Cum v-ați apropiat de această specializare, cea a “citirii” chipului uman? De când mă știu am fost atrasă de latura mai puțin vizibilă a oamenilor din jurul meu. Mi-a plăcut mereu să mă apropii de sufletul omului pentru a-l înțelege mai bine. Sunt o persoană empatică și pătrund foarte ușor în stările celor din jurul meu. La rândul meu am descoperit faptul că reușesc foarte ușor să-i influențez pe cei de lângă mine și toate acestea mi-au ușurat calea pe care am pornit.
Încă de la vârsta de 12 ani am venit pentru prima dată în contact cu o doamnă în vârstă care avea de-a face cu mulți oameni și care reușea să pătrundă foarte ușor în sufletul celor care îi treceau pragul. Am stat mult timp pe lângă ea și m-a fascinat prin simplitatea și precizia cu care reușea să descrie oamenii. În același timp am învățat foarte multe lucruri despre care abia mai târziu mi-am dat seama cât de mult m-au ajutat în viață și că nu oricine are acces la așa ceva. Cu arta citirii chipului am venit în contact după vârsta de 19 ani. De data aceasta a fost un domn cel care m-a introdus în domeniul fizionomiei. Era un specialist în tehnici chinezești de citire a chipului care și-a dat seama de calitățile mele și de cât de ușor interacționez cu oamenii. De atunci înainte au urmat ani întregi de studiu și de specializare.
Partea plăcută a fizionomiei este că poți face practică în orice moment cu orice om îți iese în cale însă pentru asta este esențial să-ți placă să socializezi cât mai mult. Este necesar să-l privești pe cel din fața ta în ochi, să-i studiezi trăsăturile și gesturile fără să-l faci să se simtă stânjenit sau analizat. În plus, studiul materialelor de specialitate nu este suficient așa că informația pe care o obțineam din cărți a trebuit să o verific de față cu oamenii pe care îi întâlneam și asta m-a făcut să învăț să-mi adaptez comportamentul la fiecare persoană cu care vin în contact. Este un proces solicitant însă extraordinar de plăcut și de provocator.
În concluzie, pot spune că am fost mereu atrasă de gândul de a descifra natura umană dincolo de aparențe și de ceea ce omul vrea să transmită. După vârsta de 19 ani am început să studiez în mod profesionist fizionomia iar la puțin timp după ce am împlinit 34 de ani am lansat cartea Tehnici de Citire a Chipului – singura carte de specialitate scrisă de un autor român și una dintre cele mai complexe de acest fel. Fizionomia a venit extrem de natural în viața mea și am descoperit faptul că fiecare om citește în mod involuntar chipul celor cu care vine în contact doar că nu este mereu conștient de particularitățile pe care le observă la interlocutor.
Tehnicile de citire a chipului oferă indicii precise despre fiecare trăsătură facială și asta reprezintă o confirmare în plus a ceea ce simțim deja despre oamenii din jurul nostru.
Care este elementul principal în citirea chipului (nasul, gura, ochii, etc)? În citirea chipului se ține cont în același timp de mai multe trăsături faciale. În plus, pentru ca o trăsătură de caracter să-i poată fi atribuită unei persoane, este necesar ca aceasta să se regăsească în descrierea a cel puțin trei trăsături faciale. Adică, faptul că o persoană este generoasă trebuie verificat în aspectul a cel puțin trei trăsături faciale. Atunci când o trăsătură facială iese puternic în evidență, o putem considera ca fiind dominantă pe acel chip, însă este foarte important să fie susținute și de alte aspecte.
De exemplu, un nas proeminent este benefic să fie susținut de pomeți proeminenți și cărnoși. Astfel se creează un aspect favorabil pe chip și omul se va bucura de trăsăturile constructive asociate acestei zone ale feței. Fizionomia nu studiază chipul uman din punct de vedere al frumuseții acestuia așa cum este adesea promovată în mod greșit prin intermediul fotomodelelor.
Fizionomia este despre armonia care se formează pe chip și despre echilibrul format între trăsăturile faciale specifice fiecărei persoane. Omul este unic în felul său iar chipul este irepetabil. Armonia de pe chip reflectă armonia interioară a omului și până la urmă este o hartă a întregii sale vieți. Mai putem vorbi despre o trăsătură facială dominantă în anumite decade ale vieții.
Asupra chipului se poate suprapune o hartă de 100 de ani care oferă indicii importante despre tranzițiile care se petrec în perioade specifice de timp și despre evenimentele semnificative din viața omului. De exemplu, perioada cuprinsă între 30 și 39 de ani este asociată cu ochii și cu zona din jurul acestora iar vârsta cuprinsă între 40 și 49 de ani corespunde zonei mediane a feței și în special nasului. Dacă trăsătura facială respectivă este bine aspectată și lipsită de denivelări, linii, alunițe sau alte deformări, atunci viața omului respectiv va fi lipsită de evenimente negative. În caz contrar, în funcție de poziția exactă a elementului care schimbă aspectul armonios al trăsăturii faciale respective, putem identifica cu exactitate anul în care ne putem aștepta la un eveniment neplăcut.
Dincolo de studiul trăsăturilor faciale, singurul element de pe chipul uman care poate fi studiat în mod individual este privirea. Privirea omului indică nivelul acestuia de vitalitate, energia care îl animă, entuziasmul cu care își trăiește viața, starea de spirit din acel moment sau din contră, lipsa acestora. Studiul privirii unui om poate să fie suficient pentru un fizionomist experimentat astfel încât să fie în măsură să-l descrie complet pe omul pe care îl are în fața sa.
Prin aceste citiri le puteți dezvălui oamenilor laturi ale firii lor de care poate că nu sunt conștienți și puteți astfel să-i ajutați? Se întâmplă foarte rar să le descopăr oamenilor aspecte complet necunoscute lor și care le caracterizează personalitatea, comportamentul ori caracterul. Cel mai adesea citirea chipului vine ca o confirmare a ceea ce omul știa deja despre sine însă nu avea curajul să creadă, să exprime sau să scoată la suprafață. Trăim totuși într-o lume guvernată de prejudecăți și de o multitudine de reguli limitative.
Cei mai mulți oameni se simt încă obligați să adopte un comportament simplist și comun însă în același timp își doresc cu ardoare să poată fi ei înșiși, să se descătușeze și să se poată exprima cât mai natural. În mod ironic, ceea ce este cel mai pur și mai natural în fiecare dintre noi, ajunge să fie cenzurat și refuzat iar toate aceste aspecte nu fac decât să-l frustreze și mai tare pe individ și să-l îndepărteze de adevărata sa valoare. Prin tehnicile de citire a chipului nu fac decât să-l descopăr pe om așa cum este el de fapt.
Este probabil cel mai plăcut sentiment atunci când persoana din fața ta își recapătă strălucirea din privire pentru că își dă seama că ceea ce credea despre sine nu este greșit, că nu este nimic în neregulă cu viața sa și că există și alți oameni care o văd la fel. Este extrem de important pentru oameni să fie acceptați și susținuți în direcția pe care și-o doresc și care li se potrivește cel mai mult. Cu cât avansăm mai mult în descrieri, este posibil ca omul să descopere și unele trăsături de care nu era conștient, altele pe care le interpreta greșit sau calități pe care nu le-a folosit niciodată. Citirea chipului este partea cea mai ușoară pentru că fiecare trăsătură are descrierea sa și analiza acestora este la îndemâna tuturor celor care studiază puțin acest domeniu.
Adevărata provocare este să începi să pui stăpânire pe tot ceea ce te reprezintă și să înveți să fructifici la maxim fiecare abilitate de care dispui. Se întâmplă uneori să am în fața mea chipul unui om de succes însă realitatea să arate de fapt că persoana respectivă nu și-a fructificat nici măcar 30% din potențial. Aspectul pozitiv constă în faptul că sfaturile și îndrumările pe care le ofer sunt în continuare asociate cu trăsăturile de pe chip și astfel fiecare om va primi doar acele ghidaje care îl ajută cel mai mult.
Sfaturile generale dau greș de cele mai multe ori pentru că nu pot avea același efect la fiecare. Scopul fizionomiei este acela de a scoate la lumină tot ceea ce este mai valoros în fiecare om și de a fructifica asta la maxim.
Se poate întâmpla ca cineva să vă aducă o fotografie și să vă roage să-i descifrați chipul celui de acolo, sau trebui să vă întâlniți cu cel în cauză? Un fizionomist experimentat poate folosi și o fotografie pentru a face o scurtă descriere a unei persoane însă există numeroase alte aspecte de luat în calcul pentru ca aceasta să fie cât mai completă. Comportamentul omului este foarte important iar vocea este un alt element care poate face diferența într-o astfel de analiză. Adesea mi se întâmplă să creionez chipul unei persoane doar după o conversație pe care am avut-o la telefon.
Implicit asta îmi oferă și numeroase indicii despre personalitatea și despre caracterul acesteia însă pentru confirmare prefer să ne vedem și față în față. Este o practică pe care am dobândit-o de-a lungul timpului și pe care am verificat-o în practică foarte mult. Am vorbit anterior și despre importanța privirii unei persoane. Fotografia reprezintă o imagine statică și unele detalii este posibil să nu fie suficient de evidente. Atunci când stai față în față cu cineva ai ocazia să-i studiezi fiecare gest și fiecare acțiune. Contează dacă ceea ce spune corespunde cu limbajul trupului său, cu intonația vocii sau cu gesturile pe care le are.
Fizionomia este o cunoaștere independentă și complet diferită de limbajul trupului însă ne încurajează să ținem cont de numeroase alte aspecte atunci când realizăm o analiză complexă. Contextul în care se desfășoară acea întâlnire este de asemenea foarte important. Forma trupului, înălțimea, proporțiile corpului, armonia creată între diferite părți ale trupului, forma mâinilor și a palmelor, forma și dimensiunea picioarelor și chiar a labei piciorului, dexteritatea, flexibilitatea membrelor și a trupului, pilozitatea, culoarea și textura tenului precum și alte astfel de amănunte sunt de luat în calcul într-o analiză complexă a unei persoane.
În mod evident, astfel de studii se realizează doar de către cei mai experimentați fizionomiști iar pentru aceștia practica în sine a intrat în reflex precum condusul mașinii. Adică, ei privesc omul ca pe un întreg și descifrează instantaneu trăsăturile acestuia fără să fie necesar să se concentreze în mod deosebit asupra unui anumit aspect din cele enumerate mai sus. Pentru cineva aflat la început de drum, toate acestea vor fi învățate pe parcurs, pas cu pas. O analiză rapidă poate fi făcută și dintr-o fotografie însă pentru un studiu amănunțit cel mai bine este să-l poți urmări pe acel om în mediul său natural – la locul de muncă, alături de cei dragi sau în timpul său liber.
De aceea eu nu prefer întâlnirile formale cu cei care au nevoie de serviciile mele ci prefer să ies cu oamenii acolo unde pot fi ei înșiși astfel încât să-i pot provoca la cât mai multe experiențe inedite.
Credeți că perioada pandemiei și-a pus cumva amprenta, în general, asupra fizionomiei noastre? Fizionomia omului se modifică continuu în dependență de trăirile pe care le are. Experiențele pe care le trăiește un om rămân adesea întipărite pe chipul său, atât cele pozitive cât și cele negative, cu o singură condiție: ca omul să nu-și reprime emoțiile ci să trăiască din plin și conștient momentul respectiv. O astfel de practică are numeroase beneficii asupra omului atât la nivel psihic cât și la nivel fizic și emoțional.
O suferință consumată până la capăt se poate transforma într-o motivație extrem de puternică în urma căreia omul își va însuși un comportament mult mai favorabil în viitor. Un detaliu surprinzător pe care l-am observat în ultimii ani este acela că oamenii evită din ce în ce mai mult să-și exprime bucuriile. Pe de o parte au din ce în ce mai puține astfel de momente în viețile lor și pe de altă parte dau impresia că au uitat cum să o facă. Oamenii nu mai știu să se bucure și nici cu suferința nu stau mult mai bine.
Măștile sociale sunt purtate cu mult înainte de apariția pandemiei astfel că masca medicinală nu este decât un efect întârziat al comportamentului uman. Măcar astfel oamenii își permit într-un final să fie și triști până la capăt, lăsând masca să acopere deznădejdea de pe chipul lor. Acest fals trăit pentru o lungă perioadă de timp afectează puternic toate cele 3 aspecte amintite anterior: psihic, emoțional și fizic. Depresia, anxietatea, teama, descurajarea, lipsa motivației, insomnia, sentimentul de singurătate, neîncrederea, invidia, dorința de răzbunare și multe altele sunt efecte ale acestei cenzuri pe care omul a adoptat-o în mod eronat de multă vreme.
Oamenii își doresc prea mult să pară ceva ce nu sunt ghidați de niște modele sociale artificiale care în realitate nu au existat și nu vor exista niciodată. În același timp nu fac decât să-și nege propria strălucire și trăsăturile care i-ar face să strălucească cu adevărat, fiecare în felul său. Teama de a nu fi acceptați de ceilalți se amestecă cu rezistența cu care fiecare se opune la schimbare. Confortul înseamnă în egală măsură o complacere într-o stare de mediocritate care nu poate oferi satisfacția de care avem cu toții nevoie.
Teama socială creată mai mult în mod artificial de numeroși oameni a amplificat starea depresivă și anxioasă a multora. Toate aceste lucruri se observă foarte ușor și pe chipul oamenilor și mai ales în privirea lor. Mai ales la începutul anului 2020 am observat asta foarte des pe chipul oamenilor pe care îi vedeam peste tot în jurul meu. Aspectul pozitiv însă constă în faptul că oamenii au avut ocazia să-și mai întoarcă privirea și către propria persoană, să stea mai mult timp alături de cei dragi și să se bucure de ceea ce au.
Toate acestea au făcut ca în ultimul timp să observ o schimbare în privirea oamenilor și anume o nouă scânteie generată de speranța că în curând totul va fi bine din nou.
