Limbajul de tejghea al lui Dominic Fritz într-un mediu academic

Limbajul de tejghea al lui Dominic Fritz într-un mediu academic

Limbajul de tejghea al lui Dominic Fritz într-un mediu academic

Orice limbă de pe acest pământ are o structură gramaticală ce presupune obligatoriu existența a două părți de vorbire: subiect și predicat. Faptul că nu reușești să transmiți o idee într-o limbă pe care o vorbești binișor, dar nu o stâpânești la perfecție, nu te exonerează de lipsa de logică.

Dominic Fritz, se știe, nu e vorbitor nativ de limba română, dar, în mare parte, se poate face înțeles.

Însă ceea ce citim pe pagina de Facebook a primarului și ceea ce acesta spune în conferințele de presă sunt produsul muncii consilierilor din spatele lui.

Dacă și-ar scrie singur postările sau discursurile e greu de presupus că cineva l-ar putea urmări cap-coadă. Și nu pentru că exprimarea sa în limba română e subțirică, ci pentru că nu prea e sesizabilă coerența ideilor pe care dorește să le expună.

Ca să nu mai vorbim de anumite cuvinte din vocabularul său, folosite ca la tejghea. Un exemplu edificator în acest sens a fost momentul în care Dominic Fritz a dorit să-i adreseze câteva întrebări lui Daniel Funeriu, primarul fiind invitat să ia parte la recenta prelegere a fostului ministru, de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Redăm, mai jos, intervenția lui Dominic Fritz:

”Eu aș vrea uneori să văd aceeași îngrijorare față de… să zicem o sublinere, poate exagerată, a diversității umane care există și de relativismul care poate să se nască din această perspectivă, aceeași îngrijorare aș vrea să o văd și la nebunia și direcția nebună pe care a luat-o de exemplu conservatorismul în Statele Unite.

Cine spune că piersica nu este banană… nu, cine spune că o piersică este o banană, o spun republicanii, care nu vor nici măcar să accepte niște cifre de alegeri.

Doi plus doi e patru și cei care pun la îndoială acest lucru sunt, momentan, cel mai periculos, cei care nu vor să accepte rezultatele unor alegeri.

Și acest pericol nu vine din 68, ci vine din opus, din direcția opusă.

Deci uneori mi-e greu să-nțeleg această îngrijorare profundă față de tot ceea ce ați spus și față de pericolul democrației care este în fața noastră cu un conservatorism relativist care nu mai acceptă, adică alternaty facts a fost spus de Kellyanne Conway, consiliera lui Trump, nu de altcineva, de cineva prea liberal din universitățile americane.

Deci asta, unu la mână. A doua, și asta încerc s-o formulez mai mult ca o întrebare și apreciez, Daniel (Daniel Funeriu – n.r.) că întotdeauna ne provoci, încerci să ne provoci și apoi totuși fiind atenți ne dăm seama că lucrurile sunt mult mai nuanțate. Adică mi-a plăcut foarte mult subtitlul

”Falsa profeție a digitalizării”, să vedem un cod de bară prin care putem să luăm digital de fapt un articol, ceea ce înseamnă tocmai…”

(Aici, discursul primarului a fost întrerupt de Daniel Funeriu: ”Exact aici este și tensiunea între ceea ce simțim că ar trebui să se-ntâmple, dar nu se întâmplă”)

”… așa”, a continuat Dominic Fritz, ”și cred că problema este tocmai atuncea când doar traducem învățământul tradițional și facem un live stream acasă, asta nu-i digitalizare.

Digitalizare e atuncea când folosim alte metode să ajungem la elevi. Dar acuma întrebarea mea: mi-a plăcut foarte mult nuanțarea acestei ierarhizări la universități.

Că, stați un pic, nu există o scară unitară, unică, trebuie să ne uităm la context, există… trebuie să ne uităm câți bani sunt băgați în fiecare universitate și așa mai departe.

De ce nu putem aplica aceeași logică și când vorbim despre elevi?

De ce văd aicea o singură scară, când vorbim de echitate, de jos și sus, adică o singură ierarhizare, de ce… eu nu sunt de acord cu Moldova (Daniel Funeriu a prezentat, în deschiderea dezbaterii, un text de lege din Constituția Moldovei, care prevede accederea în învățământul liceal, profesional și cel superior este accesibil tuturor, pe bază de merit – n. r.), pentru că meritul, iarăși ca ierarhizarea la universități, pretinde ca și cum există un singur factor care poate să spună ceva despre acest elev.

De ce un elev care a crescut într-o familie de profesori, care i-au plătit meditații, care de la trei ani a mai învățat și chineză, cu chiu cu vai a luat Bac-ul la 7,5, de ce ăla să fie admis pe bază de merit în ghilimele la universitate, față de un elev care a luat Bac-ul poate cu 7, dar e crescut într-o familie monoparentală, în care a venit singur acasă cu cheia la gât, în care nimeni nu i-a dat niciun fel de meditații, care a fost victima de bullying la școală, dar a reușit să lupte și să ia un 7.

De ce o universitate să nu-ți zică: nu contează doar meritul exprimat în niște note, care sunt o scară unică, și luăm în considerare și alți factori care să spună ceva despre potențialul acelui elev.

Și asta mă duce la ultima chestie și promit că termin, și îmi cer scuze că am monopolizat acest microfon…

Mi-a plăcut foarte mult paralela cu medicina, dar și acolo cred că am putea să mergem și mai departe.

Dacă am înțeles bine și nu mă pricep, dar dacă am înțeles bine cel mai nou lucru, mai ales pe partea de medicamente pentru boli rare, este de fapt să faci medicamente unice, personalizate pe pacient. Nu putem cu aceeași logică să gândim și despre educație?

Că de fapt trebuie să venim cu niște metode personalizate tocmai pentru că nu există un jos și-un sus, tocmai pentru că echitate înseamnă că vedem potențialul fiecărui copil și profesorul de fapt, inclusiv prin metode digitale, trebuie să ajungă, prin metode individualizate să ridice acest potențial. Atât.”

Iar după polologhia întortocheată care a lăsat fără suflare audiența, replica lui Daniel Funeriu pentru ”știința” lui Dominic Fritz într-ale educației a pus punctul pe i: ”Se poate face învățământ centrat pe un învățământ individualizat, se poate face medicină individualizat.

Dar, domn’ primar, vă spun ceea ce nu este o noutate: costă! Costă! Vrei tratament individualizat pentru ceva? Costă bani grei.

Vrei învățământ individualizat? Tot pe bani. Ieșiți mâine în presă și promiteți timișorenilor că le dați învățământ individualizat dacă cresc taxele cu 1.000 la sută. (…) Da, se poate, dar costă”.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

7 thoughts on “Limbajul de tejghea al lui Dominic Fritz într-un mediu academic

  1. Moderați și asta: cred că e al treilea sau al patrulea an de când ma bucur că am renunțat, după 60 de ani, cred, la abonamentul la Renașterea Bănățeană sub diverse nume.

  2. Oricât încercați să îl mânjiți voi invidioșilor la care vi sa tăiat macaroana, Dominic Fritz este cel mai capabil primar pe care l-am avut de vreo 80 de ani in coace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *