Ce înseamnă școala online pentru elevi, profesori și părinți?

Rata de infectare în fiecare localitate. Unde se va face școala online săptămâna viitoare

Decizia Guvernului României de a comuta învățământul față în față în sistemul online cel puțin pentru o lună, în ideea diminuării riscului de răspândire a noului coronavirus, a stârnit controverse aprinse în rândul celor implicați în actul educațional și nu numai. O parte a societății civile, scindată în două poziții antagonice, a conchis că măsura luată este bună, întrucât sănătatea copiilor e cel mai important lucru, în timp ce cealaltă a invocat nepăsarea guvernanților față de educație, în condițiile în care sistemul de învățământ românesc a ajuns să arate ca un laborator de experimente nereușite.

Disputa a fost amplificată și de  comparația cu alte state ale lumii care au adoptat măsuri restrictive în aproape toate sectoarele de activitate, mai puțin în mediul educațional, fie din rațiuni economice imediate (o școală închisă înseamnă mai puțini părinți activi în câmpul muncii), fie datorită conștientizării impactului învățământului online asupra educabilului. Nu mai puțin adevărat este și faptul că sistemul de sănătate al acestor țări este incomparabil mai generos decât al nostru în ceea ce privește resursa umană, infrastructura, tehnologia sau dotările.

Revenind la învățământul românesc, experiența celui de-al doilea semestru al anului școlar anterior desfășurat exclusiv online a arătat că actul educațional desfășurat în fața calculatorului a fost un fiasco pentru mulți dintre elevi. Lipsa echipamentelor informatice, conexiunea slabă la internet, rețeaua de curent electric inexistentă în anumite zone ale țării, pregătirea insuficientă a cadrelor didactice și îndărătnicirea unora dintre ei de a susține orele online, absența unor planuri coerente și concrete din partea ministerului educației, imposibilitatea unora dintre părinți de a-i asista pe copii în procesul educațional, gradul de motivație scăzut al elevilor în a participa activ la instruire dar și surmenarea psihică a acestora au condus la un dezastru, chiar dacă acest lucru nu a fost recunoscut public de către autoritățile centrale.

Elevii, dependenți de calculator

Revenirea, acum, a unităților de învățământ în scenariul roșu a găsit același sistem de învățământ nepregătit. Deficiențele nu au fost pe deplin remediate (zeci de mii de elevi din țară nu au instrumente informatice, unii dintre ei învață la lumânare, nu toți profesorii stăpânesc pe deplin metodele de predare online sau nu dispun de materiale didactice adecvate etc. etc.), iar beneficiarii direcți ai procesului educațional pun la îndoială eficiența aplicării măsurii de închidere a tuturor instituțiilor de învățământ public.

”Dezaprobăm profund această decizie (de participare exclusiv online la orele de curs a tuturor preșcolarilor și elevilor – n.r.), întrucât multe unități de învățământ din România se află în comunități în care rata de transmitere a virusului SARS-CoV-2 este cu mult sub incidența de 3 la mia de locuitori”, arată Consiliul Național al Elevilor.

Problematica învățământului în regim online transcede însă bine-cunoscutele sincope atingând atât planul psihologic, cât și pe cel al sănătății fizice. Elevii nu mai au aceeași determinare de a participa la procesul de instruire în fața ecranului, situație recunoscută chiar de ei, dar semnalată și de profesori și de părinți.

”Fiul meu e al doilea din clasă, dar l-am văzut că nu mai e interesat să învețe. Mi-a spus că în online nu e școală, e așa… un fel de relaxare… Eu sunt îngrijorat pentru că trebuie să se pregătească pentru Evaluarea Națională”, a mărturisit tatăl unui elev de clasa a VIII-a din Timișoara.

De altfel, semnalele venite din partea profesorilor indică faptul că sunt elevi (și nu puțini) care refuză să intre la orele online, invocând, în mod nereal, defecțiuni tehnice legate fie de conexiunea internetului, fie de întreruperi ale curentului electric. Impactul calculatorului asupra psihicului uman este un subiect de studiu continuu derulat de mai mulți ani de specialiștii din domeniul psihologiei, fiind remarcată o reconfigurare a percepției despre viață încă de la vârste fragede.

Mama a doi elevi care învață tot la o școală din Timișoara, dar în ciclul primar, a mărturisit că și acești copii, de vârstă mică, au ajuns, după ore, să-și dea întâlniri online cu ceilalți colegi: ”Stau mai mult în fața calculatorului. Au schimbări de comportament, pentru că nu mai socializează și au început să privească situația ca pe un fapt normal, nu excepțional”.

De altfel, psihologii din întreaga lume au atras atenția asupra unui fenomen îngrijorător care tinde să se răspândească tot mai mult în rândul tinerilor, numit Hikikomori, noua dependență a umanității de mediul virtual. Tehnologizarea comunicării, cu consecința refuzului, în timp, a dialogului real cu ceilalți, a conturat deja o înclinație spre robotizarea umană și creșterea manifestărilor anxioase și depresive.

”Tinerii s-au obișnuit să nu mai socializeze, să stea mai mult acasă, dar această situație nu este de acum, nu o putem asocia cu pandemia. Există o îngrijorare în acest sens, pentru această obișnuință, pentru că s-ar putea ca pe viitor să nu-și mai dorească să mai caute contactul direct cu ceilalți”, a punctat psihoterapeutul Alina Zamoșteanu, președinte al  Asociației de Terapie Familială și de Cuplu Timișoara.

Pe de altă parte, nu mai puțin relevant este efectul pe care lumina albastră a monitorului o are asupra retinei. Alina Stoica, medic primar oftalmolog în Timișoara, a subliniat importanța pauzelor în timpul cursurilor online, astfel încât focalizarea constantă în direcția ecranului să fie întreruptă.

”Pauze, dar nu petrecute tot în fața calculatorului. Este indicat ca după 30, 40 de minute, copilul să facă o pauză de zece minute, pentru relaxarea vederii. Ochii copiilor sunt în dezvoltare, iar miopia instalată la această vârstă nu mai poate fi corectată decât chirurgical, după vârsta de 20 de ani”, a explicat medicul oftalmolog.

La toate acestea, se adaugă și faptul că tinerii nu mai fac mișcare. Sportul extrașcolar a trecut în plan secund din cauza pandemiei, iar orele de educație fizică se țin tot în fața calculatorului. În plan medical, acest lucru se traduce prin risc de apariție a herniei de disc, din cauza statului pe scaun timp îndelungat și în poziție incorectă, aspecte care favorizează tasarea vertebrelor.

CITEŞTE ŞI: Percheziţii în 28 de judeţe, între care Timiş şi Caraş-Severin. Sunt vizaţi lideri ai unor grupări infracţionale care acţionau în străinătate

Dar există și alte disfuncționalități sesizate de educabili în procesul instructiv online: absența explicațiilor, a unor indicații precise pentru conținutul lecțiilor, lipsa dialogului cu profesorul, întreruperile tehnice în timpul orelor, oboseală accentuată. Însă dincolo de problemele medicale, emoționale sau financiare pe care le întâmpină elevii, nu toți vor să se reîntoarcă la școală. Pentru unii dintre ei este mai comod acasă, pentru alții, mai eficient, pentru că nu pierd timpul cu deplasarea acasă-școală. Acest avantaj l-au evidențiat elevii din clasele de liceu și studenții.

Ce fac părinții la școala online?

Le acordă asistență tehnică celor mici pentru logarea pe platformele educaționale (în cazul copiilor cu CES, și suport fizic și emoțional pe toată durata lecțiilor), printează fișe de lucru transmise de profesori pe care le încarcă apoi pentru corectare, fac teme împreună cu copiii, îi învață să citească și să scrie (pentru că online-ul nu poate face aceste lucruri), cântă și recită poezii, în cazurile fericite în care își permit să stea acasă. În alte situații, plătesc bone, apelează la cunoștințe, la rude sau își iau copiii cu ei la locul de muncă pentru a-i putea ajuta să participe la orele online, neavând altă alternativă.

Ce spun dascălii?

Atât profesorii din învățământul preuniversitar, cât și cei din mediul universitar sunt sceptici în privința asigurării pe toate palierele a unui act educațional calitativ în mediul virtual. Mulți dintre ei sunt într-o permanentă formare și documentare pentru identificarea celor mai bune materiale didactice și metode de predare a cursurilor, alții, mai puțin determinați, iau lucrurile așa cum sunt alegând cea mai simplă sau cea mai convenabilă variantă de expunere a lecțiilor, în timp ce unii nu susțin deloc ore în sistem online, mulțumindu-se, eventual, să trimită, din când în când, fișe de lucru elevilor. Lăsând la o parte excepțiile, dascălilor le este și lor dor de școală, de elevi, de întrebările și de curiozitățile lor, de explicațiile față-n față…

foto: zf.ro


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 thoughts on “Ce înseamnă școala online pentru elevi, profesori și părinți?

  1. Mai lăsați barbologia.
    Va intereseaza ca nivelul de pregătire este eventual, mai scazut, în comparație cu riscul de a muri ?
    Sunteti inconștienti!!!
    Sau va deranjează ca va ocupați un pic de copii, în loc să umblati aiurea toata ziua, ca si inainte de pandemie ?
    Oamenii, respectiv copii sunt cei mai importanti si nu „treburile” voastre !
    De aici si incidenta mai mare a violenței în familie și divorturile în perioadele de izolare !
    Ca statul în familie e un” chin ” pt multi !
    Ăștia sunt unii dintre noi !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *