Elevii din Timişoara sunt în pericol din cauza programei şcolare

Oboseala şi statul pe scaun ore în şir, la şcoală şi apoi acasă, la teme, poate avea efecte dezastruoase asupra sănătăţii acestora, spun specialiştii!

Copiii noştri au tot mai puțină vreme de joacă, fiind obligați să-și petreacă cea mai mare parte din vreme învăţând şi realizând tot felul de proiecte. Fixarea noţiunilor pe care elevii le învaţă la şcoală se face doar în ciclul primar, unde cei mici au posibilitatea să exerseze ceea ce au învăţat. Începând cu clasa a V-a se creează o breşă, tinerii fiind obligaţi ca, la fiecare oră de curs, să înveţe ceva nou. Cantitatea de informaţii e foarte mare şi se fac prea puţine referiri practice la ceea ce copiii învaţă.

Programă încărcată chiar de la clasa zero

Ca să pornim cu începutul, cei mai mici dintre şcolari, spre deosebire de alte generaţii, în clasa pregătitoare, învaţă alfabetul cu litere de tipar, iar de-abia în clasa întâi încep să scrie literele de mână (!?). Cei mai mici ar trebui să fie printre cei fericiţi, pentru că atunci când învaţă ceva nou, au posibilitatea să lucreze la tema respectivă câteva ore, iar astfel, cunoştinţele acumulate rămân bine sedimentate, ceea ce nu se poate spune despre elevii din ciclul gimnazial. Există însă şi o parte mai dificilă pentru copiii care, mai nou, merg la şcoală de la cinci ani şi jumătate.

„Ei studiază la această vârstă ceea ce alţii învăţau la şapte ani şi jumătate. Programa este foarte încărcată, deşi s-a încercat descărcarea ei prin repartizarea materiei pe cinci ani”, spune Camelia Foltean, învăţătoare în cadrul Liceului Teoretic „Grigore Moisil” Timişoara. „De cele mai multe ori, programa şcolară depăşeşte nivelul lor de înţelegere. La şapte ani nu poţi să-i ceri unui copil să înveţe scăderea cu trecere peste ordin”, adaugă Luminiţa Drăghici, învăţătoare în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 18 Timişoara. „Dacă în urmă cu zece ani, la verbe se stătea o săptămână, acum ei fac timpul verbelor în două ore”, susţine şi Silvia Mălăescu, învăţătoare în cadrul Şcolii nr. 18.

Programa încărcată nu e singura problemă

Bulibăşeala din sistemul de învăţământ nu e reprezentată doar de programa foarte încărcată, ci şi de sistemul de notare sau de cerinţele aberante ale ministerului. De exemplu, copiii până în clasa a IV-a studiază o materie numită „Matematică şi cunoaşterea mediului”. Adică ba trebuie să socotească, ba să ştie cum se formează norii şi ploaia. În teorie, elevii ar trebui să facă o corelaţie între matematică şi mediu, însă în practică aceste legături nu prea există.

„Matematica şi cunoaşterea mediului ar trebui să fie materii separate. De asemenea, sistemul de notare ar trebui regândit. Copiii ar trebui să fie punctaţi, pentru că atunci când ajung în clasa a V-a, nu ştiu la ce nivel se situează, nici ei, nici părinţii. Mai mult, eu consider că ar fi util ca măcar o dată pe săptămână elevii de clasa pregătitoare să primească teme pentru a-i obişnui pe micuţi. Sunt cazuri în care nici părinţii nu privesc cu seriozitate clasa pregătitoare, iar în clasa întâi e un dezastru, programa şcolară fiind încărcată”, afirmă Luminiţa Drăghici.

Elevi mai mari, probleme pe măsură

Dacă în ciclul primar elevii trebuie să înveţe să scrie, să citească şi să socotească, începând din clasa a V-a încep problemele.

Materia predată se aglomerează din ce în ce mai mult, iar aplicarea ei în practică nu mai e atât de simplă. Aproape în fiecare oră copiii învaţă ceva nou şi nu au timp să aprofundeze ceea ce li s-a predat deja. Dascălii au identificat şi alte anomalii. „Există un decalaj între materia predată la fizică şi cea de la matematică”, arată Lia Maria Cintean, directoarea Şcolii Gimnaziale nr. 18 din Timişoara. Cu alte cuvinte materia predată la fizică e mai avansată decât cea de la matematică, aceasta în condiţiile în care ar trebui să fie corelate, pentru a se putea rezolva cerinţele impuse de programa şcolară.

„O să fie şi mai rău”

O altă problemă este legată de eliminarea unei ore de limba română din programă.

„Rezultatele de la bacalaureat şi de la evaluarea naţională arată clar că sunt copii nepregătiţi. Nu ştiu să se exprime, nu ştiu să scrie… Acum, cu eliminarea unei ore de română o să fie şi mai rău. Aceasta nu a fost o decizie pentru a le descărca copiilor programa, din moment ce în locul acestei ore s-au introdus altele, noi”, atrage atenţia Elena Vaida, profesoară de română în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 18.

Temele, eterna problemă

Teoretic, temele nu ar trebui să fie obligatorii. Iar dacă le fac, copiii nu ar trebui să petreacă mai mult de o oră, o oră şi jumătate cu rezolvarea lor. Practic, lucrurile stau cu totul altfel: de la proiecte la lucrări de portofoliu, la zeci de probleme la matematică, exerciţii la română sau chiar referate la educaţie fizică, toate cad în sarcina elevilor şi a… părinţilor, disperaţi că uneori nu sunt în stare nici ei, oameni cu facultate, să rezolve probleme date elevilor de gimnaziu. Astfel, copiii trebuie să petreacă acasă mult prea mult timp aplecaţi asupra caietelor, în loc să se joace sau să se relaxeze făcând un sport ori să se ocupe de vreun hobby. „Am fost învăţătoare în Maramureş. Mi se pare că acum cerinţele sunt mult mai mari, iar copiii nu rămân cu nimic. Eu cred că totul s-a dus de râpă când au fost introduse manualele alternative. Programa e încărcată şi nu e timp suficient pentru sedimentarea cunoştinţelor”, şi-a exprimat oful o bunică ce îşi aştepta nepoţelul în faţa Liceului Teoretic „Grigore Moisil” din Timişoara. Nicuşor, tatăl unui băiat în clasa a V-a la aceeaşi şcoală, spune că fiul său îşi face zilnic temele până în jurul orei 23. „Învaţă şi în weekend. Temele sunt multe, iar programa încărcată, acest lucru s-a discutat şi la şedinţe”, precizează tatăl copilului. Ivan Malimarcov este bunicul unui elev de clasa a II-a de la „Moisil”. Nepotul său are patru cărţi şi patru caiete la aceeaşi materie, ceea ce nu i se pare normal. „Petrece zilnic cel puţin trei ore pe zi cu temele. Primesc de învăţat inclusiv la arte vizuale”. „Nu merg la şcoală cu ghiozdane, merg cu geamantane. Şi mai sunt şi manuale pline de greşeli. Mama a fost profesoară şi director de şcoală şi mi-a spus că aşa o programă încărcată şi încâlcită nu a mai văzut”, completează Cora Droblics, mama unui băieţel de clasa a II-a de la „Grigore Moisil”.

Dascălii sunt cei care pot controla haosul din sistem

Până la urmă, ţine de învăţător sau de profesor dacă şi cum cum reuşeşte să găsească cea mai facilă cale pentru a-i face pe copii să înţeleagă şi să-i aducă la un anumit nivel. „Noi lucrăm după o programă încărcată, dar cu elevi diferiţi, pe care trebuie să îi cunoaştem, să îi aducem la un anumit nivel. Şi temele îşi au rostul lor. Eu, de exemplu, i-am învăţat pe copii să îşi facă în weekend temele pentru materii ca geografia, istoria, pentru a nu fi prea încărcaţi în timpul săptămânii”, spune învăţătoarea Camelia Foltean (Liceul Teoretic „Grigore Moisil”). Pe de altă parte, sunt şi şcoli la care pretenţiile dascălilor nu sunt atât de mari. „Face teme cam o oră pe zi, nu are foarte mult de învăţat acasă”, confirmă mama unui băiat de clasa a V-a de la Şcoala Gimnazială nr. 18. „Eu le spun profesorilor să nu le dea foarte multe teme pentru acasă. Vorbesc şi cu părinţii. Unii mi-au spus că au prea puţine teme, alţii că au prea multe. Părerile sunt împărţite”, afirmă Lia Maria Cintean, directoarea şcolii.

Manuale depăşite

Profesorii sunt nevoiţi să apeleze la material auxiliar, pentru că manualele nu au mai fost editate din anul 1996. Cele mai multe sunt depăşite şi nu sunt în concordanţă cu programa şcolară.

Doar cele pentru elevii din clasa I şi a II-a au fost recent chiar editate, fiind chiar digitalizate, iar anul acesta urmează cele de clasa a III-a. În aceste condiţii, Cerasela Bociu, directoarea Liceului Teoretic „G. Moisil”, ne-a declarat: „Avem clase la care trebuie să predăm conţinuturi noi la fiecare oră. În aceste condiţii, pentru ca elevuil să-şi fixeze cunoştinţele, suntem obligaţi să-i dăm teme acasă”.

România versus Anglia

În timp ce elevii români sunt obligaţi să-şi petreacă majoritatea timpului învăţând, copiii din Anglia, de exemplu, nu trebuie să-şi petreacă toată ziua studiind. „Manualele pe care le-am văzut sunt bine gândite, adaptate vieţii. Fiecarea exerciţiu este legat de practică. Acesta este şi motivul pentru care la testele PISA elevii din Europa de Vest au rezultate mult mai bune, iar ai noştri se situează pe ultimele locuri”, explică Cerasela Bociu.
Directoarea Liceului Teoretic „G. Moisil” recunoaşte că elevii au un program supraîncărcat, că în loc să se relaxeze la unele materii, cum ar fi sportul, artele vizuale, ei sunt nevoiţi să înveţe, însă spune că toate acestea sunt cauzate de programa şcolară.

Nişte roboţei

Un copil care renunţă la joacă pentru a lucra la teme ore în şir este expus riscului de a suferi de afecţiuni osteoarticulare. Psihologii susţin că un copil trebuie să parcurgă toate etapele de dezvoltare, iar în unele dintre acestea jocul este deosebit de important. Ali Baeram, psihoterapeut, ne-a declarat: „Un copil care va fi privat de timp liber va deveni un adult care va dezvolta mai multe deficienţe sub formă de nevroze. Va fi ca un fruct forţat să se coacă. Copiii ţinuţi în faţa computerului sau a tabletei trebuie să descopere natura. În caz contrar, vor avea o viaţă emoţională stâlcită, vor fi nişte roboţei”.

De la ticuri, la depresie

Din cauza programei supraîncărcate, mulţi elevi au dezvoltat tulburări psihice. Laura Nussbaum, medic primar în psihiatrie pediatrică, ne-a declarat: „În practică am întâlnit cazuri în care copiii care învăţau foarte mult au manifestat tulburări emoţionale, stări de anxietate, au dezvoltat ticuri şi au ajuns până la fobia şcolară. De multe ori, din cauza programului obositor, este perturbat bioritmul sau micuţii dezvoltă tulburări de alimentaţie”.

Articol scris de ANCA TOMA şi SIMONA VASI