De ziua lor, cei care nu votează s-au distrat pe cinste la Timişoara – GALERIE FOTO

Parcul Copiilor Timisoara 1

Vremea nu a prea ţinut, miercuri, cu sărbătoriţii zilei, copiii. De ziua lor, aceştia au avut parte de reprize de ploaie, dar şi de câteva raze de soare, printre picături. Cu toate acestea, cei mici parcă nu s-au simţit ameninţaţi de norii negri. Parcul Copiilor a răsunat de râsetele lor, iar multe dintre standurile şi jocurile ce le erau dedicate funcţionau.

Noi amenajări în parc

Parcul Copiilor a trecut printr-o mică schimbare în ultimele zile. Pe ici pe colo s-a plantat câte un copac ornamental, căluţii au fost vopsiţi şi s-a mai montat un leagăn. Copiii au fost încântaţi să descopere că a pornit şi trenuleţul, bărcuţele au fost repuse pe apă, iar piesele de şah erau la locul lor. De asemenea, caruselul a pornit din nou. Castelul a rămas, însă tot cu uşile ferecate, de la inaugurarea parcului, în urmă cu patru ani, de 1 iunie, tot înaintea alegerilor locale.

Sub ameninţarea ploii

Mulţi dintre copii nu au băgat în seamă decât reprizele serioase de ploaie. Pentru ei, distracţia a fost pe primul loc. În Parcul Copiilor, cei mici au participat la diferite manifestări. S-au distrat pictând, căţărându-se în copaci, trăgând cu arcul. Au participat la scene de teatru şi la concursuri de dans, dar le-au fost prezentate şi armele poliţiştilor, precum şi autoutilitarele pompierilor.

„Poate dacă ploaia s-ar opri…”

Între reprizele înnorate şi cele cu ploaie, copiii s-au înfruptat cu vată de zahăr şi îngheţată, primite gratis. Un grup dansa, sub îndrumarea artistei Eva Labadi, un dans pentru a opri ploaia. La standul unde se organizase un concurs de dans, câştigătorii nici nu au mai apucat să îşi primească premiile, că a început o rafală mai serioasă de ploaie.

Toţi copiii şi părinţii s-au ascuns sub coroanele copacilor. DJ-ul a fost pe fază şi a difuzat celebra melodie a formaţiei timişorene Cargo, „Dacă ploaia s-ar opri”. Din boxe s-a auzit şi: ”Lasă ploaia să ne ude,/ Atunci când grijile sunt multe,/ Lasă soarele să ardă,/ Lasă cerul să ne vadă”, refrenul melodiei lui Mihai Ristea şi Don Baxter.

Părinţii şi bunicii fugeau după copii cu umbrele şi geci de ploaie, să-i pună la adăpost, iar cei prinşi pe picior greşit le explicau celor mai mici dintre ei, nevoiţi să stea în ploaie, că aşa sigur vor creşte.

Mulţi dintre copii au avut parte de excursii, de o zi „altfel” la şcoală, cofetăriile fiind, de asemenea, ticsite.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *