Un învăţător timişean îi mobilizează pe elevi cu arcuşul

Unul dintre învăţătorii cu cea mai îndelungată activitate la clasă din judeţul Timiş îşi mobilizează elevii cu arcuşul. Ioan Horvath, de la Şcoala Gimnazială Parţa, ţine orele de muzică în acompaniament de vioară, iar arcuşul devine uneori baghetă de dirijor.

Dascălul susţine că la fel a procedat în întreaga carieră de peste patru decenii la catedră, iar în primele generaţii chiar a pus bazele viruozităţii unor tinere talente. „În ziua de astăzi, copiii nu mai sunt atraşi spre muzică şi trebuie să facem ceva ca să le captăm atenţia. Programa şcolară cu o oră pe săptămână în clasele primare este insuficientă pentru cultura muzicală. Ce să mai spun la clasa a opta, unde sunt prevăzute doar două ore pe lună”, spune Ioan Horvath.

Misterul din şpaisul bunicilor

Pentru Ioan Horvath, aventura pe portativ a început în şpaisul bunicilor, unde un obiect misterios l-a captat pe copilul de altădată. „Când m-am născut eu, în şpaisul bunicilor era agăţată, într-un cui, o vioară. O ceream mereu şi zdrăngăneam la ea.

Era jucăria mea favorită. Ţin minte că tatăl meu m-a dus, înainte de a merge la şcoală, la o educatoare care, după ce m-a evaluat, a spus că nu sunt pentru muzică. Cu toate acestea, la şapte ani am reuşit, fără nici un ajutor, să interpretez „Asta-i nana de la Brebu”.

Am continuat de unul singur să exersez, iar în clasa a III-a, a venit o învăţătoare de la care am luat primele lecţii”, mărturiseşte dascălul de la Parţa. „Am ales Pedagogicul pentru a face muzică” Ioan Horvath a moştenit atât talentul, cât şi pasiunea pentru muzică din familie.

„Tata cânta la clarinet, iar mama avea voce bună. Unchiul meu era organist la biserică, iar o vreme am locuit .n casa parohială, unde am studiat la armoniu. Când eram copil, mi-am dorit să mă fac muzicant, însă familia s-a opus. Am ales „Pedagogicul” pentru a face muzică”, spune învăţătorul. Până să ajungă însă la catedră, Ioan Horvath a învăţat să cânte la violoncel. „Toţi cei din liceu făceam muzică. Profesorii ne sfătuiau pe noi, băieţii, să excelăm la instrumente, pentru a ne fi mai uşor în viitor la clasă, pentru că vocile masculine sunt mai greu de urmat ca linie melodică de către elevi. Am fost coleg în orchestra şcolii cu Ilie Stepan, George Popovici – folkistul de la Solaris, eu fiind la contrabas. Tot în perioada şcolii am avut ocazia să fur tehnica şi la alte instrumente cu coarde, chitara fiind una dintre favorite. De asemenea, am făcut parte şi dintr-o formaţie de muzică populară”, spune dascălul de la Parţa.

Învăţător, organist, dirijor…

De-a lungul timpului, pasiunea pentru muzică s-a transformat în numeroase colaborări. În prezent, Ioan Horvath este organist la Biserica Evanghelică Luterană din Timişoara şi dirijor la Corala „Cantemus Banatul” a Asociaţiei Învăţătorilor Bănăţeni, participând cu cei 30 de membri ai corului la mai multe ediţii ale Festivalului de Advent de la Viena.

În capitala Austriei, cu Corul Plugarilor din Chizătău „Am urmat, .ntre 1973 şi 1975, Şcoala Populară de Artă la secţiunea instructor de cor. Între anii 1992 şi 2002 am dirijat cu intermitenţe corul bărbătesc Sabin Drăgoi, iar în 2001 am fost în capitala Austriei cu Corul Plugarilor din Chizătău”, spune Ioan Horvath. Pentru ca pasiunea pentru muzică să însufleţească şi tânăra generaţie, dascălul de la Parţa propune studiul susţinut, fiind convins că, până la urmă, sub arcuşul său elevii vor ajunge .n cele din urmă să fie vrăjiţi de ritm.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns