În aceste zile, pe rolul instanțelor timișorene se află un proces care are deja o istorie îndelungată și, în același timp, uimitoare. Este vizată cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României, care s-a judecat în ultimii 20 de ani la mai multe instanțe din țară, în mai multe cicluri procesuale, cu zeci și zeci de termene de judecată, la Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Cluj, precum și la Înalta Curte de Casație și Justiție. Procesul a început acum două decenii, la 12 aprilie 2001, și a ajuns de patru ori până acum la instanța supremă.
Cine revendică pădurile bucovinene?
Pe scurt, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o fundație înființată ca persoană juridică de drept privat în anul 2000. Fundația se dorește a fi continuatoarea unei persoane juridice de drept public, căreia i-a preluat și numele – Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, înființată de statul român, prin lege, în anul 1925, pentru a administra 192.000 ha pădure. Conform actului constitutiv din 15 martie 2000, Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei avea 27 de membri fondatori, persoane fizice, din care au mai rămas 22, printre care se aflau fostul arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, trecut între timp la cele veșnice, preoți, stareți de mănăstiri, fostul viceprimar de Rădăuți și alții. Pe lângă cele peste 166 de mii de hectare de pădure, au mai fost revendicate și mai mult de 160 de clădiri, majoritatea sedii de cantoane sau ocoale, unele construite după 1948.
Istoria Fondului
La încorporarea Bucovinei în Austria în 7 mai 1775, imperialii au găsit în noua provincie o mare bogăție formată din păduri, fânețe și pajiști, moșii și sate, bogăție ce se afla în proprietatea Episcopiei de Rădăuți, a mănăstirilor și schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafața Bucovinei și provenea din daniile făcute acestor așezăminte religioase de către domnitorii Moldovei, clerul și boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluția prea înaltă privind desființarea unor mănăstiri și întrebuințarea averii lor nr. 2239, completată ulterior de noi rezoluții și ordonanțe imperiale. Din acest moment pădurile au trecut în proprietatea statului austriac.
După Marea Unire de la 1918, statul român a creat, ca instituție de drept public a statului, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, ai cărui funcționari publici administrau pădurile din Bucovina, păduri ce erau în proprietatea statului. În „Statistica pădurilor din anul 1924 realizată de Ministerul Agriculturii, în partea a doua, la Pădurile instituțiilor și stabilimentelor publice, apar pădurile fondului religionar ortodox din Bucovina, cu 192.000 de hectare de pădure, ca aparținând statului român. După venirea la putere a comuniștilor, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost desființat deoarece au fost create alte instituții pentru administrarea pădurilor.
Retrocedare inexplicabilă
Unul din momentele-cheie ale lungului proces de revendicare s-a petrecut în martie 2007, când Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB) și a trecut în proprietatea acestuia suprafața de 168.813,50 hectare de pădure, adică nici mai mult, nici mai puțin decât 38 la sută din întreaga suprafață a județului Suceava. Aceasă soluție a fost menținută ulterior și la Curtea de Apel Timișoara, iar la recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat soluție și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Aici s-a admis efectuarea unei expertize cu privire la terenuri, valoarea acesteia fiind stabilită la suma de 310 miliarde de lei vechi, o jumătate din bani urmând să fie plătiți de FBORB. Această soluție a fost atacată la instanța supremă, care a anulat prevederile magistraților de la Cluj. Ulterior, în decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis apelul statului român și a anulat soluția de la Tribunalul Suceava, ceea ce a însemnat că organizația din Bucovina a pierdut procesul pentru pădurile solicitate. Soluția de la Cluj a fost apoi confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Romsilva câștigă pe toată linia
După mai bine de 15 ani de procese, prin Decizia civilă nr. 147 din 13.11.2013 a Curții de Apel Cluj și Decizia nr. 3332 din 27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat, definitiv și irevocabil, faptul că Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina nu a avut vreodată calitatea de proprietar al suprafețelor de fiond forestier de pe raza județului Suceava. Astfel, după o luptă îndelungată a specialiștilor din Romsilva, au fost stabilite în justiție câteva adevăruri fundamentale. Cea mai mare suprafață de pădure din România, evaluată la aproximativ 10 miliarde de euro, era pe cale să intre pe mâna unei fundații bisericești. FBORB, înființată în anul 2000, se pretinde succesoarea fundației înființate în 1925 de statul român, prin lege specială, ca persoană juridică de drept public. Este șocant cum o fundație căreia nu i s-a acordat nici măcar statutul de fundație de interes public a fost declarată, la un moment dat, continuatoarea unei fundații de drept public.
După ce a pierdut procesul, FBORB i s-a impus și plata sumei de 300.000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea, și Curtea Constituțională a dat dreptate Romsilva. CCR a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România în toate ele șase dosare care se aflau pe rolul său. S-au respins ca inadmisibile excepția de neconstituționalitate vizând articolul 1202 din Codul Civil românesc din 1864, precum și alte solicitări.
În loc de concluzii
Conform Direcției Silvice Suceava, „Istoric și juridic, proprietatea asupra terenurilor folosite de această fundație a aparținut statului, fie acesta statul austriac, austro-ungar ori român începând cu anul 1918”. În acești ani, Romsilva a reușit să păstreze în proprietatea statului încă 21.387 de hectare de fond forestier, cele mai multe în județele Buzău (2.754), Gorj (2.622) și Argeș (1.276). În urma aplicării legilor pentru restituirea proprietăților, fondul forestier deținut în proprietate publică de statul român și administrat de Romsilva, s-a diminuat la 3,14 milioane de hectare, adică aproape 49 la sută din totalul fondului forestier național.
