Pentru că luni, 26 iunie, s-a celebrat în toată ţara Ziua Drapelului Naţional, în lumina reflectoarelor nu poate fi decât… povestea Tricolorului nostru.
”<<Drapelul tricolor, cum era astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este însuşi drapelul neamului nostru, din toate ţările locuite de români>>, spunea Mihail Kogălniceanu.
Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an la data de 26 iunie.
Introducerea celor trei culori — roşu, galben și albastru — pe drapelul românilor s-a înfăptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porţi, de către Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Ţării Româneşti.
În 1848, în toiul revoluţiei, tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Înlăturat odată cu intervenţia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza.
El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roşu, galben, albastru, şi se va menţine în această alcătuire până în anul 1867, când, punându-se din nou problema însemnului nostru naţional, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării şi-a însuşit propunerea lui N. Golescu, fostul paşoptist, „ca culorile să fie aşezate cum era la 1848” , adică vertical, în ordinea albastru, galben, roşu, care s-a păstrat până azi.
CITEȘTE ȘI: Pită de Pecica, un nou produs românesc recunoscut și protejat de UE
În imagine, drapelul voluntarilor români de la Darnița aflat în patrimoniul Muzeul Național al Banatului. Acest steag a aparținut primului detașament de voluntari români constituit la Darnița din prizonieri ardeleni, bănățeni, crișeni, sătmăreni, maramureșeni și bucovineni.
