Scrisoare pentru un primar. Dictată de domnul profesor Costică Idriceanu și întregită de reporter

Într-o seară l-am sunat, o fac adeseori, pe domnul profesor Costică Idriceanu. A răspuns prompt, ca mai întotdeauna, doamna Maria, soția. Domnul profesor are optzeci și patru de ani.

El mereu a iubit urbea, a adăugat și destulă faptă. Patruzeci de ani fiind dascăl în Recaș. A predat științele naturii, nu oricum, cu har, că nu-i puțin lucru să-l faci pe elev să iubească Universul. Sunt destui care se uită în înaltul cerului și nu văd nimic. Nu că ar fi mai pământeni decât alții, nu l-au avut dascăl pe dl. Idriceanu.

A mai fost domnul profesor și un practicant pătimaș al sportului. A avut destui adepți în rândul elevilor săi. Și acum recunoaște că înotul îi e slăbiciunea dintodeauna.

Urbea lui, altfel liniștită, de trei ani mai vizibil, îmbracă haina de oraș. Croitorul, adică administrația locală, are destule de făcut. Se merită orice efort. Toate lucrurile bune se încheagă greu. Urbea are și o vitalitate aparte. Poate și pentru că liceul îi ține pe adolescenți acasă, poate și datorită distanței, la îndemână, ce o desparte de Timișoara.

Domnul profesor – întrebându-l ce e nou? – după ce mi-a vorbit despre albinele sale, de cât de sâcâitoare sunt căldurile, după ce a recunoscut cât de ciudă îi e că l-a traversat năvalnic timpul, mi-a făcut, că lui nu-i este greu, cronica ultimelor săptămâni. Peste campania electorală a trecut ca și cum n-ar fi existat.

A conchis: ”A ieșit tot primarul Pavel. Merita, e un om gospodar”. Domnul profesor are simțul măsurii chiar și atunci când e un mărinimos fără cusur. Zice că l-a rugat, deunăzi, pe domnul primar, și el i-ar fi promis că așa se va întâmpla, să facă în oraș un bazin de înot. Dacă n-o fi uitat, a mai zis un pic îndoit domnul Idriceanu, și eu, cât să-i țin nădejdea, i-am promis că o să scriu asta cu bazinul. Că se merită, ba chiar este necesar. Spre bucuria, dar mai cu seamă în beneficiul mulțimii de tineri care dă farmec și vigoare așezării.

Domnul primar, mai e loc, în agenda dumneavoastră, de-o sugestie? Orașului ce-l aveți în grijă, e adevărat, vremelnic, marcat fiind de atâta istorie, îi mai lipsește ceva. E vorba de un semn al durabilității care slujește fără echivoc adevărul. Am mai spus asta, n-am uitat, e o repetiție de întărire. Un oraș, chiar și așa mai mic, fără statui, mai ales la ore târzii, când străzile sunt neumblate, este prea însingurat. Și oricât l-ai privi, localnic sau trecător, nu știi cine l-a zidit și nici de unde vine. Doctorul Josef Stitzl, sunt sigur că-l știți, a lăsat în Recaș o imensă zestre spirituală și materială, până și casa familiei, inconfundabilă, impunătoare, azi muzeu.

E cel mai potrivit să deschidă un așa drum…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns