Vigilent cât poate cu cei mai vulnerabili membri ai săi, statul român pare preocupat, la ora actuală, mai mult de plafonarea sumelor pe care părinții le încasează de pe urma pruncilor (o minoritate, cu siguranță), decât de eliminarea birocrației și oferirea unor servicii sociale mai eficiente pentru majoritatea celor care au copii. O proaspătă mămică din Timișoara (și din toată țara) are toate șansele să aștepte și o jumătate de an până când ajunge să intre în posesia indemnizației pentru creșterea micului cetățean român abia născut. Între timp, bebelușul are nevoie de haine, scutece și, uneori, de hrană, pe care mamele (și tații) nu au decât să le procure din alte resurse, pentru că banii de la stat ajung cu o întârziere de câteva luni. Situația este asemănătoare și la ieșirea la pensie, doar că, spre deosebire de nou-născuți, seniorii s-au obișnuit să mai strângă cureaua și tratează problema cu răbdare.
Costurile cu întreținerea unui bebeluș nu sunt deloc de neglijat, dar sumele vehiculate variază de la caz la caz și în funcție de pretențiile fiecărei familii. În primele luni de viață ale unui sugar, grijile materiale sunt ultimul lucru de care are nevoie o mamă, dacă, desigur, vrea să crească un micuț sănătos. Pentru scutece de unică folosință, biberoane, pătuț, cărucior, marsupiu, hăinuțe și câte și mai câte, sutele de lei se cheltuiesc cât ai zice „bebe”. Dacă familia nu stă bine din punct de vedere financiar sau dacă mama nu are cine să o ajute, situația poate deveni dramatică.
Circuitul actelor prin administrație
Procedura prin care mama (sau tatăl) intră la plata indemnizației pentru creșterea copilului (minimul acesteia ajunge, în acest an, la 1.230 de lei) începe la Primăria Timișoara, unde trebuie depus un dosar plin de acte: cerere-tip, adeverință-tip de la angajator sau alte acte doveditoare ale veniturilor obținute, certificatul de naștere al copilului, certificatul de căsătorie (dacă părinții sunt necăsătoriți va fi necesară o anchetă socială), extras de cont bancar (opțional, pentru virarea banilor în cont) și un dosar-plic.
De la municipalitate, după o primă verificare, dosarele se îndreaptă spre Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș. Aceasta le verifică din nou și transmite datele a București, pentru a se face alocarea propriu-zisă a banilor. În funcție de câte dosare sunt în lucru, dar și de datele stabilite pentru prelucrarea dosarelor, mamele pot primi indemnizația mai devreme sau mai târziu. C.C., mama unei fetițe de doi ani și a uneia de trei luni, spune că, deși a depus actele în prima lună după naștere, banii încă nu sosesc. Ea se consideră un caz oarecum normal, pentru că are o prietenă cu un bebeluș de șapte luni al cărei dosar nu a ajuns încă la rând.
Și în alte orașe mari ale țării situația este similară, iar părinții nu au decât să aștepte, pentru că pașii birocratici trebuie parcurși conform normelor. Drepturile financiare sunt acordate și pe lunile anterioare, dar așteptarea îi poate pune în încurcătură pe cei care nu și-au pus bani deoparte sau care nu dispun de venituri suficiente.
Chiar dacă și-au pus problema de a plafona indemnizațiile pentru creșterea copilului, guvernanții nu au lansat nici o idee de eficientizare a sistemului de acordare a acestor drepturi, în așa fel încât acesta să fie cât mai aproape de timpul real.
