor rămâne în suflet toată viața. Prietenii, orasul…
– Timișoara va fi Capitală Culturală în 2021, cum credeți că se va prezenta orașul în acel an?
– Îmi doresc, din tot sufletul, să se ridice la înălțimea titulaturii. Timișoara merită din plin, locuitorii ei merită. Repet ceea ce spuneam anterior: îmi doresc foarte tare ca acestui oraș să i se întâmple la fel de multe lucruri frumoase cum i s-au întâmplat și Sibiului. Sper ca oamenii de aici și mai ales cei care gestionează această întâmplare frumoasă, să realizeze și să acționeze ca atare ! Astfel de evenimente schimbă pur și simplu fața unui oraș, unește, dezvoltă și bucură comunitatea, atât din Timișoara , dar și din împrejurimi! În anul 2021 o Europa întreagă și nu numai cea culturală, va fi cu ochii pe Timișoara! Mă număr printre oamenii care s-au bucurat din tot sufletul când au aflat această veste și, tocmai de aceea, mie îmi doresc să mă regăsesc în proiecte legate de această manifestare culturală, pentru că, pentru mine, Timișoara a fost tot timpul “acasă”.
