„Mausoleul” din Dumbrăvița a păpat banii europeni degeaba

Dumbravita 2

Serialul dezvăluirilor făcute de „Renașterea bănățeană” pe tema ilegalităților comise de Primăria Dumbrăvița în derularea proiectului pe fonduri europene intitulat „Centrul de zi pentru îngrijirea copiilor în comuna Dumbrăvița” se apropie de sfârșit.

Asta pentru că și implementarea proiectului a ajuns la final (doar implementarea, căci destinația centrului trebuie păstrată încă vreo cinci ani), unul nu tocmai fericit pentru neprofesionista (folosim un eufemism, termenii reali ar fi cu totul alții) administrație din mega-comuna aflată la marginea Timișoarei. Victimă colaterală este, însă, și Primăria Timișoara, lider de proiect, care, în ultimul mandat al lui Gheorghe Ciuhandu, a avut proasta inspirație să intre în acest parteneriat cu omologii periurbani, iar acum va trage și ea ponoasele pentru gafele uriașe comise de aceștia.

Recapitulare succintă

Fără a relua toate detaliile expuse în episoadele precedente, vă prezentăm succint filmul evenimentelor. În 30 decembrie 2015, în Dumbrăvița s-a inaugurat Centrul de zi pentru îngrijirea copiilor, o clădire impozantă, valoarea proiectului fiind de 7.898.468,40 lei, adică în jur de 1.750.000 de euro.

Conform proiectului derulat de cele două primării, Timișoara și Dumbrăvița, cel puțin pe hârtie, obiectivul specific este îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor din comuna Dumbrăviţa şi din întregul pol de creştere Timișoara, din care fac parte, pe lângă metropola de pe Bega, încă 14 comune din imediata sa vecinătate. Având o suprafață de 1.730 de metri pătrați, spațiul respectiv este destinat unui număr de 216 copii proveniți din familii dezorganizate sau copii cu dizabilități, cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani.

De asemenea, 45 de persoane ar trebui să asigure deservirea acestui centru. Înainte de inaugurarea oficială, centrul de zi intrase deja „în pită” din 15 septembrie 2015, dată la care trei grupe din grădinița comunei fuseseră mutate, pe șest, în noua clădire, primarul Victor Malac și echipa sa deturnând astfel, absolut ilegal, destinația centrului de zi!

Mai mult, câteva luni mai târziu, în mai 2016, aflând că o echipă de la Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest (ADR Vest) – organismul intermediar prin care vin banii europeni și care controlează dacă toate condițiile prevăzute în contractul de finanțare sunt respectate – va vizita centrul de zi, conducerea primăriei și cea a școlii (de care aparține grădinița) au închis în acea zi centrul, trimițând copiii acasă, pe motiv că în pseudo-grădiniță este… epidemie de scarlatină!

Dați în vileag de „Renașterea bănățeană”, Victor Malac și echipa sa au solicitat, în august 2016, consilierilor locali să voteze proiectul de hotărâre privind… aprobarea returnării finanțării proiectului, admițând că există riscul neîndeplinirii indicatorilor în ceea ce privește grupul-țintă de 216 copii. Cum Consiliul Local Dumbrăvița s-a dovedit a fi, de multe ori, doar o anexă a primăriei, edilul-șef a obținut, prompt, aprobarea de a returna suma de circa 1.250.000 de euro Uniunii Europene.

Comedia nu ajunsese încă la final. Aflând, probabil, din ziarul nostru de decizia partenerilor din proiect, Nicolae Robu l-a băgat în ședință pe Victor Malac, rezultatul „întâlnirii de lucru” dintre cei doi fiind o adresă semnată în comun și expediată către ADR Vest, prin care agenția este informată că va continua implementarea proiectului conform contractului de finanțare și că se vor respecta toți indicatorii.

Aceeași adresă a fost prezentată, în următoarea ședință, și consilierilor locali, cărora li s-a cerut acum să aprobe… revocarea hotărârii care consfințise returnarea finanțării! Și de această dată, consilierii locali au marșat fără prea multe comentarii…

O misiune imposibilă și pentru Tom Cruise

În noiembrie 2016, am contactat, la rândul nostru, ADR Vest, dorind să aflăm care este termenul final de îndeplinire a indicatorului de 216 copii beneficiari ai îngrijirii acordate în centrul de zi. Ni s-a comunicat data-limită de 1 mai 2017, cu precizarea că, până la data de 1 noiembrie 2016, Primăria Dumbrăvița nu reușise să aducă în centru decât 34 de copii, în timp ce cifra persoanelor angajate era 8 (față de 45, numărul stabilit prin contractul de finanțare).

Timpul a trecut repede, astfel că, la începutul acestei luni, am expediat o nouă solicitare pe adresa celor de la ADR Vest, curioși să vedem dacă Primăria Dumbrăvița a reușit sau nu imposibilul. Am aflat, astfel, că beneficiarul proiectului a raportat, la data de 25 mai 2017, că în cadrul centrului de zi se aflau 115 copii.

În ce privește îndeplinirea indicatorului „Crearea de noi locuri de muncă”, la aceeași dată, în centrul de zi erau angajate 17 persoane, adică 37,8 la sută din indicatorul asumat (45 de angajați). „În prezent, ADR Vest se află în proces de verificare a documentelor aferente îndeplinirii indicatorilor proiectului. Având în vedere cele menționate anterior și îndeplinirea parțială – până la data de 1.05.2017 – a indicatorului <Accesul grupurilor de populație dezavantajate, copii din mediul rural, inclusiv copii rromi, la protecție socială – 216 persoane>, după încheierea procesului de verificare a documentelor, ADR Vest va informa Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene – în calitatea sa de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 – asupra situației constatate, urmând ca acesta să dispună măsurile în acest caz”, ne-a mai precizat agenția guvernamentală.

N-a mers cu grădinița, hai cu after-school-ul…

Așadar, viitorul nu sună deloc bine pentru Victor Malac, ministerul respectiv urmând, foarte probabil, să dispună rezilierea contractului de finanțare și recuperarea din bugetul comunei Dumbrăvița a întregii sume plătite deja din fondurile europene! În ceea ce ne privește, după minciunile înșirate până acum de edilii dumbrăvițeni, avem serioase dubii și cu privire la numărul de copii raportat către ADR Vest, 115, în condițiile în care, spre finalul anului 2016, în centru se aflau doar 34 de copii. Ca atare, poate că se impune ca ADR Vest să nu ia de bună „raportarea beneficiarului”, ci să verifice, printr-un control inopinat, dacă realitatea faptică se pupă cu cea scriptică…

Mai mult, din informațiile pe care le avem, nu toți copiii prezenți la această oră în centrul de zi din Dumbrăvița fac parte din grupul-țintă prevăzut în proiect! Asta fiindcă, dacă nu i-a mers cu deturnarea destinației din centru de zi în grădiniță, administrația dumbrăvițeană a pus la cale o nouă deturnare, transformând centrul în… after-school!

Disperați că nu pot îndeplini indicatorii asumați prin contract – după cum se vede, administrațiile din Timișoara și Dumbrăvița au pus carul înaintea boilor, accesând mai întâi fondurile europene și abia apoi gândindu-se cum își vor atinge „targetul” -, edilii dumbrăvițeni au distorsionat, din nou, realitatea, dând sfoară-n țară că părinții care nu au cu cine să-și lase copiii la finalul orelor de școală, 12-13, îi pot trimite la centrul de zi…

Doi angajați ai centrului de zi au fost desemnați pentru a-i prelua pe școlari, în jur de 10-12 copii, la terminarea orelor, și a-i conduce câteva sute de metri mai încolo, la centrul de zi, unde stau până când sunt preluați de părinți, după ce aceștia își termină programul de lucru.

Reproșuri tardive

Elocvente pentru haosul și habarnismul care au însoțit derularea proiectului centrului de zi sunt discuțiile purtate pe această temă în Consiliul Local Dumbrăvița, în perioada 2014-2015, adică înaintea inaugurării cu fast a centrului de zi. Iată ce-i reproșa, în ședința din 30 iulie 2015, un consilier local managerului proiectului, Constantin Nicolae: „La noi, în comisia 3, nu cunoaștem ce conține acest proiect, care sunt acei indicatori și care sunt obligațiile administrației locale”.

Cu jumătate de voce și depășit de situație, domnul manager explica: „Trebuie să îndeplinim integral indicatorii de proiect, altfel se pierde investiția”. Tirada consilierului respectiv a continuat: „La noi, la consilieri, informațiile ajung fragmentate.

Nici compartimentul economic nu este foarte transparent, nici cei de la proiecte. Eu aș propune ca, în viitor, atunci când departamentul de proiecte propune noi proiecte, să nu le depunem doar de dragul de a accepta bani europeni, ci să vină și cu o prezentare a cheltuielilor lor de funcționare ulterioare. Poate instituția nu este în măsură să suporte continuarea acestor proiecte cinci ani. Ar trebui să ni se spună de la început ce înseamnă funcționarea proiectului, după ce implementarea lui s-a încheiat”.

Regulile nu se schimbă în timpul jocului

În aceeași ședință, un alt consilier a venit cu „soluția salvatoare”: „Noi nu vom găsi – asta am spus și în cadrul comisiei – în Dumbrăvița un număr de 216 copii strict cu probleme care necesită asistență. În Dumbrăvița vom găsi, însă, foarte multe persoane tinere, care au copii pe care nu-i pot lăsa nesupravegheați 8-10-12 ore pe zi. Am rugat să se studieze bine și modul în care în acest proiect se pot include și copiii ai căror părinți nu le pot acorda asistență maternală/paternală pe durata zilei de lucru (…)

În momentul în care noi vom extinde acest centru și la persoanele care au nevoie de asistarea copiilor pe durata zilei, cât sunt la lucru, acolo cred că putem solicita și plata serviciilor pe durata zilei respective. Astfel, o bună parte din cele 45 de persoane pe care trebuie să le angajăm ar putea fi finanțate prin acest aspect. Din câte știu, și la grădiniță se plătește masa pe fiecare zi, tot așa putem face și aici.

Trebuie să discutăm cu părinții, să-i conștientizăm că nu este un centru care asistă copiii handicapați, ci, pur și simplu, este un centru care acordă atenție la o vârstă la care părinții nu au timpul necesar. Asta ar trebui, o lărgire a acestui centru. Asta ar fi, după mine, o soluție constructivă, ca să putem să punem în aplicare”.

Din păcate pentru respectivul consilier și pentru conducerea primăriei care, din câte se vede, a și pus în practică această idee, regulile nu se pot schimba în timpul jocului, dovadă și situația fără ieșire în care a ajuns, în acest caz, administrația din Dumbrăvița.

Haideți pe la noi, că noi plecăm de-acasă

Până la finalul ședinței, s-a pus la cale și stratagema cu corespondența inter-comunală, același consilier cu soluții constructive completându-și ideea: „Este un proiect pe Polul de Creștere Timișoara și trebuie comunicare oficială între Primăria Dumbrăvița și celelalte localități din acest pol, dar din care să rezulte că ei nu-și pot trimite copiii aici. Să luăm negație de la ei. Să le arătăm: dom’le, noi vă asigurăm spațiul, dar nu vă facem transportul persoanelor respective, nu putem asigura masa din fondurile primăriei noastre și că fiecare trebuie să-și suporte cheltuielile. Și vă spun eu că renunță… Adică decât să ducă doi-trei copii în fiecare dimineață cu mașina, seara să se întoarcă, nu vor accepta, preferă să se descurce pe plan local”.

Intervine managerul proiectului, Constantin Nicolae, care se ridică la înălțimea momentului și demonstrează că a prins din zbor ideea – „Schepsisul este să îndeplinim indicatorii…” -, fericindu-l pe consilier: „Exact! Soluțiile sunt din comună, vă spun eu”.

Au rămas cu strategia…

Teatrul absurd continuă, iar în ultima ședință ordinară de consiliu local de dinaintea inaugurării, cea din 10 decembrie 2015, se bate în cuie „strategia”… Dialogurile dintre cei implicați denotă că oamenii ăștia au impresia că un proiect pe fonduri europene e un fel de gumilastic, de care pot trage în toate direcțiile, după bunul lor plac.

Consilier 1: S-a făcut un calcul, o proiecție financiară cu ce înseamnă costurile acestui proiect?
Victor Malac: Am făcut o estimare și numai cu salariile ne costă circa 250.000 de euro pe an, fără cheltuieli de întreținere…
Consilier 1: În graficul ăsta pe care l-ați gândit, intră și varianta de a asimila copiii de la grădiniță în acest centru de zi?

Constantin Nicolae: Da, intră și varianta asta, pentru că și la grădiniță sunt copii care provin din familii monoparentale, familii care n-au un venit destul de mare.
Consilier 1: Centrul de zi nu înseamnă numai copii cu deficiențe. Centrul de zi înseamnă și copii ai căror părinți nu au timp să se ocupe de îngrijirea copiilor. Cei de la asistență socială să ia, pentru copilul cutare, declarație de la părinți că nu poate să-l ia mai repede de ora șapte de la grădiniță, pentru că ăsta e programul lor de lucru (încă o dată: centrul de zi nu e after-school! – n.r.)
C. Nicolae: Da, se va stabili în consiliul de administrație (al școlii, de care ține și grădinița – n.r.) să se dea sarcină să se facă fișe și tot ce trebuie…
Consilier 1: Adrese către primăriile din polul de creștere Timișoara s-au făcut?
C. Nicolae: La care adrese vă referiți?
Consilier 1: Păi proiectul e făcut pe Polul de creștere Timișoara și era vorba că se adresează tuturor acestor localități și urma să îi consultăm prin aceste adrese pe toți primarii care sunt de acord să trimită la centrul de zi copii care se încadrează în grupul-țintă.
V. Malac: Domnu’ consilier, haideți să vedem un pic lucrurile… Acum nu-i adunăm pe toți din județ aicea! Scopul nostru este să transferăm cât mai mulți copii de la grădinița noastră care se încadrează acolo și să avem indicatorul de 216 copii cu dizabilități.
Consilier 2: Acei copii îi avem, numai la școală sunt 22 de copii cu cerințe educative speciale (CES – n.r.), nu vă gândiți la alții, vă rog eu!
Consilier 1: Domnu’ consilier, nu țineți minte ce am spus mai demult? Adresele trebuie făcute în așa fel, încât să ne încadrăm în procedura care ne obligă să consultăm acele primării, dar să nu vină nimeni!
C. Nicolae: Nu e timpul trecut pentru asta…”.

Pe-atunci, într-adevăr, mai era vreme de aranjamente, acum, însă, vorba lui Moromete, timpul nu mai are răbdare, a sosit ora scadenței…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *