Roxana Morun este jurnalist de peste 20 de ani. Nimic din munca unui om de televiziune nu îi este străin. A realizat numeroase reportaje, emisiuni pentru copii, tineri şi femei, dar mai ales emisiuni complexe, culturale şi de divertisment.
Am intrat într-un nou an, după unul în care multe lucuri au devenit complet diferite de cele știute până acum. Ce te-a afectat cel mai mult în 2020 si care îți sunt cele mai importante dorințe pentru 2021? Cred că 2020 a fost un an al provocărilor, un an în care am învățat că trebuie să fim maleabili și să ne adaptăm unor situații de neconceput până acum. Eu sunt un om căruia îi plac provocările, deci, în momentul în care am aflat că nu mai putem să ieșim pe teren, la filmare, am acceptat să trec pe parte de online. A fost o perioadă în care am învățat multe lucruri pentru care, într-un an ”normal” nu aș fi avut timp. ”SELFIE”, emisiunea pe care o realizez în acest moment, a ajuns la sezonul al patrulea. Aveam filmate câteva ediții, dar în momentul primului lockdown mi-a venit ideea de a le propune oamenilor să se filmeze singuri (ca tot se numește SELFIE emisiunea și să ne spună ce fac în acea perioadă în care nu s-a prea ieșit din casă. M-am bucurat să pot face acele SELFIE-uri de acasă, cărora le-am zis ”Spune-mi, ce faci?”, care au fost postate pe pagina de Facebook a emisiunii SELFIE -TVR Timișoara.
Mi-a lipsit enorm interacțiunea cu oamenii, față în față. Mi-a lipsit socializarea, mi-au lipsit zâmbetele și glumele prietenilor. Mi-au lipsit foarte tare teatrul, opera, concertele și vernisajele de la care eram nelipsită. Am fost totuși norocoasă, pentru că am reușit să particip la inedita ediție a FEST-FDR, o ediție care a avut loc outdoor, la Flight Festival, la Gărâna Jazz Festival și la Festivalul de Folk de la Gărâna, pe care îl și prezint de mai mulți ani. A fost puțin pentru ritmul cu care sunt obișnuită, dar am fost bucuroasă că am putut totuși să particip. Am fost extrem de tristă că viața culturală a fost pusă pe hold, iar artiștii, pe care îi iubesc, ii apreciez și îi respect, au fost nevoiți să se reinventeze sau să găsească noi modalități de a ne fi aproape. Totuși am fost plăcut surprinsă de câtă creativitate a dat dovadă omenirea, în general, și lumea artistică în special. Am mai realizat și faptul că, la nevoie, suntem extrem de inventivi și săritori și reușim să găsim resurse să îi ajutăm pe cei aflați în dificultate. Îmi place să cred că din anul acesta dificil am învățat cu toții câte ceva. Ce îmi doresc pentru 2021? Greu de răspuns. Sănătate, în primul rând! Idei faine, creativitate, răbdare și putere de muncă pentru a-mi putea duce proiectele a bun sfârșit. Și…iubire. Oare cer prea mult?
Care a fost momentul în care ai decis că vrei să devi jurnalist? Dacă te-ai putea întoarce în timp, ți-ai schimba decizia? Sinceră să fiu, nu îmi amintesc să fi fost un moment anume. Cred că pur și simplu s-a întâmplat. Încă din liceu făceam parte din Trupa de Teatru Studențesc THESPIS, condusă de Diogene V. Bihoi. Acolo am scăpat de teama de a vorbi în public și am prins drag de teatru și de scenă. Înainte de 1989 nu m-am gândit niciun moment la a deveni jurnalist. Dar după Revoluție, printr-un context de împrejurări, am ajuns la Radio Timișoara, unde mi-am început cariera de presă. Am citit buletine de știri, îmi puneam vocea pe reclame, apoi am colaborat la o emisiune de tineret, ”Noi înșine”, pe care o realiza Aida Voștinaru, de la care am învățat multe. Sunt și acum foarte recunoscătoare tuturor oamenilor de radio care m-au învățat meseria asta. Cred că faptul că am ajuns jurnalist a fost una dintre întâmplările cele mai fericite din viața mea. Nu mă mai văd acum făcând altceva.
Ce amintiri ai despre prima întâlnire cu televiziunea? În 1994, când s-a pus problema înființării Studioului Teritorial al Televiziunii Române, TVR Timișoara, am făcut în primăvară un curs CIRCOM, în țară, iar apoi, vara, un altul ,susținut de Fundația Thomson, la Cardiff, în Țara Galilor. Acolo am învățat că în presă e extrem de important să ști să asculți, să empatizezi când e cazul, dar să și rămâi obiectiv, indiferent de convingerile tale personale. Acolo am învățat că oamenilor le plac poveștile, că poveștile sunt pretutindeni și că, uneori, poveștile ne găsesc pe noi și nu noi pe ele. În octombrie 1994 am fost printre primii oameni angajați la TVR Timișoara. La început am fost prezentatoare de știri – în vremea în care încă nu exista prompter-ul – apoi , am făcut o emisiune pentru copii intitulată ”Știrbii mici, dar voinici”. Perioada aceea a fost una inedită, pentru că toată lumea era cuprinsă de acel entuziasm al începutului de drum. Nu cred că știam prea bine ce facem, dar experimentam mult și ne-am prins pe parcurs cum stă treaba cu televiziunea.
Ai vreo emisiune care să-ți fi fost mai aproape de suflet decât altele și, dacă da, de ce? La grea încercare mă supui! Fiecare emisiune pe care am realizat-o în cei 26 de ani de televiziune mi-a fost dragă, într-un fel sau altul. Pe unele le-am conceput eu, la altele am participat, dar am fost implicată 100% în ambele situații. Sunt atașată emoțional de ”Știrbii mici, dar voinici” pentru că era o emisiune cu sute de copii talentați (nu exagerez, am filmat cu 200 de copii într-o singură zi și eram în egală masură și prezentator și relizator al emisiunii , deci și în fața și în spatele camerelor). O altă perioadă ”de glorie” a fost cea în care am lucrat în echipa emisiunii ”Care pe care”. A fost poate cea mai obositoare, dar și cea mai frumoasă perioadă din toți anii aceștia. Era mereu câte ceva de făcut și entuziasmul liceenilor, care erau ”vedetele” emisiunii, era molipsitor. Mi-au plăcut mereu emisiunile cu tineri și cu oameni din domeniul artei. M-am bucurat enorm în toți cei 14 ani în care am realizat emisiunea ”Vezi ce-ți dorești ”, care mai apoi a devenit ”Ora regiunii”, pentru că am avut bucuria de a cunoște oameni extraordinari și minunați parteneri de dialog. Mi-au mai fost foarte dragi emisiunile ”Lecții de viață ” și ”Întâlniri esențiale”, ambele emisiuni portret cu oameni extraordinari, modele demne de urmat. Of, e nedrept! Sunt atâtea…
Cum a apărut ideea emisiunii pe care o realizezi acum la TVR Timișoara, #Selfie, și ce planuri ai pentru ea în 2021? Vorbeam adineaori de povești… În toți anii de televiziune am cunoscut o sumedenie de oameni și pentru asta sunt recunoscătoare profesiei mele. SELFIE a apărut tocmai din acestă nevoie a oamenilor de a-și spune povestea. Firește, cu un mic impuls și un pic mai mult ajutor, din partea echipei SELFIE! Sunt mereu în căutare de oameni interesanți, care fac lucruri inedite. Pe unii îi știam, pe alții i-am descoperit prin intermediul social media, iar alții mi-au fost recomandați de către prieteni comuni. Și uite așa, pe nesimțite parcă, am ajuns la sezonul al patrulea. În perioada acesta de pandemie am făcut o listă de posibile subiecte pentru emisiune și abia aștept să ieșim din nou pe teren la filmare. Despre planuri nu știu ce să zic… Se spune că Dumnezeu râde de noi când ne facem planuri și mai ales după experiența lui 2020, prefer să las lucrurile să se întâmple!
Foto: Daliana Iacobescu
