Chiar dacă iarna nu se dă plecată, iar omătul s-a aşternut pretutindeni, de parcă ne-am afla în preajma Crăciunului şi nicidecum la început de primăvară, astăzi e ziua Mărţişorulului, ziua în care, potrivit unui obicei străvechi, mamele, bunicile, iubitele, surorile şi prietenele românilor primesc micile amulete norocoase legate cu fir roşu împletit cu alb, un simbol al revenirii la viaţă.
Multe sunt legendele populare legate de tradiţia mărţişorului, iar dintre ele mai puţin cunoscută e aceea care îl are ca erou pe însuşi astrul zilei, preschimbat într-un flăcău fără seamăn de frumos…
Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele.
Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, eroul izbuti, totuşi, să scoată Soarele afară din temniţă, iar acesta se ridică pe cer, înveselind şi bucurând lumea.
A reînviat natura, dar viteazul din poveste n-a mai ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul semnifică sănătatea şi puritatea ghiocelului, cea dintâi floare a primăverii.
Odinioară, de 1 Martie, părinţii le legau copiilor la mână sau la gât câte un bănuţ, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se făcea de obicei înainte de răsăritul soarelui, iar fetele se spălau tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 Martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scotea şi se lega de un pom, ca să dea roade bogate. Şi mai credeau bătrânii că, dacă într-o asemenea zi e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.
