La Timișoara, un fost ajutor de bucătar și baby-sitter în Italia și o tânără care s-a ocupat de organizarea biroului într-o firmă nemțească vor să fie deputați

La 31 de ani de la Revoluție, timișenii sunt invitați să voteze în orb de către șefii grupării politice care vrea să reformeze România. Profitând de faptul că oamenii s-au săturat de corupția, falsurile, impostura, lipsa de transparență pe care le-au regăsit din plin în atâția ani de alternanță la putere a pesediștilor și peneliștilor, conducerea alianței oamenilor noi din politica românească, USR PLUS, nu se mai sinchisește să păstreze nici măcar aparențele.

Dezvăluirile care apar în presă sunt taxate drept atacuri electorale și caravana imposturii merge mai departe. Asta în ciuda faptului că scandalurile mediatice erodează chiar și încrederea propriului electorat în buna-credință a șefilor din USR PLUS.

În urmă cu vreo șase săptămâni, pe un grup public de Facebook al USR Timiș, moderatorul posta următorul mesaj: “Sunt sigur că vă interesează pe toți cine se află pe listele partidelor care ne cer votul în iarnă. Iată candidații sustinuți de Alianța USR PLUS Timiș”. După care urma o înșiruire a paginilor personale de Facebook ale câtorva candidați, nu toți, la locuri în Senat și în Camera Deputaților. Unui simpatizant al USR PLUS i se pare cam sumară prezentarea, așa că postează un comentariu:

“Facebook, unde vorbesc despre câte afișe au pus? Dați un CV, o foaie de parcurs, un plan/set de măsuri ce urmează să le ia în calitate de viitori parlamentari”.

După o săptămână, moderatorul îl anunță, bucuros nevoie mare, pe simpatizantul în cauză că i-a rezolvat doleanța: “Ai aici CV-urile fiecărui candidat” și postează linkul https://timis.usr.ro/candidati-usr-plus-timis-parlamentare. O altă simpatizantă reacționează și ea: “Nu am găsit prezentare de persoană decât dl. Daniel Toda. Ceilalți nu au pagină de prezentare. Nu au un CV profesional și politic?”.

Reprezentantul USR PLUS Timiș răspunde: “Majoritatea au o descriere în partea de <<About>>/<<Despre mine> a paginii. O să urmeze mai multe informații aici și pe paginile fiecăruia. Dacă aveți întrebări specifice, pot să încerc să le transmit sau să revin cu un răspuns”. Cu mult bun simț, timișoreanca îi sugerează cum ar fi trebuit să se desfășoare lucrurile: “Nimic special, dar ar trebui să fie informații despre fiecare persoană propusă, ca să înțelegem și noi de ce a fost propus. Cred că sunteți sătul, ca și mine, de oameni fără valoare ajunși în poziția de a hotărî soarta noastră”. Vine imediat și promisiunea moderatorului: “Bineînțeles. Când o să fie gata pagina cu descrierile complete, o să actualizez postarea”.

Omul s-a ținut de cuvânt. Postarea a fost actualizată, site-ul respectiv a fost încărcat cu alte informații. Era o singură problemă: oricine intra pe site-ul oficial www.timis.usr.ro NU avea cum găsi secțiunea “candidați-usr-plus-timis-parlamentare”, nu există nici la ora redactării acestui articol posibilitatea accesării acelei secțiuni.

Acest lucru se poate face doar dacă tu, cetățean obișnuit, ai fost pe fază în urmă cu șase săptămâni la discuția de pe acel grup de Facebook redată mai sus și ți-ai salvat linkul oferit de moderatorul de la USR PLUS Timiș. Altfel, nici o șansă. Nu ai cum ajunge la nici unul dintre CV-urile candidaților locali ai alianței pentru alegerile parlamentare.

Ca atare, astăzi i-am adresat o întrebare purtătorului de cuvânt al USR Timiș: “De ce CV-urile candidaților USR PLUS la alegerile parlamentare nu sunt postate pe site-ul timis.usr.ro?”. Răspunsul a venit sub forma unui alt link, www.usrplus.ro/candidati_usr_plus_parlamentare. Am dat click instantaneu pe el și ne-a pufnit râsul: partidul supranumit al IT-iștilor oferă, cu câteva zeci de ore înainte de alegeri, doar “informații în curs de actualizare” la profilele a 90 la sută dintre candidații USR PLUS. Și nu e vorba doar de candidații din Timiș, ci din întreaga țară.

După ce i-am comunicat purtătorului de cuvânt că tocmai am vizualizat cele mai tari CV-uri din istorie, i-am mai pus o întrebare: “De ce pentru publicul larg, pentru potențialii alegători, aveți de prezentat astfel de <<CV>>-uri, iar pentru uz intern aveți, totuși, câteva CV-uri sau măcar minime prezentări?”. Din păcate, n-am mai primit nici un răspuns, așa că putem să ne imaginăm orice variantă. Inclusiv aceea că șefii USR PLUS sunt absolut convinși că electoratul lor va vota cu ochii închiși sigla alianței, fără să îl intereseze dacă persoanele aflate pe listă merită sau nu să ajungă în Parlament.

Secretomania politicienilor care clamează “transparența totală” are o explicație. Pe listele alianței USR PLUS Timiș au aterizat și persoane ale căror realizări profesionale – că doar pe asta au tot bătut monedă oamenii noi din politică! – nu explică în mod plauzibil prezența lor acolo.

Despre tânărul campion național la jocul de cărți cu creaturi fantastice, Raoul “Magic” Trifan, care deschide lista candidaților USR PLUS Timiș la Senatul României, v-am lămurit în articolul publicat săptămâna trecută, “Un candidat timişorean la Senatul României are trei CV-uri, în funcție de necesități: cu facultate, cu facultate întreruptă și fără facultate”.

Nimic de comentat despre următorii doi candidați la un loc de senator, Dan Reșitnec și Diana Amza, ale căror CV-uri apar pe site-ul intern. Al patrulea candidat, Mircea Vancia, nu are un CV pe site-ul intern, dar are o pagină de prezentare, iar ultimii doi, Claudiu Adrian Marcu și Caius Ioan Lăzărescu nici măcar nu apar pe lista candidaților de pe site-ul intern al USR PLUS Timiș.

La Camera Deputaților, pe site-ul intern apar doar șapte candidați, spre deosebire de 13 pe site-ul national, iar dintre cei șapte am găsit două CV-uri mai mult decât interesante. Chiar dacă nu au fost plasate pe poziții eligibile, faptul că doamnele Kinga Târlea (locul 4, de la PLUS) și Cătălina Jahn (locul 7, de la USR) au fost selectate să facă parte din lista candidaților la Parlamentul României, să fie incluse, adică, într-un fel de “crème de la crème” al USR PLUS Timiș ne-a intrigat suficient de mult ca ne facem publică nedumerirea.

Coordonator regional al PLUS Timiș, Kinga Târlea (39 de ani) se prezintă – repetăm, pe site-ul intern al partidului, unde nu poți intra decât pe ușa din dos! – ca fiind “licențiată în Științe Economice și profesând în cadrul unei multinaționale din Timișoara în domeniul managementului calității”. Am remarcat că absolut toți candidații precizează și unde au terminat facultatea, doar doamna Târlea este mai discretă.

Facem noi completarea de rigoare: este licențiată în științe economice la Universitatea din Petroșani. Continuăm din prezentarea dumneaei: “A ales să lase în urmă confortul unei vieți liniștite în Genova, Italia, pentru a se întoarce acasă, în România, deoarece țara de origine este mult mai importantă pentru ea decât o țară străină”.

Nu contestăm că doamna Târlea a avut o viață liniștită la Genova, dar credem că este interesant să cunoaștem și ce anume a făcut dumneaei în Italia. Conform CV-ului, a lucrat un an și jumătate ca baby-sitter, iar apoi cinci ani și jumătate a fost ajutor de bucătar.

În paralel cu acest job, Kinga Târlea îi dădea o mână de ajutor  și soțului ei, care avea un fel de PFA având ca obiect de activitate renovările de apartamente. Bine, potrivit CV-ului, doamna Târlea era “project manager”, iar prin asta înțelegea să țină legătura cu clienții și să întocmească facturi. Revenită în țară în toamna lui 2014, Kinga Târlea se ocupă de-atunci de managementul calității într-un depozit de anvelope al firmei Continental.

Să ne înțelegem: orice meserie cinstită trebuie respectată, nu asta este discuția. Doar că, pentru a ajunge pe lista de candidați pentru Parlamentul României a oamenilor noi din politică credeam că ai nevoie de un CV beton, de un portofoliu de realizări profesionale care să ne lase cu gura căscată ca la dentist. Or nu este cazul cu CV-ul doamnei Kinga Târlea.

De fapt, doamna Târlea a ajuns pe lista candidaților la Camera Deputaților pentru că a ieșit în stradă la protestele #rezist, nu pentru CV-ul ei absolut banal.

Trecem la ocupanta locului 7 – evident, neeligibil, dar orișicât… -, doamna Cătălina Jahn. “După aproape 10 ani de locuit în Berlin am decis să mă întorc în Timișoara, cu speranța de a pune în practică ce am învățat la facultatea de Științe Politice, absolvită la FU – Freie Universität Berlin”, ne dă pe spate, din prima, distinsa tânără în vârstă de 36 de ani.

Orice om care citește fraza asta își închipuie că doamna Jahn s-a urcat ieri-alaltăieri pe avion și a aterizat la Timișoara. Nu, conform CV-ului postat pe site-ul intern ÎN LIMBA GERMANĂ (!!), Cătălina Jahn a revenit acasă în 2011, adică acum nouă ani. Și nu, din 2011 încoace, doamna Jahn nu a pus în practică nimic din ceea ce a învățat la facultatea din Berlin, așa cum, de altfel, nu a pus în practică nici în perioada petrecută în Germania după terminarea facultății de științe politice.

Singura legătură cu politica a Cătălinei Jahn se leagă de intervalul de o lună, în vacanța de vară din 2005, când studenta în vârstă de 21 de ani care tocmai terminase anul I de facultate, a făcut practică în structura politico-administrativă care conduce landul Brandenburg. Atât și nimic mai mult. În rest, în Germania, absolventa de științe politice a lucrat la o firmă care produce dispozitive de împingere și frânare și sisteme de urcare a scărilor pentru piața medicală și industrial, unde s-a ocupat de organizarea biroului și de tranzacționarea certificatelor de emisii.

În paralel cu facultatea de științe politice și cu jobul din Germania, Cătălina Jahn a urmat și cursurile de la distanță ale Facultății de Management Agricol din cadrul USAMVB Timișoara, unde a urmat ulterior, tot de la distanță, și cursurile de master. Dubla licență în științe politice și management agricol nu i-a folosit nici după revenirea la Timișoara, unde, din 2011 încoace a avut două locuri de muncă: la firma SC Min Distribution, ca asistentă a managerului (firma avea ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne), respectiv, din 2015 până în prezent, la Irian Software Development, unde se ocupă de organizarea biroului, conform CV-ului în limba germană…

În acest context, oare cât adevăr și câtă fabulație există în prezentarea Cătălinei Jahn, din care aflăm că “Experiența și imaginea politică învățată acolo nu a semănat cu politica găsită aici, la noi în tară. Specializarea mea a fost în relațile internaționale și drepturile femeilor. Doresc să militez în continuare pentru statutul înalt al drepturilor omului, la un alt nivel decât pană acum”?

Care experiență politică din Germania? Luna aia de practică în anul I de facultate?! Și care militare “în continuare pentru statutul înalt al drepturilor omului”, când nu este vorba de nici o continuare, ci, eventual, de un început?! Da, de-acum înainte, dacă tot a făcut pasul în liga mare a politicii românești, Cătălina Jahn poate să pună, în sfârșit, în practică lucrurile învățate acum 15 ani în Germania, dar să nu-și închipuie că a fi asistentă de manager și a te ocupa de organizarea biroului înseamnă că ai tot militat pentru drepturile omului până acum.

Așa cum spuneam mai sus, de la Partidul IT-iștilor ne așteptam la altceva. În primul rând la transparență totală și în fapte, nu doar în vorbe, iar în al doilea rând la o selectare a candidaților mult mai riguroasă, în care background-ul profesional să fie unul cu adevărat impecabil. Dar, vorba aia, atât s-a putut.