Primăria Timișoara a lansat achiziția lucrărilor aferente obiectivului „Refuncționalizare imobil pentru Centru Cultural – Turn de Apă, Iosefin”. Obiectul contractului îl reprezintă realizarea unor intervenții în cadrul unei construcții industriale clasate ca și momument istoric, în vederea obținerii unor spații expoziționale și de evenimente culturale.
Se urmărește punerea în valoare a construcției, prin completarea ei și integrarea unei noi funcțiuni, care să cuprindă esența primară industrială a obiectivului, convertită într-o funcțiune publică socio-culturală. Va fi valorificat întregul spațiu existent și terenul acestuia.
În cadrul proiectului tehnic și caietelor de sarcini întocmite de proiectantul general SC Studio Unu de Arhitectură SRL sunt enumerate lucrările ce urmează a fi realizate: intervenții pentru obținerea de spații expoziționale și pentru evenimente culturale; amenajarea exterioară ce presupune o rampă de acces către turn și amplasarea unei mici construcții (birou administrativ și grupuri sanitare), care împreună să constituie un aparat complex de intrare.
Accesul în turn este tratat ca un traseu pentru observarea construcției din exterior și care poate fi folosit ca spațiu expozițional. Se va demola gardul existent, se va amenaja terenul cu rampă de acces, se vor realiza gradene de beton si o copertină; spațiile create în turn vor fi: în zona de intrare- cafenea conectată cu spațiul exterior, sală de expoziții, foaier, sală pentru activități culturale, iar la cota +45,50m-belvedere.
Lucrările vor consta în: restaurarea scărilor și balustradelor, se va păstra rezervorul 1 integral si se va amplasa un planșeu metalic în interior (foaier), se va păstra rezervorul 2, dar se vor realiza în el goluri pentru lumină (sala pentru activități culturale), se vor realiza scări interioare noi, se vor înlocui tâmplăriile exterioare, se va înlocui ușa de acces metalică cu una de sticlă, se vor aplica tehnici de curățare adaptate finisajelor existente, se vor realiza noi finisaje interioare.
Alte intervenții: amplasarea unui ascensor panoramic interior, realizarea/redimensionarea branșamentelor necesare, realizarea /reabilitarea rețelelor tehnico-edilitare necesare pentru turn si pentru anexă, iluminat arhitectural atât pentru clădire, cât și pentru spațiul exterior amenajat, instalație de protecție împotriva trăsnetului și realizarea prizei de pământ aferentă întregii instalații electrice, realizarea unui sistem de încălzire în pardoseală și panouri radiante.
Valoarea estimată a contractului este de 6.591.751,05 lei fără TVA. Termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare este 3 august, ora 15. Proiectul este finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA și este implementat de Primăria Timișoara – promotor de proiect, alături de Asociația Prin Banat – partener.
Puțină istorie a apei în Timișoara
Aprovizionarea cu apă potabilă a constituit întotdeauna o problemă majoră a Timişoarei. Într-o descriere din anul 1551 se vorbeşte despre o fântână adâncă amplasată în incinta castelului. Călătorul turc Evlia Celebi afirma că în anii 1660 „Timişul” (de fapt Bega, ale cărei braţe de apă se amestecau în acea vreme cu cele ale Timişului, şi era denumită deseori şi „Timişul Mic”) curgea în două locuri din cetate prin filtre, din care timişorenii îşi luau apa necesară.
Tot în „Timiş” se aruncau însă şi gunoaiele. Filtrarea apei era un fapt pozitiv, dacă avem în vedere că într-un oraş nord-european, cum este Hamburg, apa de băut a început a fi filtrată abia după epidemia de holeră din anul 1892, care a „costat” 9.000 de morţi în acest oraş!
La Timişoara, abandonându-se ideea realizării unui apeduct care să aducă apa de la Giarmata şi care începuse a fi construit în anul 1729, se realizează în 1732 „o maşină hidraulică” pe o insulă a Begăi existentă aproximativ în actuala Piaţă Mitropolit Sterca-Suluţiu din Fabric. Aici se pompa apă din Bega, trecută printr-un filtru pe bază de rumeguş din lemn, într-un sistem de aprovozionare cu apă format din câte două conducte din lemn (două pentru ca una să funcţioneze în timp ce cealaltă este curăţită sau reparată). Acest sistem aproviziona cetatea cu apă. În 1774 se construieşte pe amplasamentul „maşinii hidraulice” un turn de apă, care este reprezentat şi pe stema actuală a oraşului.
În timpul asediului din anul 1849 turnul de apă este distrus. Aprovizionarea cu apă continuă să se realizeze numai cu fântâni. Abia după renunţarea la caracterul de fortăreaţă militară al cetăţii, în 1892, s-a pus problema realizării unui sistem „modern” de aprovizionare cu apă. S-au întocmit mai multe proiecte. După ce au activat mai mulţi ingineri proiectanţi, un rol important l-a preluat în final inginerul Stan Vidrighin.
Între 1904 şi 1907 Vidrighin a întocmit proiectele pentru reţelele de aprovizionare cu apă şi canalizare. A fost trimis în anul 1910 să studieze la faţa locului sistemele utilizate în oraşele Dresda, Berlin, Hamburg (unde după 1892 se realizase un sistem „modern”), Köln, Strassburg, Karlsruhe şi Londra. Vidrighin a condus realizarea sistemului de aprovizionare cu apă şi de canalizare al Timişoarei, date în funcţiune în 1912, respectiv 1914, şi care în mare parte funcţionează şi în prezent.
Pentru aprovizionarea cu apă s-au executat fântâni de mare adâncime la sud-est de oraş, care alimentau Uzina de Apă aflată pe atunci pe Calea Urseni. Aici apa era curăţită şi pompată în reţeaua de aprovizionare. Pentru a se evita „penele de apă” în cazul unor reparaţii sau defecţiuni, s-au construit două turnuri de apă, primul în Fabric, al doilea în Iosefin. Turnurile susţineau câte un bazin cu apă de rezervă, bazine care asigurau aprovizionarea cu apă a oraşului timp de patru ore, în cazul în care sistemul de aprovizionare central nu ar fi funcţionat.
CITEŞTE ŞI: Ce trebuie să facă timişorenii dacă, în imobilele în care locuiesc, asociațiile de proprietari nu funcționează legal, iar administratorii și cenzorii nu sunt persoane calificate
Din punct de vedere la plasticii urbanistice, turnurile de apă, astăzi dezafectate, domină ţesutul urban al zonelor din jurul lor. Ele constituie valoroase opere de arhitectură industrială în stilul anilor 1900, utilizând un limbaj plastic abstract, reprezentând faza ultimă, cea mai evoluată a acestui stil. Există mai multe propuneri pentru reabilitarea lor, dar acestea se vor materializa doar pentru Turnul de apă din Iosefin.
