Pastorală de Paști – ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului

† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timişoarei şi
Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.

„Eu sunt Învierea şi Viaţa.”
(In. 11, 25)
Hristos a înviat!

 

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Prin slujbele săvârşite în bisericile noastre în perioada Postului Mare, L-am însoţit şi noi pe Hristos, alături de Maica Domnului şi de Apostolii Săi, la Judecată, pe Drumul Crucii, pe Golgota şi apoi la punerea pietrei peste Mormântul Său. Am trăit clipe de durere văzând ce a pătimit pentru noi Fiul lui Dumnezeu. I-am văzut pe Apostoli cuprinşi de frică, trişti, neputând să înţeleagă cum oamenii au îndrăznit să răstignească Însăşi Iubirea.

Nu poate exista o faptă mai gravă în lume decât să condamni la moarte Iubirea. Oamenii nu ştiau însă că Iubirea nu moare niciodată. În iubirea Sa, atunci, pe Cruce, cu braţele întinse spre noi, ne-a cuprins pe toţi Hristos Domnul. (…) Drama Crucii nu are însă ca ultim act mormântul. Timpul ne duce în mormânt, însă noi îl ducem în veşnicie, căci este timpul nostru, darul vieţii noastre pământeşti.
Azi trăim şi nu doar asistăm la ultimul act din drama Crucii şi anume Învierea. Azi au răsărit pentru noi razele veşniciei (…)

 

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Ziua Învierii transcende timpul, ea nu începe într-o noapte şi nu se sfârşeşte tot într-o noapte. Ea răsare din Lumina Învierii lui Hristos şi nu are un apus, ci ea intră în veşnicie. Pe noi ne-a binecuvântat Dumnezeu să ne naştem după acest răsărit al Zilei și Învierii lui Hristos.

Noi ne-am născut în veşnicia de ieri, trăim veşnicia de azi şi ne îndreptăm spre veşnicia de mâine. Cu Ziua Învierii începe era milei şi a îndurării, timpul milei şi îndurării pocăinţei pentru om. Dumnezeu ne cere ca măcar o clipă din această eră a milei şi a îndurării Sale să ne pocăim de păcatele noastre şi să-L iubim pe El şi pe semenii noştri, căci esenţa vieţii în veşnicie este iubirea. În veşnicia de mâine omul nu se mai hrăneşte cu pâine, ci din iubire. Iubirea este pâinea veşniciei.

Iubiţilor, unii dintre noi trăiesc o viaţă moartă, visul lor se aseamănă cu visul unei frunze galbene de toamnă (…) Hristos S-a pierdut pe Sine să ne afle pe noi în uitarea profundă în care intraserăm. Uitaserăm de semeni, uitaserăm de Dumnezeu, deveniserăm ai uitării.

Au existat vremuri când au fost răstignite conştiinţele oamenilor, s-a încercat să se pună în lanţuri conştiinţa şi credinţa neamului nostru. A fost deschis chiar un târg de conştiinţe, iar unii, din nefericire, şi le-au vândut, evadând din iubire în trădare.
După Învierea Domnului omul a intrat în dialog cu veşnicia, în dialog cu Însuşi Răscumpărătorul său, Hristos Domnul, Om şi Dumnezeu. Hristos ne-a vindecat de nefericire învăţându-ne o nouă gramatică a libertăţii şi a iubirii: Evanghelia Sa.

Trăim azi, fraţilor, de parcă înaintea noastră n-ar fi fost nimeni, iar după noi nu va mai fi nimeni. Ne asumăm tot mai greu libertatea trăită în lumina Învierii, în lumina primei raze a veşniciei. La început a fost sfârşitul, însă omul a căzut din sfârşit şi a aşteptat un nou început: Învierea şi Răscumpărarea făcută de Hristos Domnul. Nemurirea a fost o temă principală încă din preistoria omului. Prin credinţă omul are curajul să păşească spre Dumnezeu.

Credinţa în Înviere ne dă curajul de a păşi pe cărarea Luminii.
Credinţa în Înviere ne dă curajul de a păşi spre veşnicie.
Credinţa în Înviere ne dă curajul de a atinge neatinsul.
Credinţa în Înviere ne dă curajul de a evada în veşnicie.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Azi prăznuim Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Este ziua în care mărturisim credinţa în Învierea lui Hristos şi în învierea noastră (…) Rostirea cuvintelor „Hristos a înviat!” nu este o simplă formulă de salut, ci poartă în ea o mărturisire de credinţă, o mărturisire a unui adevăr care a schimbat drumul omului în istorie în veşnicie. Ferice de omul care răspunde din adâncul inimii „Adevărat a înviat!”.

Iubite frate, când ai răspuns „Adevărat a înviat!”, mărturiseşti că i-ai asumat şi tu învierea ta şi veşnicia ta. Învierea noastră va fi la fel pentru toţi şi în acelaşi timp, însă veşnicia noastră va fi după cum ne-o pregătim fiecare încă de aici, din această viaţă pământească. Azi, mărturisind „Adevărat a înviat!”, ne asumăm povara sau bucuria veşniciei. Hristos spune azi despre Sine: „Eu sunt Învierea şi Viaţa” (In. 11, 25).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi
Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan
al Banatului


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns