Praznicul Înălțării Domnului. Tradiții și obiceiuri populare

Astăzi, în joia din săptămâna a șasea după Sfintele Paști, credincioșii ortodocşi, dar şi greco-catolicii prăznuiesc Înălţarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Înviere.

Este ziua în care, potrivit unei tradiţii nescrise, credincioşii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi îşi răspund cu „Adevărat S-a înălţat!”.

Formula în sine nu este rânduită de Biserică şi, în opinia unor teologi, nici nu are acelaşi temei ca salutul Învierii, în cazul căreia confirmarea „Adevărat, a înviat!” se justifică prin faptul că, neavând loc cu martori, minunea Învierii a fost întâmpinată cu îndoială.

Înălţarea Domnului a beneficiat însă de martori şi a reprezentat o despărţire plină de lumină, de vreme ce, după ea, ucenicii lui Hristos s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”.

Mântuitorul S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul ucenicilor Săi şi a doi îngeri care le-au vorbit apostolilor despre a doua venire a lui Hristos, pentru ca ei să nu se lase copleşiţi de durerea separării de Iisus. Din Sfânta Scriptură aflăm că Fiul lui Dumnezeu Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar apoi S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9).

Praznicul Înălţării Domnului este menționat pentru prima oară de Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din text reiese că, pe vremea aceea, Înălţarea se celebra odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos.

Abia spre sfârşitul secolului al IV- lea şi începutul veacului al V-lea, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Înălţarea lui Hristos întru slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere, El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care mai întâi şi-a asumat-o, iar în final a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El.

Înălţarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creaţie, pentru că El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh. Înălţarea este, de asemenea, o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om.

Astăzi, când prăznuim Înălțarea Domnului, respectiv Ziua Eroilor, în toate bisericile și mănăstirile din Arhiepiscopia Ortodoxă a Timișoarei, la troițe sau monumente vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc. La ora 12, clopotele lăcașurilor din eparhie vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Tradiții și obiceiuri populare

În ziua Înălțării Domnului se dă de pomană pentru cei trecuți în veșnicie. Se împarte pâine caldă, pască, plăcinte, brânză, ceapă verde, dar și rachiu. Se spune că și Cerurile sunt deschise până în ziua de Înălțare, că sufletele morților care au venit acasă în ziua de Paști se reîntorc din nou în Rai, iar bucatele date în această zi de pomană sunt merindele pe care răposații le iau la întoarcerea în Ceruri.

De Înălțarea Domnului, în unele zone ale țării, se leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălțării.

În alte zone, fetele și feciorii se duc în pădure să culeagă frunze de alun cu care fac vrăji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante de leac. În această zi femeile nu împrumută sare și nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns