Un semn, în văzul tuturor, de recunoștință. Pentru asta un dascăl a trudit câteva decenii
După ce i-am aflat, în bună parte, povestea de la profesorul Dumitru Tomoni, am renunțat să mai caut o fotografie.
Nici timp n-ar fi fost, ceremonialul curgea cu o anume repeziciune, peste oraș se întinsese un soare fierbinte, orbitor.
A rămas să-i compun eu portretul, din mărturisirile celor care l-au cunoscut, din faptele sale și, un pic, nu poate lipsi nici acest amănunt, din plăcerea de a povesti viața unui om.
Un tablou, cu cât înaintați în lectură să vi-l imaginați gesticulând, mergând cu pasul lui îndemnat, ca orice oltean, săl auziți vorbind, mai iute și cu inflexiuni dictate de o anume situație.
CITEȘTE ȘI: Accident cu cinci morți. Trei copii și părinții lor, omorâți într-o secundă de neatenție pe „Drumul Morții”
Povestea începe în ziua de întâi septembrie, în anul 1931 – avea 23 de ani – când Vasile Colceag a venit dascăl în Făget.
A venit și a rămas și numai doamna Păuna, soția dumnealui, acum trecută de nouă decenii, prezentă la ceremonial, ar putea să vorbească despre tot ce i-a unit. Au un singur copil, o fată, tot Păuna se numește.
Ele sunt și urmașele unui fost primar al localității, se întâmpla imediat după 1919, rămas în memoria colectivă drept „Primarul Oprescu”.
Ginerele lui a fost domnul profesor Vasile Colceag, despre care Dumitru Tomoni, tot dascăl, tot la liceul din Făget, dar și fost elev, vorbește cu plăcere:
„Era un om cu o anumită veselie țărănească, fiu de țărani fiind, cu o privire aspră.
Era un spirit pragmatic, după cinci ani de când a venit aici a fost numit director al Școlii de Ucenici din Făget, unde a fost dascăl timp de un deceniu, 1936-1946.
Când s-a deschis, în 1952, Școala elementară din Făget, a fost numit director.
Să rețineți că peste doi ani se transformă în Școala Medie din Făget, unde domnul Vasile Colceag este primul director”.
Iată încă o evocare.
O face, și el i-a fost elev, dascălul și scriitorul Ion Căliman: „Eu lam prins la bătrânețe, la fel ca și colegul Tomoni.
Un profesor foarte bun, exigent. Avea obiceiul să mai umble pe la perciunii indisciplinaților. Nu puțini, peste ani, chiar și pentru exigență, s-au arătat recunoscători.
Era potrivit de înalt, cu o calviție proeminentă, mai iute din fire, de la vorbire și până la ultimul gest. Un oltean ușor de recunoscut!”.
Casa lui este chiar pe colț, în strada Ștefan cel Mare din Făget.
Nu sunt mulți oameni atinși, peste vreme, de neuitare. Domnul profesor Vasile Colceag – pentru urmele sale, în prezența oficialităților locale, însoțite cu primarul orașului, domnul Marcel Avram, și el tot dascăl, dar și a unor vecini, care nu puteau lipsi fie și numai pentru ineditul ceremonialului – are parte de neuitare.
Însă – și asta trebuie să se știe – a trudit câteva decenii pentru ea.
Pe casa în care a trăit, recent, s-a pus o placă, un semn, în văzul tuturor, de recunoștință.
