Generozitate scoţiană în Banat. Descoperă locul unde se scriu destinele copiilor săraci, care au şansa să îmbrace, zilnic, haine de bal

O tânără din Jimbolia îşi doreşte să aibă ocazia ca în fiecare an, de 1 iunie, să redevină copilul fericit, ajuns acum mare. „Prima dată când am venit aici eram foarte mică şi nu înţelegeam nimic. Nu aveam prieteni şi voiam acasă… Acum, pentru mine, cea mai bună mâncare e cea preparată de nea Titi, bucătarul, iar locul în care mă simt cel mai bine e aici. La Centru e mai fain ca acasă”, spune Adriana Dudău, elevă în clasa a VIII-a care la sfârşitul anului şcolar nu se va mai încadra în „criteriile de eligibilitate” pentru a beneficia de serviciile oferite de centrul de zi din localitate, pentru că a crescut mare.

„Lasagna e preferata tuturor”

În urmă cu opt ani, adolescenta i-a cunoscut pe cei care aveau să contribuie la educarea şi formarea ei ca om, dar şi pe cei ce aveau să-i devină prieteni: micuţi proveniţi din familii dezorganizate, sărace, care nu le puteau asigura nici prezentul, darămite viitorul.

„În urma anchetelor sociale s-a stabilit că în toate cazurile exista riscul de abandon şcolar. În primă fază, toţi copiii vin la noi pentru că le oferim de mâncare. Lasagna e preferata tuturor”, spune Lidia Pop, pedagog social la Centrul de Zi al Societăţii de Caritate Blythswood – Filiala Banat. „Totul a început de la mâncare, mai exact de la lipsa ei. Într-o zi, pe când jucam şah cu un prieten, i-au bătut la uşă, pe rând, câţiva copii cerând mâncare. Gazda i-a poftit pe fiecare în casă şi i-a servit cu pâine cu untură şi ceai. Când i-am văzut cu câtă poftă mâncau, m-am hotărât să fac ceva pentru ei”, îşi aminteşte Adrian Popa, coordonatorul Filialei Banat.

O bursă peste hotare şi o altă mentalitate

CITEŞTE ŞI: Cântarul și cârnatul. Pașcu, dezvăluiri din trecutul lui Florin Călinescu

Viaţa multor copii din Jimbolia a urmat un alt curs după ce Adrian Popa a adus în oraşul timişean Societatea de Caritate Blythswood, o comunitate de scoţieni pe care îi cunoscuse în timpul studenţei, peste hotare. „La revoluţie, eram student la Teologie în Bucureşti. În 1990 am prins o bursă în Ţara Galilor. M-am întors după şapte ani şi am predat engleză şi română la şcoala din localitate. Atunci am cunoscut condiţiile în care trăiau mulţi dintre copii – fără hrană, igienă, educaţie… – şi am luat legătura cu cei de la Blythswood, cu gândul să deschidem o cantină.

CITEŞTE ŞI: SCANDALOS. Fanii unei echipe de fotbal bănăţene, urmăriți, blocați în trafic și tâlhăriți de presupuși suporteri hunedoreni și arădeni!

Apoi ne-am extins la centru de zi. În septembrie 2001, la deschidere, aveam nouă beneficiari de la şcoala primară. Anul următor, de Paşte, am ajuns la 19, iar la finalul anului şcolar erau deja 40 de copii. La început era mai multă pasiune decât minte, pentru că nu prea ştiam cum să fac”, spune Adrian Popa, care în primii ani a trăit efectiv printre copiii din centru. Zece ani mai târziu, pentru ca lucrurile să fie făcute temeinic, a fost înfiinţat şi un al doilea centru pentru copiii claselor de gimnaziu. În prezent, copiii sunt supravegheaţi şi îndrumaţi după-amiaza de patru asistenţi sociali, opt pedagogi şcolari, un psiholog, un instructor de muzică, unul pentru jocul cu marionetele şi un altul pentru teatru experimental.

De la o farfurie cu mâncare, la două duşuri pe săptămână

Pentru fiecare dintre copii, drumul de la o farfurie cu mâncare la două duşuri pe săptămână a fost lung. A trebuit să înveţe să se spele pe mâini, să cunoască tacâmurile şi să înveţe să le folosească, să mestece cu gura închisă şi să stea cuminţi în timpul mesei până la desert.

S-au străduit ca în cele câteva ore dintre prânz şi cină să citească, să scrie şi să socotească. Au fost ajutaţi de specialişti să-şi recunoască emoţiile şi să le poată ţine în frâu. Au urmat ore de muzică şi de dezvoltare personală, dans, teatru experimental, dar şi ore de abilităţi practice, pentru a deveni buni gospodari. Apoi, a venit momentul să se relaxeze, în excursii şi tabere, la mare şi la munte. „Când au venit la noi, mare parte dintre copii aveau probleme de comportament.

Era atât de greu să lucrezi cu ei… După trei-patru ani însă totul devenea uşor”, spune Lidia Pop. „Mulţi dintre ei nu au locuinţele racordate la reţeaua de apă, dar au învăţat ca în fiecare seară să se spele pe dinţi, chiar dacă o fac la cişmea… La centru, fac duş de două ori pe săptămână. Sunt în total peste 60 de copii şi se fac programări”, mărturiseşte Adrian Popa.

30 de scoţieni pedalează pentru Jimbolia

Pentru a finanţa educaţia copiilor defavorizaţi de la Jimbolia, 30 de scoţieni de succes în domeniul afacerilor vor pedala, în data de 10 mai, într-o acţiune de strângere de fonduri. „Este primul an când evenimentul are loc în Scoţia. Până acum acţiunea avea loc în România, unde erau alese diferite trasee, ce însumau 400 de kilometri ce trebuiau parcurşi în patru zile. Anual, erau adunaţi 50.000-60.000 de euro, o sumă frumuşică având în vedere că participau doar cinci-şase ciclişti. În ziua de astăzi, scoţienii nu sunt zgârciţi cum se spune, ci calzi şi cu simţul umorului”, spune Adrian Popa.

Zilnic, un brutar din Beregsău Mare oferă, gratis, pâine

Nu doar scoţienii contribuie la asigurarea finanţării. Un brutar din Beregsău Mare oferă, zilnic, 15 pâini pentru copiii din centrele Blythswood. O face gratis, de 11 ani! „În plus, Consiliul Local Jimbolia asigură o parte din finanţare pe Legea 34. Mai avem şi două magazine în oraş şi unul în Cărpiniş, unde comercializăm îmbrăcăminte şi mobilă second-hand. Aşa reuşim să acoperim toate cheltuielile. Avem şi un serviciu dedicat persoanelor vârstnice, nedeplasabile aprovizionare şi curăţenie, le plătim facturile şi le oferim periodic servicii medicale”, a precizat Adrian Popa.

Scor 1-1

Tarele familiale îşi spun până la urmă cuvântul în aproape jumătate din cazuri. „Sunt situaţii în care părinţii nu îi mai lasă pe copii să vină la centru. Apoi, la sfârşitul clasei a IV-a, foarte mulţi renunţă la şcoală. Pleacă în străinătate sau se căsătoresc prematur”, precizează pedagogul social. În 15 ani însă, de când este deschis centrul din Jimbolia, zeci de copii au beneficiat de a doua şansă în viaţă. „Am fost foarte mult ajutată aici.

Pe lângă teme sunt şi activităţi frumoase care m-au ajutat să mă descopăr. Venind aici m-am dezvoltat foarte mult. Gândesc altfel. Văd lucrurile altfel. Îmi plac teatrul şi dansul şi ador spectacolele”, spune Adriana Dudău. Tânăra a fost distribuită într-unul dintre rolurile principale din spectacolul „Cartea cu poveşti”, care va fi prezentat jimbolienilor pe scena din parcul din centrul oraşului în prima zi a lunii iunie. Născută la periferia societăţii, are şansa să arate ce poate şi să fie admirată. Pentru ea, ultimii opt ani au însemnat un spectacol permanent, în care mica Cenuşăreasă îmbrăca zilnic haine de bal.

„Am început în clasa I în „Centrul 1” şi am continuat din clasa a V-a în „Centrul 2”. Am fost atât de fericită aici! Aş vrea să existe şi „Centrul 3″ şi să pot rămâne… Îmi doresc să urmez şi liceul şi să am o carieră în domeniul dansului”, spune Adriana Dudău. Pedagogii de la Blythswood i-au promis că o vor coopta şi în următoarele spectacole pe care le vor organiza de 1 iunie, în anii ce vor urma.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns