Maria Damian, unul dintre tinerii cu care Timişoara se poate mândri, este studentă în Germania: „Am plecat purtând dorința reîntoarcerii”

maria damian

La sesiunea de anul trecut a „examenului maturității”, Bacalaureatul, Timișul a avut trei elevi de 10, toți de la Liceul Nikolaus Lenau: Christian Daniel Curiac, Maria Damian și Radu-Florian Gherman. Maria a decis să își continue studiile în Germania, fiind admisă la Universitatea din Würzburg Julius-Maximilian, la pedagogie primară. S-a acomodat acolo, dar nu a renunțat la ideea ca, după finalizarea studiilor, să revină acasă.

– Ai încheiat clasele a IX-a, a XI-a și a XII-a cu media 10, iar clasa a X-a, cu 9,89. Și la Bac ai avut un rezultat de excepţie. Câtă muncă a stat la baza acestei performanțe școlare cu totul speciale?
– În primul rând, trebuie clarificat faptul că eu, împreună cu ceilalți elevi ai secției cu profil german a liceului Lenau, am dat în principal bacalaureatul nemțesc și, pe lângă acesta, proba scrisă la Limba şi Literatura Română. Sistemul de punctare la acest bacalaureat este inspirat de cel din Germania, adică cea mai mare medie a notelor pe care o poți obține la bacalaureat este 1.0, dacă ai strâns între 165 și 180 puncte. Împreună cu cei doi colegi menționați mai sus -care studiază electrotehnică si medicină tot în Germania- am reușit să obținem această notă de 1.0, care s-ar echivala în sistem românesc cu media 10. Asta nu înseamnă, însă, că am luat punctaj maxim la toate probele, ci am avut, pur și simplu, alt sistem de notare. Bineînțeles, notele din anii de liceu au fost acordate conform sistemului românesc de notare. Am fost toți o clasă foarte bună și am avut de-a lungul timpului mulți profesori buni de la care am putut învăța multe și pe această cale doresc să le mulțumesc pentru sprijinul și deschiderea lor față de noi.

– Cum este viața de student în Germania?
– Viața în Germania este o viață ciudată, mai ales la început. Am avut chiar impulsul de a mă întoarce acasă, pentru că totul părea lipsit de sens în momentele de început, marcate de tristețe și singurătate… Este atât de diferit totul! Pe de-o parte, privind dintr-o perspectivă a lumii, sistemul social este bine pus la punct, organizat și gândit, dând impresia că, într-adevăr, acolo societatea se adaptează nevoilor oamenilor. Pe de altă parte, privind lucrurile prin ,,ochelari duhovnicești”, am simțit deseori că lipsește profunzimea, comuniunea sufletească dintre oameni, ceea ce și în România poate părea că este un sentiment pe cale de dispariție. Este bineînțeles o viziune subiectivă a unei tinere încă neexperimentată într-o țară străină. Așa percep eu lucrurile în acest moment al vieții mele și sunt sigură că pentru mulți viața din Germania este una prosperă, echilibrată și sănătoasă, iar eu nu neg aceste lucruri. Din contră, aș vedea un beneficiu major altoirea seriozității germane peste creativitatea și ethosul nostru românesc.

– Cum au fost primele examene din viața de student?
– Trebuie să recunosc că a fost un semestru cu multe stări diferite și să spun sincer, am simțit și nevoia unei pauze informaționale… A fost o sesiune tumultoasă cu șase examene destule de apropiate ca interval, dar am izbutit cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul neîncetat al persoanelor pe care le iubesc să le trec cu bine, chiar dacă nu au fost note de 10, acestea fiind inexistente în primul rând în sistemul lor (1.0 este cea mai mare notă, iar 4.0 este ultima notă de trecere la examene), iar în al doilea rând mult mai greu de obținut decât la noi. Sunt mulțumită cu notele obținute până acum și sunt sigură că odată ce mă voi mobiliza și obișnui mai mult cu limba și facultatea, voi obține și astfel de note; însă nu acesta este scopul și nu a fost nici la bacalaureatul de anul trecut. Dacă va fi să merit, le voi primi, dacă nu, nu!

– Înainte de plecare, spuneai că, după finalizarea studiilor, intenționezi să revii în țară. Ți-au schimbat lunile petrecute deja în Germania această decizie?
– Absolut deloc. Încă este o dorință puternică, ce o țin adânc înrădăcinată în sufletul meu, cu speranța că viața atrăgătoare și prosperă de acolo nu o va deturna. Când se va realiza această dorință, însă, nu știu… Când va sosi vremea voi simți și voi face și această întoarcere la originile atât de dragi sufletului meu, în ciuda tuturor lucrurilor negative care ies la suprafață ca impuritățile pe malul mării. Sunt la mal, deci accesibile și ușor de observat, ceea ce nu le face, desigur, ignorabile… Da, sunt acolo și sunt o problemă, pentru că din cauza lor, ne e greu să mai privim în ,,larg” și în ,,adânc” și să recunoaștem frumusețile și valorile acestei țări. Sunt frumuseți în oameni, în natură, în credință și în tradiții, numai că așteaptă toate să fie recunoscute și dezvoltate.

– Cât de mult te-a maturizat viața departe de casă?
– Ca orice experiență și aceasta departe de casă mi-a maturizat modul de a vedea lucrurile și de a înțelege viața după putința mea și la vârsta aceasta de 20 de ani. Toți adulții au avut la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, o astfel de desprindere de acasă, de părinți: e inevitabilă și importantă pentru a învăța să luăm singuri anumite decizii, să ne organizăm viața, să trecem la următorul nivel al responsabilizării în viața noastră. E un pas greu să pleci atât de departe de casă și doare acest dor de siguranța și confortul oferite de părinți, dar e benefic și acum știu acest lucru din experiență. Cu mila lui Dumnezeu și cu nădejdea că lucrurile se vor schimba treptat în mai bine în viețile noastre și în soarta țării, am plecat și plec din nou pe meleagurile îndepărtate purtând dorința reîntoarcerii – oricât de visătoare și copilărească ar părea pentru unii, însă adânc înfiptă în sufletul meu.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *