Ducesa de San Marco, o legendă din Comloşu Mare

Comuna timişeană Comloşu Mare nu duce lipsă de legende. Cea mai faimoasă, intens mediatizată odată cu apariţia romanului „Femeia în roşu”, semnat de Adriana Babeţi, Mircea Nedelciu şi Mircea Mihăieş, pare a fi aceea a celebrei Ana Cumpănaş, care l-a vândut FBI-ului pe banditul John Dillinger, inamicul public nr. 1 din America anilor ’30, dar o alta le e mai dragă localnicilor, pentru că urmele ei dăinuie şi astăzi.

„Din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă poveste comloşană rămâne cea a Milevei. Ea a trăit aici, şi-a sfârşit zilele aici şi a iubit mult aceste meleaguri”, ne spune Sergiu Şoica, referent cultural la primăria comunei, adăugând că de numele ducesei se leagă chiar şi spaţiul în care îşi desfăşoară astăzi activitatea administraţia locală.

Domenii şi un titlu nobiliar

În anul 1781, fraţii Cristofor şi Ciril Nacu, macedoromâni la origine, au achiziţionat la Comloşu Mare un domeniu, împreună cu pământurile de la Sânnicolau Mare şi Teremia. Cei doi făcuseră avere din comerţul cu vite, iar domeniile pe care le-au cumpărat de la erariul din Viena le-au adus şi un titlu nobiliar. La Comloş s-au stabilit urmaşii lui Ciril, iar conacul familiei, San Marco, este şi astăzi în picioare, chiar dacă frumuseţea lui de odinioară a mai pălit cu vremea. O aripă adăposteşte primăria comunei, iar o alta a devenit între timp proprietate privată.

Un personaj excentric

Doar datele păstrate prin arhive mai amintesc de istoria stăpânilor dintâi. Nepotul lui Ciril Nacu, Ioan, s-a căsătorit în 1835 cu Anastasia Vuchetich de Brinye et Csene, care i-a dăruit trei ani mai târziu un copil, pe Mileva, şi şi-a stabilit reşedinţa în conacul bunicului. În preajma anului 1840, cele două corpuri ale impozantului edificiu erau despărţite de o poartă monumentală, decorată cu blazonul stăpânilor.

Pe domeniu se mai afla o sală de teatru, lângă care era amplasată o clădire destinată depozitării recuzitei. Se spune că Ioan ar fi fost un personaj excentric şi elegant, iubitor de cultură şi de trai bun, iar istoria îl restituie celor de astăzi drept purtător de frac şi ţilindru, în ton cu epoca, mereu înmănuşat în alb şi dându-se în vânt după spectacolele de mare clasă pe care ţinea să le aducă la teatrul comloşan, pentru a fi jucate în faţa familiei şi amicilor lui, dar şi a localnicilor. Înglodat în datorii, contele va sfârşi prin a se retrage la Viena, împreună cu ai lui.

Frumoasa Mileva

Despre Mileva se zice că ar fi fost deosebit de frumoasă şi că, ajunsă la curtea imperială şi făcându-şi debutul în înalta societate, ar fi izbutit să facă să tresalte chiar şi inima împăratului Franz Iosef. La numai 18 ani, tânăra s-a căsătorit cu Giulio Capece Zurlo Duca di San Marco, un nobil italian scăpătat, care-şi secase averea cu femeile şi jocurile de noroc. Nunta a fost, desigur, fastuoasă, iar Kaizerul i-a făcut cadou graţioasei mirese… parcul din jurul conacului de la Comloş, replica unei faimoase grădini vieneze.

Cert este că mariajul a fost unul formal şi s-a încheiat în 1888, când ducele a murit. Rămasă văduvă la 50 de ani, Mileva a locuit la conac până la adânci bătrâneţi.

Un sat câştigat la jocuri de noroc

Ultima descendentă a familiei Nacu, ducesa de San Marco, a donat clădirea statului român, cu condiţia ca aripa dreaptă a acestuia să adăpostească primăria localităţii şi să nu poată fi vreodată înstrăinată. „Ducesa noastră n-a avut copii.

De altfel, soţul ei, mult mai în vârstă, s-a prăpădit destul de repede. Se ştie că era jucă- tor de cărţi, iar una dintre poveştile care circulă pe seama lui spune că ar fi câştigat aşa un sat întreg: Vizejdia, cu oameni cu tot…

O altă legendă mai spune că, înainte de a muri, nobila moştenitoare a lăsat poruncă să-i fie împuşcaţi cei patru cai de rasă, pe care nu ar fi dorit să-i ştie înhămaţi la căruţe de comuniştii care stricaseră deja rânduielile lumii ei. Se pare că ar fi cerut ca bidiviii să fie apoi incineraţi, iar cenuşa lor – răspândită pe uliţele Comloşului”, relatează Sergiu Şoica.