SAVUROS! Moş Crăciun… de carieră, cu buletin de Timişoara

L-am cunoscut pe… Moş Crăciun. Trăieşte la Timişoara şi, la cei 75 de ani ai săi, are o vastă experienţă în domeniu, de vreme ce şi-a început „cariera” ca… Moş Gerilă, pe vremea comunismului, când Naşterea Domnului se numea oficial „Sărbătorile de iarnă”, iar personajul cu barbă colilie, mantie roşie chenăruită cu blană albă şi sac plin cu daruri era musai să fie nedus la biserică şi pătruns de ateismul ştiinţific.

Domnul A.H. (foto) se oferă, din pură pasiune, din drag de copii şi momentele frumoase petrecute în preajma bradului împodobit, să fie Moş Crăciun acolo unde e nevoie de el. Şi povesteşte cu har şi haz că odinioară, pe când era directorul adjunct al Penitenciarului de pe Popa Şapcă, a jucat acest rol şi în faţa deţinuţilor.

„L-am întruchipat pe moşul cel bun şi pentru cadre, şi pentru puşcăriaşi şi, la un moment dat, mai târziu, pentru copilaşii bolnavi de SIDA. Nu-mi iese din minte experienţa aceea… Erau vreu 12-13 prichindei la care m-am dus, după tradiţie, cu desaga burduşită cu obişnuitele cadouri. Îmi amintesc că le-am luat – pe vremea aceea încă nu se găseau peste tot şi în cantităţi mari – portocale, banane, dulciuri… Mă înfior şi acum, când mă gândesc cum m-au aşteptat, cu mânuţele întinse şi ochii măriţi de surpriză, de parcă le-aş fi adus luna de pe cer. Flecuşteţele acelea erau pentru ei cea mai mare minune, cea mai mare bucurie, adevăratul miracol al Crăciunului, iar asta m-a făcut să-mi continui <<misiunea >>. O fac din suflet, iar acum, ca pensionar, am şi timp să mă pun la dispoziţia celor care mă solicită. Să ştiţi că nu-mi fac treaba de mântuială, nu expediez copiii cu un simplu <<Ho, ho, ho >>, un clinchet de clopoţel şi-un cadouaş, acolo. Mă documentez despre cel mic, îi fac dosar, să aflu ce năzbâtii a făcut şi, înainte să-i dau darurile, să-l determin să promită că se va îndrepta. Sunt adorabili, în inocenţa lor, puii de om. Odată am fost Moş Crăciun pentru o fetiţă şi un băieţel, iar despre puşti îmi povestise tatăl că a zgâriat o maşină cu un cui sau o cheie. A fost spectacol când l-am anunţat, mărind oleacă tensiunea clipei, că ştiu de prostioară. Pe alţii, certaţi între ei, i-am pus să se împace în faţa mea şi să se ierte unul pe celălalt, ca să fie demni de răsplata din sac”, povesteşte interlocutorul nostru.

De fapt, nu povesteşte, ci interpretează. Cu mimică, gestică şi intonaţie. Ne lămurim când ne spune că a fost şi actor amator, iar într-ale scenei i-a îndrumat paşii nimeni altul decât maestrul Gheorghe Leahu, o mare personalitate a teatrului timişorean.

Şi ne mai spune cum se preface uneori că nu mai are nimic în traistă, doar cât să-şi vadă publicul tresărind de bucurie când descoperă că, totuşi, desaga magică nu se goleşte niciodată şi tot mai iscă mărunte comori pentru copii cuminţi.

„Mă ofer şi acum să fiu Moş Crăciun, între 12 şi 22 decembrie, ba chiar mai repede, dacă are cineva vreo urgenţă. La grădiniţe, spitale, cămine de bătrâni, oriunde sunt primit. E suficient să fiu sunat la numărul de telefon 0764/833.517. Îmi pun barba, costumul şi-s gata. Mantia, ce-i drept, e de pe vremea lui Gerilă şi s-a cam uzat, dar pun suflet nou-nouţ în fiecare întâlnire cu cei care aşteaptă daruri, o vorbă bună, o încurajare şi… o minune simplă, la îndemâna oricui îşi deschide inima de sărbători”.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

0 Comments

No Comment.