Judecătoarea Adriana Stoicescu, reacție fabuloasă împotriva lacunelor din justiție

Pe hârtie, bilanțurile instanțelor și parchetelor prezentate în ultimii ani arată ”foarte bine”. Sute de dosare instrumentate de procurori, corupție la nivel înalt anihilată, alte sute de cauze soluționate pe cap de judecător, grefieri harnici, dotări corespunzătoare – sunt doar câteva elemente prezentate în rapoartele care creionează activitatea sistemului juridic din România.

În realitate însă, cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât problemele din interior sunt mai spinoase, tinzând să arunce o notă de derizoriu asupra muncii magistraților. Depășiți de situație, fără a fi capabili să implementeze soluții care să conducă la eficientizarea sistemului, șefii Ministerului de Justiție și ai Ministerului Public nu se sfiesc să se laude cu rezultatele obținute de subalternii lor, susținând discursuri pompoase, dar fără substrat.

După cum se știe, cea mai mare problemă a sistemului juridic din România este legislația. Pe de-o parte, pentru că este prea stufoasă (avem aproape 10.000 de acte normative în vigoare) și prea des modificată, pe de alta, pentru că obligă justițiabilii să apeleze la instanță pentru soluționarea anumitor probleme care și-ar putea găsi rezolvare în altă parte.

În România activează aproximativ 7.500 de procurori și judecători, care au de soluționat câteva milioane de dosare în fiecare an. Acest volum imens de lucru, raportat la numărul de magistrați, a condus la ideea că actul de justiție se înfăptuiește cu superficialitate. Tot mai mulți magistrați sunt de acord că soluția cea mai eficientă nu este suplimentarea numărului de judecători și procurori, pentru că justiția nu e ca la bandă, unde se pot angaja mai mulți muncitori pentru sporirea producției, ci adoptarea unor strategii care să degreveze instanțele.

Însuși președintele Secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție (cea mai aglomerată secție dintr-o instanță de judecată), judecătorul Ionel Barbă, invitat la bilanțul de activitate al Curții de Apel Timișoara, a afirmat că de ani de zile s-a propus modificarea competenței materiale a instanțelor – o măsură care ar contribui la degrevarea unora dintre acestea – dar nu s-a concretizat nimic.

Zilele trecute, și președintele Tribunalului Timiș, judecătoarea Adriana Stoicescu, a avut câteva cuvinte de spus pe această temă:

”Tributari mentalităţii comuniste, raportăm cu mândrie patriotică depăşiri ale producţiei la hectar, îndeplinirea sarcinilor cincinalului în 4 ani şi jumătate… În justiţie, bilanţul activităţii capătă dimensiuni de congres, cu instanţe foarte eficiente pe toate planurile, fără probleme majore, doar cu mici scăpări generate, eventual, de volumul de activitate.

Nici un cuvânt despre programul de lucru de 12 ore al grefierilor; de sâmbetele şi duminicile petrecute de judecători la birou; de bugetele reduse cu vreo 15% faţă de anul trecut; de secţiile în care, în ciuda schemei de 8 judecători, funcţionează doar 4. De judecătorul din penal care, dacă are norocul să fie de serviciu la arestare în ziua de şedinţă, vine dimineaţa la 8 şi pleacă a doua zi după-amiază din instanţă.

Vrem capete de judecător, dar nimeni nu scoate o vorba despre legislaţia confuză, greoaie, care se modifică la nesfârşit. Şi da, nici un parlamentar nu răspunde pentru asta; nici nu ar putea, probabil, cât timp avem legi penale emanate de comisii juridice formate din puţini jurişti, dar mulţi ingineri, mecanici şi, uneori, ciobani….

Justiţia eficientă nu înseamnă indicatori străluciţi. Pe om nu îl interesează că instanţa în care se judecă are o rată de soluţionare a dosarelor de 120%, câtă vreme lui îi oferă săli de judecată cât o sufragerie, fără aer condiţionat, cu bănci de lemn ce nu au mai văzut de mult vopsea. Justiţie eficientă înseamnă avocaţi respectaţi şi ascultaţi, nu doar auziţi, ca un zgomot de fond supărător; cărora li se permite accesul efectiv la dosar, pentru a asigura o apărare reală şi eficientă, nu o oră pentru studierea zecilor de volume de urmărire penală, înaintea discutării unei cereri de arestare.

Justiţia eficientă înseamnă judecători responsabili şi responsabilizaţi, care intră cu 15-20 de dosare pe şedinţă, nu cu 100. Nu puteţi pretinde calitate impecabilă şi nici o eroare de la oameni care nu văd altceva decât stive de dosare, pe care trebuie să le soluţioneze repede şi bine, ca să nu strice datele din bilanţ. Cu ce preţ? Murim la 40 de ani, când ieşim din sala de judecată, după şedinţe infernale, în care ne încărcăm cu toate problemele oamenilor. Interesează pe cineva?”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Judecătoarea Adriana Stoicescu, reacție fabuloasă împotriva lacunelor din justiție

  1. BRAVO,D-na judecatoare !!!
    Daca am avea mai multi oameni ca d-voastra,mai ales in conducere,chiar as fi mandru ca sant roman ! Din pacate,cei care acum ne conduc sant exact opusul oamenilor ca d-voastra. Chiar seful d-voastra,acel faimos Tudorel,face ca increderea in actul de justitie sa tinda spre zero.
    BRAVO INCA O DATA SI MA BUCUR NESPUS CAND VAD CA MAI SANT SI OAMENI CA D-VOASTRA !

Lasă un răspuns