Cincisprezece ani de ghinioane cu dreptatea-n mână. Ce a păţit o timişeancă

În ultimii ani, românii au început să adreseze tot mai multe plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), reclamând încălcarea unor dispoziții privind anumite drepturi și libertăți. Deși nu se află în fruntea clasamentului ca număr de cereri, și bănățenii și-au căutat, de-a lungul timpului, dreptatea la această instituție.

Deși hotărârile instanței europene trebuie puse imediat în aplicare, uneori, statul român își permite să le dea cu tifla atât judecătorilor de la CEDO, cât și justițiabililor. Astăzi vă prezentăm cazul incredibil al unei timișence urmărită, timp de 15 ani, numai de ghinioane.

S.G. a lucrat ca asistentă medicală la spitalul din oraşul Deta, în serviciul doctorului D.S. În urma reorganizării şi privatizării sistemului medical românesc, reclamanta este transferată în serviciul individual al doctorului D.S. care, în conformitate cu legea română, avea obligaţia să semneze cu ea un contract de muncã. Deşi părţile nu au negociat şi nu au fixat salariul timișencei, nici nu au semnat un nou contract, doamna S.G. a continuat sã lucreze în serviciul medicului timp de două luni.

Ulterior, femeia a depus la spitalul din Deta o cerere de acordare a concediului anual. În timp ce îşi efectua concediul, asistenta a fost convocată de medicul D.S., care a informat-o că este concediată, fără să-i fie prezentat vreun înscris în acest sens.

Timișeanca s-a adresat Tribunalului Timiș, formulând o cerere de chemare în judecată împotriva spitalului din Deta şi a medicului, pentru a obţine reintegrarea în funcţie şi plata indemnizaţiei de concediu anual, precum şi a salariului datorat. Instanța a obligat spitalul să-i plăteascã reclamantei indemnizaţia de concediu, respingând însă cererea de plată a salariului, pe motiv că reclamanta nu lucrase efectiv pentru medic şi că, deşi între părţi existase un contract de muncă, acesta nu fusese confirmat în scris, întrucât părţile nu negociaseră şi nu fixaseră salariul.

Totuși, l-a obligat pe medic să-i încheie reclamantei un contract de muncă în formă scrisă. În paralel, reprezentantul spitalului a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta cu o plângere penală împotriva reclamantei, acuzând-o de furt şi distrugere de înscrisuri oficiale. Câteva luni mai târziu, Parchetul dispune clasarea cauzei, pe motiv că faptele reproşate nu au fost comise de asistentă.

După mai multe demersuri, apelând și la un executor judecătoresc, reclamanta și-a primit, în cele din urmă, drepturile salariale pentru concediul de odihnă, însă medicul a refuzat să încheie cu ea un contract de muncă, motivând că el este angajator privat.

Asistenta a formulat o plângere penală prin care solicita Parchetului de pe lângã Judecătoria Deta condamnarea penală a lui D.S. şi a funcţionarilor spitalului din Deta, pentru refuzul de a executa o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv, de a-i încheia un contract de muncă.

Procurorul a retrimis plângerea Direcţiei Judeţene de Sãnãtate Publicã Timiş, care, printr-o adresă, a informat-o pe reclamantă că nu are competenţa să dea curs unei atare cereri şi a sfătuit-o să-i cearã direct lui D.S. punerea în aplicare a hotărârii judecătorești. Cum acesta nu a dat curs deciziei, asistenta a formulat o nouă plângere împotriva lui.

Același parchet a dispus însă neînceperea urmăririi penale faţă de medicul în cauză, rezoluție confirmată ulterior și de prim-procurorul instituției. Totuși, în temeiul primei plângeri penale a reclamantei, procurorul a sesizat Judecătoria Deta cu o plângere penală privind nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti dispunând reintegrarea unui salariat în funcţie.

Un an mai târziu, medicul este obligat de instanță la plata unei sume de bani reprezentând amenda penală, precum și la achitarea unor daune interese și cheltuieli de judecată către reclamantă. Sentinţa a rămas definitivă, după recursul lui D.S. şi al Parchetului. Cu toate acestea, asistenta tot nu a fost reintegrată în funcție.

Analizând probele depuse la dosar, CEDO constată o încălcare a drepturilor reclamantei prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, dispunând reintegrarea sa în funcţie. În consecinţă, Curtea consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral şi material și obligă statul român să-i plătească reclamantei 4.800 de euro.

Problemele femeii nu se sfârșesc însă aici, întrucât nu a primit nici un leu din suma stabilită de CEDO. În aceste condiții, S.G. a luat din nou calea instanțelor, deschizând un proces împotriva statului român, pentru achitarea daunelor.

Cererea i-a fost însă și de această dată respinsă, pe motiv că a sesizat greșit instanța competentă. Prin urmare, deși a obținut, după îndelungate bătălii în justiție, dreptate, în final, nu a mai primit nici un… drept.

Foto arhivă


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns