Un fost șef de promoție al Universității de Vest din Timișoara acuză instituția de practici comunistoide

Un concurs pentru ocuparea unui post didactic în Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) a ajuns în atenția Ministerului Educației și Cercetării și în cea a Administrației Prezidențiale, ca urmare a două memorii înaintate de un candidat la respectivul concurs. Este vorba de Paul Andrei Albu, un tânăr chimist din Arad, fost șef de promoție (în 2008) al specializării Chimie din cadrul Facultății de Chimie, Biologie, Geografie a UVT, universitate care, în 2012, i-a acordat și titlul de doctor în chimie.

Iată cum începe tânărul chimist memoriul înaintat Departamentului Educație și Cercetare al Administrației Prezidențiale: “Cum poate fi implementat proiectul de țară <<România Educată>> când cel puțin una dintre universitățile de prestigiu ale țării folosește încă practici comunistoide?! Poate nu atât instituțional, dar cu siguranță prin unii membri care intră sub umbrela ei. Vă voi povesti experiența personală. Experiență pe care acum mi-aș fi dorit să nu o trăiesc, pentru că una dintre puținele speranțe pe care le mai aveam erau legate de mediul universitar românesc”.

Înainte de a continua prezentarea detaliilor expuse de Paul Albu, trebuie să mărturisim că noi n-am fost surprinși de dezvăluirile tânărului chimist. Nu de alta, dar deja ne confruntasem cu stilul practicat de cei de la UVT, așa cum am arătat în articolul publicat în 25 martie 2019 și intitulat “Alba-neagra cu informațiile publice la Universitatea de Vest din Timișoara”.

Revenim la memoriul lui Paul Albu: “În vara acestui an am identificat un post de conferențiar universitar care a fost scos la concurs de către Departamentul de Biologie-Chimie al Facultății de Chimie, Biologie, Geografie a Universității de Vest din Timișoara. Chiar dacă am o vârstă relativ tânără, la cei 35 de ani, am reușit să îndeplinesc și să depășesc cerințele minime obligatorii ale Comisiei de Chimie din cadrul CNATDCU (n.r. – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare), necesare pentru a accede la următoarea treaptă a carierei universitare. În prezent sunt cadru didactic titular, ocupând poziția de lector universitar, în cadrul unei alte universități. Am considerat oportună pentru dezvoltarea carierei profesionale încercarea de a mă alătura corpului academic al unei universități din consorțiul <<Universitaria>>, cu atât mai mult cu cât legătura cu UVT a rămas una strânsă în perioada post-doctorală, continuând să activez în cadrul unui grup de cercetare, dar și să dezvoltăm, în parteneriat, proiecte educaționale prin care să promovăm științele în rândul tinerilor, utilizând metode non-formale. Revenind la concurs, am urmat toate etapele procedurale, conform metodologiei de concurs, am obținut aviz favorabil din partea comisiei de evaluare a fișelor de verificare a îndeplinirii standardelor minimale cu privire la activitatea științifică, precum și avizul juridic favorabil pentru participarea la concurs, iar în urma acestora a venit și invitația oficială de a participa”.

Regulile sunt pentru toți

Până aici, toate bune și frumoase, dar lucrurile se complică: “Nu eram singurul candidat pentru acest post. Probabil de aici și problemele apărute ulterior. Probabil nu s-a dorit o competiție din care să câștige cel mai bun candidat. O atitudine profund greșită și dăunătoare, atât mediului academic, cât oricărui domeniu de activitate. Celălalt candidat pentru postul respectiv mi-a fost și mie cadru didactic în timpul studenției (n.r. – este vorba de lector univ. dr. Corina Duda Seiman). Era asistent universitar pe vremea aceea. Din păcate pentru competiția în sine, nu am rămas doi candidați pentru postul respectiv, deoarece, odată afișate fișele de verificare, am constatat ceea ce comisia de evaluare a fișelor de verificare a îndeplinirii standardelor minimale cu privire la activitatea științifică nu a reușit să facă, și anume că nu îndeplinea unul dintre cele trei criterii obligatorii. Am depus o contestație, care a fost soluționată în mod pozitiv față de cele susținute. Ulterior, la solicitarea rectorului UVT, Comisia de Chimie a CNATDCU s-a întrunit și a confirmat, în unanimitate, cele susținute de către mine în contestația respectivă. Nu am dorit eliminarea contracandidatului, am vrut doar ca toată lumea să respecte aceleași reguli ale jocului, echitabil”.

Dezertări din comisia de concurs

Pe ultima sută de metri înaintea desfășurării concursului, candidata descalificată face tot ce poate pentru a obține suspendarea acestuia: “Au urmat acțiuni în justiție, prin care s-a obținut suspendarea concursului, dar nu înainte ca trei dintre cei cinci membri ai comisiei de concurs să își decline participarea în cadrul comisiei. Metode comunistoide. Primul dintre aceștia și-a declinat participarea a doua zi după ce contracandidatul a primit aviz juridic nefavorabil pentru participarea la concurs. Ceilalți doi, în data de 07.09.2020, cu două zile înainte de concurs și înainte să fie obținută suspendarea în justiție, care s-a întâmplat pe data de 08.09.2020. Important de menționat este faptul că unul dintre cei care nu s-au putut prezenta în comisie a fost, în schimb prezent, în aceeași dată cu data concursului, 09.09.2020, în cadrul aceleiași clădiri, ca membru într-o comisie de licență. Cel de-al doilea a fost președinte al unei alte comisii de concurs o zi mai târziu. Practic acei membri ai comisiei mi-au interzis dreptul de a fi evaluat, mi-au interzis posibilitatea de a-mi câștiga un post didactic pentru care îndeplineam toate criteriile naționale în vigoare, mi-au interzis dreptul la dezvoltare personală și profesională. De ce? Pentru că așa au vrut ei! Dar au existat și trei membri supleanți ai comisiei de concurs. Toți au fost solicitați să participe în cadrul comisiei. Toți au refuzat! Toți cei șase membri ai comunității academice din România au ignorat decizia rectorului UVT de numire în comisie, au ignorat îndatoririle cuprinse în fișa postului, dar nu au uitat să interzică dreptul unui tânăr de 35 de ani să ocupe un post de conferențiar universitar. Ar fi putut să mă evalueze, ar fi putut să spună că nu sunt suficient de pregătit, dacă acesta era cazul. Nu erau obligați să mă declare câștigător al concursului. Trebuiau doar să îmi evalueze activitatea și să concluzioneze, obiectiv, după evaluare. În schimb au vrut să ucidă vise și au reușit!”.

Sigur, Paul Albu era conștient că, în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești de suspendare a concursului, acesta oricum nu s-ar fi putut desfășura, chiar dacă toți membrii comisiei ar fi fost prezenți. Tânărul susține, însă, că dezertarea din comisie a celor trei membri plini și forfaitul membrilor supleanți au reprezentat măsuri de siguranță luate de cei care au sabotat concursul, în cazul în care verdictul provizoriu din instanță i-ar fi fost defavorabil candidatei descalificate.

Postul a fost salvat

Continuăm să cităm din memoriul lui Paul Albu: “Au fost luate măsuri administrative împotriva celor care nu au respectat decizia rectorului UVT și care nu și-au respectat fișa postului? A vrut universitatea să demonstreze că dezavuează astfel de practici și că se delimitează de ele? Până la urmă e corect că nu poți să incriminezi instituția pentru ceea ce face omul. Dar dacă instituția acceptă ceea ce face omul, instituția e părtașă. Au urmat înfățișările în instanță, unde contracandidatul a renunțat, la primul termen, la solicitarea de suspendare a concursului. De ce? Pentru că bătălia era câștigată. Postul care nu era în realitate scos la concurs, ci era destinat unei anumite persoane era salvat”. Ulterior acestor evenimente, Paul Albu a aflat încă un detaliu interesant: “Un alt aspect, care îmi consolidează afirmațiile conform cărora postul nu a fost în realitate scos la concurs, ci era destinat unei anumite persoane, este legat de noul stat de funcții al Departamentului de Biologie-Chimie, care nu mai prevede un post de conferențiar. Deși exista un memoriu justificativ de aproape 30 de pagini prin care se arăta nevoia imperioasă a unui post de conferențiar universitar în cadrul departamentului. Desigur era vorba de postul creat cu dedicație. Acum nu mai este nevoie”.

România Educată, doar pe hârtie

Evident, după toată această mascaradă, Paul Albu nu mai are nici un motiv să-și reprime revolta: “Această experiență mi-a cauzat daune iremediabile, mi-a frânt dorința de a continua să promovez în mediul universitar, mi-a oprit cariera profesională aflată într-un punct de ascensiune și, poate cel mai grav, m-a făcut să îmi pierd speranța. Mai aveam o speranță în mediul universitar, academic. Mi-am pierdut-o și pe aceea! De ce? Din cauza unor metode comunistoide, care se practică și în prezent și care se vor practica și în continuare dacă nu schimbăm ceva. Este un caz unic? Singular? Mă îndoiesc! Oare toți cei care au trecut prin astfel de experiențe au scris despre ele? Mă îndoiesc! Credeți că în acest context se poate derula proiectul <<România Educată>> (n.r. – proiectul anunțat încă din timpul primului mandat de președintele Klaus Iohannis, dar rămas doar în stadiul de deziderat)? Nu voi mai răspunde eu la această întrebare… Metode comunistoide, abuzive, discriminatorii… în mediul universitar românesc… în anul 2020, unde meritocrația a fost dată uitării, iar nepotismul distruge oameni și instituții. În final, aș vrea totuși să continui să cred ca este vorba doar de niște indivizi care nu s-au aliniat la standardele promovate de către UVT, că este vorba doar de un micro-management al departamentului care a inițiat concursul și că universitatea în care m-am format nu agreează astfel de practici. Pur și simplu am avut eu neșansa”.

Memoriu și către minister

Acesta a fost memoriul trimis Administrației Prezidențiale, un al doilea, mai tehnic și cuprinzând întreaga cronologie a evenimentelor, cu date, nume și fapte, fiind înaintat, cum spuneam la început, Ministerului Educației și Cercetării. Nu îl mai redăm și pe acesta, ci vă prezentăm doar finalul: “Având în vedere toate cele menționate anterior, vă rog frumos să analizați posibilitatea existenței unui abuz și a unui act discriminatoriu realizat de către cei trei membri ai comisiei de concurs, alături de cei trei membri supleanți, toți numiți prin Decizia Rectorului UVT nr. 471/CR/29.05.2020, în ceea ce privește evaluarea reală, obiectivă și echidistantă la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar (domeniul Chimie), poziția 15, în cadrul departamentului de Biologie-Chimie al Facultății de Chimie, Biologie, Geografie a Universității de Vest din Timișoara, a oricărui alt candidat care îndeplinește toate standardele științifice și pe cele administrative, conform metodologiei privind organizarea concursurilor de ocupare a posturilor didactice și de cercetare vacante din UVT și a examenelor de promovare în cariera didactică din UVT, dar care provine din exteriorul UVT. De asemenea vă rog să analizați și dacă Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie, respectiv Universitatea de Vest din Timișoara au încercat să se delimiteze de practicile ilegale și imorale ale respectivilor membri ai comisiei de concurs sau dacă acestea au fost acceptate tacit, în detrimentul unei conduite academice corespunzătoare”.

Web of Science – da, Google Scholar – nu

În ceea ce ne privește, am verificat informațiile prezentate de Paul Albu în memoriile adresate Administrației Prezidențiale și Ministerului Educației și Cercetării și ne-am convins că revolta tânărului este absolut justificată.

O vom lua cronologic. În primul rând, ceea ce spunea tânărul chimist în memoriul său era logic: într-un concurs, respectarea regulilor jocului, adică a condițiilor impuse de regulament, este esențială. Ne referim la condiția ca fiecare candidat să aibă indicele Hirsch (sau H-index) egal sau mai mare de 9 în baza de date ISI Thomson Reuters, actualul Clarivate – Web of Science (WoS).

Paranteză explicativă: indicele Hirsch (denumit după numele celui care l-a propus, în anul 2005, fizicianul Jorge Hirsch, de la Universitatea din California) este un instrument de evaluare a rezultatelor ştiinţifice ale cercetătorilor şi instituţiilor academice şi un criteriu de cuantificare a impactului ştiinţific al acestora; H-index se bazează pe o listă de publicaţii aranjate în ordinea descrescătoare a numărului de citări (începând cu articolul cel mai citat), evidenţiind ponderea documentelor intens citate faţă de documentele care nu au fost încă citate. Mai pe scurt: în cazul H-index nu contează cât de multe articole științifice publici, ci cât de mult sunt citate articolele tale de către alți autori.

Paul Albu are H-index 9, spre deosebire de contracandidata sa, Corina Duda Seiman, care are H-index 7 în baza de date WoS. Într-adevăr, în baza de date Google Scholar, Corina Duda Seiman figurează cu H-index 9, dar nu și în Web of Science, singura care contează la acest capitol. N-o spunem noi, ci Ordinul ministrului educației nr. 4.478 din 23 iunie 2011 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare şi a atestatului de abilitare, pentru domeniile ştiinţifice aferente panelurilor pe domenii fundamentale P1 – Matematică şi ştiinţe ale naturii, P2 – Ştiinţe inginereşti şi P3 – Ştiinţe biomedicale din cadrul Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care, în anexa 2, art. 8, spune așa: “Numărul de citări al unei publicaţii se consideră a fi cel indicat de ISI Web of Science”.

Pornind de la aceste considerente, este evident de ce contestația formulată, în 31 august, de Paul Albu vis a vis de acceptarea dosarului contracandidatei Corina Duda Seiman a fost soluționată favorabil pentru reclamant, în 1 septembrie, de către comisia de soluționare a contestațiilor. Nu la fel de evidentă este și rațiunea pentru care comisia de evaluare a îndeplinirii standardelor minimale a ignorat prevederile ordinului de ministru mai sus menționat.

Primul retras din comisie nu are chef de vorbă

Continuăm prezentarea cronologică a evenimentelor. A doua zi după ce Corina Duda Seiman a fost descalificată, în 2 septembrie, unul dintre cei cinci membri ai comisiei de concurs, prof. dr. Lorentz Jantschi (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Departamentul de Fizică şi Chimie), și-a anunțat, printr-un mail trimis către UVT, retragerea din comisia de concurs. Am dorit să aflăm de la domnul Jantschi mai multe detalii referitoare la declinarea participării în comisia de concurs, așa că am încercat să-l contactăm telefonic și, ulterior, prin SMS. Eșec pe toată linia: “Stimate domnule, am ore. Online. Vă rog să mă scuzați, nu doresc să port discuții jurnalistice” au fost singurele propoziții, scrise pe WhatsApp, cu care ne-a onorat profesorul din Cluj-Napoca. Și tăcerea este un răspuns, nu-i așa?

Conferențiarul de la “Poli”, deranjat că îndrăznim să-l contrazicem

La câteva zile după dezertarea profesorului clujean, în 7 septembrie, alte două mail-uri au venit pe adresa UVT, la nici două ore distanță unul de celălalt: Narcis Duțeanu (conf. dr. la Universitatea Politehnică Timișoara,  Facultatea de Chimie şi Ingineria Mediului) și Vasile Ostafe (prof. univ. la Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie) și-au declinat și ei participarea în comisia de concurs.

L-am contactat telefonic și pe domnul Narcis Duțeanu, care, în momentul în care a auzit subiectul, ne-a răspuns foarte sigur pe el: „Vă rog frumos să citiți regulamentul de organizare a concursurilor publicat de UVT, unde se spune foarte clar că un candidat poate să-și conteste propriul aviz, nu avizul celuilalt candidat”. După ce i-am replicat că am citit metodologia și că acolo nu scrie așa ceva, domnul conferențiar Duțeanu a încheiat brusc discuția, evident revoltat că îndrăznim să-l contrazicem. N-am mai avut timp să-i explicăm că ne referim la Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante din învățământul superior, aprobată prin HG nr. 457/2011, care, la art. 1, alin. 6, spune așa: “Metodologia proprie conţine prevederi referitoare la soluţionarea contestaţiilor în cadrul instituţiei care a organizat concursul.

Contestaţiile pot fi depuse exclusiv pentru nerespectarea procedurilor legale”, iar la alin. 7 prevede următoarele: “În situația în care un candidat deține elemente care pot demonstra nerespectarea procedurilor legale de concurs, candidatul poate formula contestație în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea rezultatului. Contestația se formulează în scris, se înregistrează la registratura instituției de învățământ superior și se soluționează de comisia de soluționare a contestațiilor”.

Din coroborarea prevederilor stipulate în cele două alienate nu reiese nicicum că Paul Albu nu avea voie să conteste nerespectarea procedurilor legale în cazul acordării avizului juridic favorabil contracandidatei sale. Ba dimpotrivă. Până la urmă, cui îi strică o ștachetă cât mai ridicată în performanța academică? Altfel spus, de ce atâta supărare că un candidat cu o activitate științifică cu impact mai slab decât cel prevăzut de rigorile universitare a fost, până la urmă, descalificat?

Nici cu cel de-al treilea retras din comisia de concurs, Vasile Ostafe, profesor chiar la facultatea organizatoare, n-am reușit să dialogăm, omul aflându-se în convalescență după ce suferise o intervenție chirurgicală.

Supleanți inutili

 În ceea ce-i privește pe cei trei membri supleanți care au refuzat in corpore să îi înlocuiască pe colegii lor în comisia de concurs, aceștia sunt prof. dr. Adriana Isvoran, prof. dr. Mihai Putz și conf. dr. Constantin Bolcu, cu toții cadre didactice la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie a UVT. Pe dumnealor nu i-am mai contactat, pentru că, oricum, participarea oricăruia dintre ei în comisia de concurs ar fi fost…nelegală! Da, exact cum ați citit!

Regulamentul prevede că din cei cinci membri ai comisiei de concurs trebuie să facă parte, obligatoriu, cel puțin trei cadre didactice din afara universității organizatoare, în cazul de față, din afara UVT. Or, cum din comisia de concurs făceau parte exact trei membri din afara UVT, iar toți cei trei membri supleanți erau cadre didactice interne, retragerea oricărui membru plin extern din comisie atrăgea după sine imposibilitatea desfășurării concursului! Așadar, existența celor trei membri supleanți interni avea utilitate doar dacă din comisia de concurs s-ar fi retras un membru plin din UVT, altfel desemnarea supleanților s-ar fi dovedit total inutilă. Așa cum a și fost.

Pornind de la aceste considerente, am întrebat Universitatea de Vest care a fost logica unei asemenea nominalizări a membrilor supleanți și cum au fost sancționate cadrele didactice ale UVT care nu s-au conformat deciziei rectorului UVT prin care au fost numite ca membri plini sau membri supleanți în comisia de concurs. Ni s-a răspuns așa: “Nominalizarea unor membri supleanți în cadrul acestei comisii nu reprezintă un demers imperativ prevăzut de legiuitor în sarcina instituției de învățământ superior organizatoare a concursului – art. 22 alin. (2) din Metodologia-cadru de concurs (…) Nu au fost aplicate sancțiuni membrilor comisiei de concurs numite în cadrul concursului organizat de UVT pentru ocuparea postului didactic de conferențiar universitar din cadrul Facultății de Chimie, Biologie, Geografie, Departamentul de Biologie-Chimie”.

Da, așa este, desemnarea supleanților este lăsată de lege la latitudinea universității, dar nu asta era întrebarea. Indiferent că era o condiție imperativă sau facultativă, ce sens are să desemnezi niște membri supleanți doar de formă, dacă știi că nu ai cum să-i folosești?! Sau mimarea profesionalismului ajută la poleirea imaginii universității? Posibil. Trecând la al doilea răspuns, credem că este foarte interesant și instructiv să aflăm că, la Universitatea de Vest din Timișoara, deciziile rectorului pot fi încălcate fără nici o emoție, fără nici o teamă de eventuale sancțiuni. Încă o dovadă de profesionalism și de rigoare academică.

„Asta-i pohta ce-a pohtit”

Trecem acum la cele două procese deschise împotriva Universității de Vest, în aceeași zi, 7 septembrie, de candidata descalificată, Corina Duda Seiman, la Tribunalul Timiș. În unul, doamna Duda Seiman solicita anularea avizului juridic nefavorabil și obligarea UVT să-i permită participarea la concurs, iar în celălalt, reclamanta cerea emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se suspende concursul până la pronunțarea unei soluții în primul proces. Procesul la instanța de fond având ca obiect ordonanța președințială s-a judecat rapid, chiar a doua zi, în 8 septembrie, deoarece concursul era programat în 9 septembrie.

Instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să realizeze un examen sumar al litigiului pentru a verifica de partea cui se află aparența dreptului. În speța de față, în urma acestui examen sumar, judecătorul a constatat că reclamanta a primit inițial un aviz juridic favorabil, iar la câteva zile distanță un aviz nefavorabil, așa că a apreciat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, considerând că există dubii privind legalitatea celui de-al doilea aviz juridic. Drept urmare, în acest litigiu, instanța de fond a dispus suspendarea concursului până la pronunțarea unei soluții în celălalt proces, cel în care doamna Duda Seiman solicita anularea avizului juridic nefavorabil. Nimic de comentat, fiecare cetățean are dreptul să se adreseze justiției pentru a-și căuta dreptatea, doar că partea interesantă abia acum urmează.

După ce s-a văzut cu sacii în căruță, adică a obținut suspendarea concursului, doamna Duda Seiman nu a mai fost interesată să-și caute dreptatea, la o săptămână după acest succes anunțând onorata instanță – Curtea de Apel, în recursul la procesul cu ordonanța președințială, respectiv, Tribunalul Timiș la fondul cauzei având ca obiect anularea avizului juridic nefavorabil – că renunță la judecată! Da, pe doamna Duda Seiman nu o mai interesa acum să demonstreze că a fost nedreptățită, nu o mai interesa să obțină anularea avizului juridic nefavorabil, instanța consemnând negru pe alb că reclamanta “arată că nu mai are interes în susținerea acțiunii, întrucât nu s-a mai organizat concursul pentru postul de conferenţiar”.

Curioși să aflăm chiar de la doamna Duda Seiman motivul pentru care a renunțat la cele două procese, am contactat-o telefonic, în 17 decembrie. Conversația a fost scurtă: “– De ce ați renunțat la proces? – Dar de ce scrieți dumneavoastră articole? – Pentru că sunt jurnalist, asta mi-e meseria, îmi cer scuze… – Pot să vă răspund în zece minute? Am ore cu studenții acum. – Da, e în regulă, aștept telefonul dumneavoastră. – Bine, la revedere”. Au trecut nu zece minute, ci șapte zile, iar doamna Duda Seiman nu ne-a mai telefonat. Ca atare, am revenit cu un mesaj, pe WhatsApp, în care i-am pus aceeași întrebare, în speranța că, de această dată, vom avea mai mult succes. N-am avut.

În 4 și 12 noiembrie, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș luau act, pe rând, de renunțarea la judecată a reclamantei Corina Duda Seiman. Conform răspunsului primit de noi de la UVT, concursul pentru ocuparea postului didactic de conferențiar universitar la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie este și la această oră suspendat, deoarece hotărârile judecătorești pronunțate în cele două dosare nu sunt definitive. Am verificat, așa este. Rămânem pe recepție.