După “modernizarea” rețelei de apă, locuitorii unei comune din Timiș așteaptă cu emoții fiecare iarnă

Sutele de mii de euro sifonate în afacerea anchetată de șapte ani de procurori și pe care v-am prezentat-o, în exclusivitate, cu exact o săptămână în urmă n-au constituit decât o fațetă a bătăii de joc de la Tomnatic. Auditorii Camerei de Conturi Timiș care au developat ilegalitățile săvârșite în perioada 2007-2012 cu ocazia lucrărilor de extindere și modernizare a rețelei de alimentare cu apă din comuna aflată la 60 de kilometri de Timișoara au inserat în raportul din 2014 detalii șocante. Aflăm, astfel, din acel raport de audit că, la Tomnatic, lucrările respective nu au fost doar scumpite artificial, ci au fost și proaste. Una s-a plătit, alta s-a făcut.

Au plătit 20 de metri cubi pe oră și au primit… opt

Ajunși, cum spuneam, în control, în vara lui 2014, la Tomnatic, auditorii au constatat că noua conducere a comunei, instalată după alegerile locale din 2012, încheiase, în august 2013, un contract de execuție lucrări cu SC Absolut 2001 SRL, având ca obiect furnizarea și montarea unei stații de tratare a apei cu un debit de 20 metri cubi pe oră, contra sumei de 147.444 de lei. Toate bune și frumoase, doar că, cu doar patru ani înainte, pe vremea fostei administrații, cea a lui Dănuț Miculescu, firma SC Tostcaf SRL montase în Tomnatic o altă stație de tratare a apei!

Filtrele stației de tratare au fost plătite degeaba de vechea conducere a primăriei, noua administrație demontându-le și păstrându-le în curtea instituției, ca probă pentru procurori

Ca atare, inspectorii Curții de Conturi au solicitat explicații din partea primarului în exercițiu – în 2014 și acum -, Stoian Vasiu, și le-au primit, așa cum reiese din raportul de audit: “Revenind asupra necesității și oportunității realizării acestei lucrări de furnizare și montare a unei stații de tratare apă cu un debit de 20 mc/h, auditorii publici externi constată că fundamentarea achiziției a derivat din necesitatea comunității locale de a avea apă curentă pe rețeaua de alimentare. Din cele descrise în mod verbal de către ordonatorul principal al comunei Tomnatic (n.r. – primarul Stoian Vasiu), apa era insuficientă pentru localitate, fiind subdimensionată stația de tratare a apei. În susținerea celor prezentate, acesta prezintă auditorilor publici externi un memoriu tehnic întocmit de aceeași SC Absolut 2001 SRL în data de 10.08.2013, prin care se specifică – printre altele – că urmare vizitei în teren din data de 06.08.2013, în urma verificărilor efectuate și a analizei de apă rezultă un debit tratat de 8 mc/h, în condițiile în care în acest moment este necesar un debit de 20 mc/h (…) Astfel că auditorii publici externi constată subdimensionarea staţiei de tratare a apei furnizată și montată de SC Tostcaf SRL în anii 2007-2009 (perioada aferentă primului contract de execuție). Această stație subdimensionată nu avea ce să caute în rețeaua de alimentare cu apă a comunei Tomnatic, fiind prevăzut în proiectul tehnic (și așa viciat – cum se arată în cuprinsul acestui act) o capacitate a stației de tratare de 25 mc/h!!”. Cele două semne de exclamare puse de auditori ilustrează perfect stupefacția acestora în momentul în care au constatat ce țeapă a dat firma respectivă Primăriei Tomnatic: a montat în comună o stație de tratare a apei cu o capacitate de trei ori mai mică decât cea prevăzută în proiect și pentru care a încasat banii din contract!

Noile filtre din stația de tratare a apei

Concluzia auditorilor: “Prin urmare, stația de tratare a apei furnizată de SC Tostcaf SRL se constituie pagubă la bugetul local al comunei Tomnatic, dată fiind inoperabilitatea ei la volumul proiectat și necesar, estimată de auditorii publici externi la nivelul sumei plătite de comună în data de 15.05.2009 pentru aceasta de 95.200 lei”.

În caz de îngheț – adio, apă!

Mergem mai departe. Vă relatasem în articolul publicat săptămâna trecută că nu doar că au costat triplu, dar hidranții plătiți de Primăria Tomnatic în contul lucrărilor de extindere și modernizare a rețelei de apă nici nu au fost montați toți, câteva zeci figurând doar pe hârtie, nu și pe teren. Ei bine, și montarea acelora care au fost identificați pe teren a fost făcută prost, acești hidranți fiind îngropați la o adâncime mult mai mică decât cea obligatorie pentru această zonă geografică. Astfel, hidranții subterani se îngroapă la o adâncime de 1 metru, în zonele calde în care înghețul la sol nu depășește 1 metru adâncime, la 1,25 metri pentru zone temperate în care înghețul la sol nu depășește 1,25 metri adâncime și 1,5 metri pentru condiții atmosferice drastice.

Hidranții subterani au ajuns, la Tomnatic, supraterani

Conform celor menționate de auditori în raport, adâncimile maxime de îngheț pentru județul Timiș sunt de 60-70 cm adâncime în sol, așa că era în regulă dacă hidranții ar fi fost îngropați la 1 metru în sol. Doar că nu s-a întâmplat așa: conductele de apă au fost îngropate la doar 55-60 de centimetri adâncime, o mare parte din hidrantul subteran aflându-se nu în sol, ci la suprafața solului! Ca atare, locuitorii din Tomnatic vor avea mereu emoții pe timp de iarnă, o scădere serioasă a temperaturii putând provoca înghețarea apei în conductele îngropate în bătaie de joc!

Actualul primar, Stoian Vasiu, s-a luat cu mâinile de cap când a văzut lucrarea făcută în bătaie de joc

Una în proiect, alta pe teren

Mai mult, verificând pe teren, auditorii au constatat că nu există țeava de oțel de protecție a conductei de apă în cazul subtraversărilor, iar controlul inspectorilor ANAF la SC Tostcaf SRL a scos la iveală faptul că firma respectivă nu deținea nici un fel de documente de proveniență pentru țeava de oțel în valoare de 23.309 lei pe care a decontat-o către Primăria Tomnatic.

Noile cămine de vane adaptate necesităților așteaptă instalarea

Și nu, nu este totul. Deși în proiectul tehnic erau specificate 20 de cămine de vane prevăzute cu trei vane și 14 cămine de vane prevăzute cu patru vane, executantul lucrării, firma Tostcaf a montat doar 27 de cămine de vane, dintre care două cu trei vane și 25 cu două vane! Cităm din raportul de audit: “Constatările auditorilor sunt dublate și de cele consemnate de inspectorii ANAF: <<privitor la 7 bucăți cămine de vane 1300 mm în sumă de 25.487 lei, se constată că decontarea acestora în situaţiile de lucrări nu este susţinută cu acte de provenienţa. Absenţa lor a fost justificată, conform notei explicative date de administratorul societăţii, prin faptul că pentru acestea “s-a optat pentru turnarea lor din beton la faţa locului” deoarece cele de 1300 mm erau „insuficient de încăpătoare pentru vanele care urmau a fi instalate”>>. Organul de control precizează că nu s-au prezentat documente în susţinerea celor declarate”.

Dirigenție de șantier doar pe hârtie

Sigur, se pune întrebarea: dar dirigintele de șantier ce-a păzit, cum a lăsat executantul să-și facă de cap? Iată și răspunsul: “Un rol deloc neimportant în realizarea faptică a întregii investiții de alimentare cu apă îl au și diriginții de șantier Laichici Ionel și Heiman Sorin care au certificat calitativ efectuarea lucrărilor decontate. Mai arătăm aici că dl. Laichici Ionel ștampilează în anul 2007 ordinul de începere a lucrărilor, procesele-verbale de predare-primire a amplasamentului, procesele-verbale pentru verificarea lucrărilor ce devin ascunse și procesele verbale pentru proba de etanșeitate cu o ștampilă ce este emisă în baza autorizației dată de I.S.C. în luna septembrie a anului 2008!! (…) ceea ce atrage rezervele auditorilor publici externi referitor la realitatea serviciilor prestate de acest diriginte de șantier. Având în vedere inadvertențele identificate de auditorii publici externi la aceste lucrări de alimentare cu apă, asupra cărora acești diriginți de șantier și-au pus viză de specialitate, sumele plătite acestora în valoare de 24.955 lei se constituie de asemenea pagubă adusă comunei Tomnatic”.

Fiindcă bazinul de apă realizat în timpul „marii modernizări” s-a dovedit a fi insuficient, primăria pregătește acum amenajarea unui al doilea bazin

Cazul de la Tomnatic nu este singular. Acest “modus operandi” poate fi întâlnit și în alte comune din Timiș, în care “modernizarea” rețelei de apă, dar și alte “reabilitări” au însemnat, în primul rând, sifonarea banilor publici. Somnul rațiunii naște monștri, iar somnul procurorilor timișeni naște jafuri de proporții.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “După “modernizarea” rețelei de apă, locuitorii unei comune din Timiș așteaptă cu emoții fiecare iarnă

  1. Materiale la negru si tot felul de smenuri, astia stiau sigur ca vor primi banii pe lucrare. A fost de la inceput ”intre prieteni”.

Lasă un răspuns