Intrarea în Postul Nașterii Domnului. Obiceiuri şi tradiţii

Ziua de astăzi marchează, potrivit rânduielilor bisericii ortodoxe, începutul postului de 40 de zile ce precede marea sărbătoare a Nașterii Domnului, primul din anul bisericesc început în 1 septembrie şi ultimul din acest an calendaristic.

Secul s-a lăsat încă de aseară, iar perioada care urmează este una de restricții, rugăciune, reculegere și curățire sufletească și trupească în vederea pregătirii pentru praznicul din 25 decembrie. Acest post, al doilea ca importanţă după acela al Învierii Domnului, se încheie în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, iar durata lui face trimitere la Vechiul Testament și la Moise care, pe Muntele Sinai, a postit aşteptând să primească cuvintele lui Dumnezeu, scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Credincioşii care respectă cele 40 de zile de înfrânare şi reculegere se învrednicesc să primească şi ei Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi născut din Fecioara Maria. După rânduiala din pravile, în timpul Postului Crăciunului, miercurea şi vinerea nu mâncăm cu untdelemn şi nu bem vin. În aceste zile se ajunează până la ora 15, apoi consumându-se doar hrană uscată ori legume fierte.

Dacă se întâmplă să cadă miercuri şi vineri praznicul vreunui sfânt important, creştinii au dezlegare la untdelemn şi la vin, dar vor lua masa o singură dată pe zi. În cazul în care, tot miercuri sau vineri, este sărbătorit un sfânt care are Priveghere, dezlegarea e valabilă şi pentru peşte.

De aceeaşi înlesnire se bucură postitorii în toate sâmbetele şi duminicile cuprinse între 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) şi 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul). În timpul Postului Crăciunului, după 21 noiembrie, se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. La Ceasuri şi Pavecerniţa nu sunt cântate stihirile şi nici troparele, toate fiind rostite.

Dacă Ajunul Crăciunului cade sâmbătă sau duminică, slujba Ceasurilor Împărăteşti se mută în vinerea de dinainte, această zi devenind aliturgică. De asemenea, dacă Ajunul pică în zilele de luni până vineri, se va oficia Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, urmând ca în ziua praznicului să se săvârşească Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

 

Obiceiuri și tradiții

Unul dintre obiceiurile legate de această perioadă se mai păstrează şi astăzi prin sate, unde înainte de intrarea în post femeile spală vesela cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai rămână în oale şi cratiţe nici o urmă de mâncare „de frupt”.

În ziua de Lăsata Secului, bătrânii se îndestulau cu sarmale şi carne friptă, beau ţuică şi vin nou, iar resturile ospățului se aruncau doar spre Răsărit, crezându-se că, altfel, păsările se vor răzbuna şi vor ciuguli toată recolta de boabe. Cu acelaşi prilej, oalele se aşezau cu gura în jos, pentru ca gospodăria să fie ferită de pagube. Se mai credea că, în ultima zi de dinaintea postului, este interzis să coşi, să torci şi să ţeşi şi că, dacă dai ceva din casă cu împrumut, se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat. În unele zone, exista obiceiul bătutului pernelor, un ritual prin care fetele nemăritate încercau să-şi îmblânzească soarta şi să-şi găsească peţitori.

Lăsata Secului era odinioară și un răstimp al prezicerilor. Bătrânii povestesc că, dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, sezonul hibernal va fi blând, iar vara, rodnică.

De Sfântul Matei, în 16 noiembrie, fetele din zona Haţegului mergeau la fântâna din mijlocul satului şi, la cântatul cocoşului, aprindeau o lumânare şi o puneau pe margine. Se spunea că, pentru acelea care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma şi îi va arăta fetei chipul ursitului.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare