Bullying-ul, o problemă cu mulți factori implicați

Începând de luni, elevii se reîntorc la cursuri, după o vacanță de trei săptămâni. Conform opiniei împărtășite de o mare parte dintre specialiștii în relații interumane (psihologi, consilieri școlari, profesori etc.), la revenirea în colectivitate, după o perioadă mai îndelungată de relaș, tinerii parcurg un proces de readaptare la vechea formă de organizare din care au evadat în răstimp, ceea ce poate avea consecințe imediate de ordin negativ.

Este vorba despre reacomodare, despre reinterpretarea unor seturi de comportamente, de respectarea unei rigori și a unor reguli care au fost absente în perioada vacanței. Această etapă de reașezare a lucrurilor dă naștere, uneori, la acțiuni conflictuale între colegi. Șicanările și ușoarele îmbrânceli de la început se pot transforma ulterior în acte de violență psihică și fizică de o mai mare intensitate, dacă nu există o intervenție care să stopeze asemenea manifestări, astfel încât să nu se propage într-o conduită de bullying, cum mai este cunoscută, de câțiva ani.

Cum se dezvoltă bullying-ul?

Bullying-ul se manifestă cu precădere în rândul tinerilor. Însă nu doar perioada premergătoare începerii cursurilor constituie factorul declanșator al unei conduite acest tip. Studii recente, efectuate atât în țara noastră, cât și în diverse alte state, au identificat cauze ale bullying-ului cu rădăcini mai îndepărtate, plasate în copilărie. În ultimii ani a fost promovată intensiv teoria conform căreia o atitudine parentală permisivă față de manifestările copilului ar îmbunătăți dezvoltarea acestuia, din ce în ce mai mulți părinți achiesând la această idee.

De fapt, e chiar invers. Atitudinea parentală permisivă în problema comportamentelor cu risc reprezintă baza pe care se dezvoltă comportamentul agresiv. ”Ce dacă se îmbrâncesc? Sunt copii… Ei se ceartă, ei se împacă!” – este o teorie pe care o auzim tot mai des în ultimul timp de la părinții care nu pot, nu vor sau nu știu cum să procedeze în fața unor manifestări agresive ale copiilor. Prin această atitudine tolerantă, copilului i se transmite mesajul că este îndreptățit să adopte un astfel de comportament, că e normal să fie brutal dacă și când dorește.

Pe de altă parte, copilului bruscat i se sugerează în mod tacit faptul că e în regulă să fie o victimă și că e normal să accepte un comportament agresiv îndreptat asupra lui. Astfel de atitudini se dezvoltă în timp, iau amploare dacă nu sunt înnăbușite din fașă. Este greșită interpretarea potrivit căreia un conflict iscat între copii se aplanează de la sine, pentru că atitudinea, încurajatoare în acest caz, a adultului are un rol determinant.

Cine ar trebui să intervină?

Așadar, aplanarea conflictelor iscate între copii este o responsabilitate care le revine adulților: în mediul familial, părinților, iar în cadrul unei unități de învățământ reprezintă o sarcină colectivă. Într-o primă etapă, profesorii, dirigintele, învățătorul, consilierii școlari și directorul școlii trebuie să conlucreze pentru identificarea, în primul rând, a cauzei care a generat conflictul, iar mai apoi, împreună cu protagoniștii implicați direct și aparținătorii acestora să identifice măsurile adecvate care pot fi aplicate concret pentru stoparea actului de agresiune.

Potrivit inspectorului școlar general al ISJ Timiș, Aura Danielescu, combaterea bullying-ului trebuie să fie o lucrare în echipă, care se realizează și cu sprijinul specialiștilor din cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Timiș, care pun la dispoziția cadrelor didactice, dar și a părinților interesați, cursuri și întâlniri de instruire psihopedagogică.

”Acest fenomen al bullying-ului a luat, în ultimii ani, o amploare alarmantă. Sunt părinți care solicită transferul copiilor la o altă școală sau clasă din cauza stresului emoțional la care sunt supuși, acuzând cel mai adesea profesorii pentru faptul că nu gestionează această situație. Categoria copiilor cu CES (cerințele educaționale speciale – n.r.) sunt cei mai expuși. Se insistă asupra integrării acestora în școli normale, însă nu toți copiii sunt pregătiți pentru acest lucru. Expunerea lor în fața unui colectiv format dintr-o majoritate de elevi care nu au problemele copiilor cu CES, și, în consecință, nu le cunosc îndeaproape, poate fi riscantă.

La fel se poate întâmpla dacă ne uităm la o altă categorie, cea a copiilor cu calități excepționale. Avem copii care refuză să mai meargă la olimpiade pentru a nu fi numiți tocilari de către ceilalți. În unitățile de învățământ din județul Timiș, cele mai frecvente acte de bullying au fost semnalate la gimnaziu și în clasele de a IX-a”, a precizat Aura Danielescu, care deține un amplu portofoliu de competențe dobândite în urma parcurgerii unor cursuri de instruire și perfecționare în domeniul educației.

Bullying-ul, interzis în școli, dar… nesancționat

În literatura de specialitate, definiţiile referitoare la comportamentul „bullying” variază de la autor la autor. Cea mai des utilizată definiţie a termenului este cea formulată de Olweus, psiholog norvegian, care stabileşte că „bullying” este caracterizat după trei criterii: este un comportament agresiv sau o acţiune întreprinsă cu scopul de a face rău intenţionat; este un comportament care se repetă în timp; relaţiile interpersonale se caracterizează printr-un dezechilibru de putere. Mai mult, bullying-ul poate să se manifeste fără nici o provocare iar acţiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, excludere intenţionată dintr-un grup.

Deși este un fenomen care nu a apărut peste noapte, iar țara noastră se situează pe locul trei în Europa în ceea ce privește bullying-ul (trei din zece copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către alţi colegi de clasă sau de şcoală, iar unu din patru elevi a fost umilit în faţa colegilor), cuprinderea lui într-un cadru legislativ a avut loc abia în urmă cu câteva luni. În noiembrie 2019, a fost promulgată Legea nr. 221, care cuprinde de fapt câteva amendamente aduse Legii educației naționale din 2011, și care stipulează faptul că „în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying”.

Conform actului normativ, atât victima, cât și agresorul vor fi obligați să urmeze ședințe de consiliere psihologică. Prevederile legislative nu fac referire și la sancțiuni. Ministerul Educației este cel însărcinat să elaboreze toate normele necesare aplicării noilor prevederi. Explicația privind absența sancțiunilor a fost aceea că s-a dorit să nu se meargă în această direcție, scopul fiind acela de a ajuta elevul să înțeleagă efectele acestui tip de abuz, pe de-o parte, iar pe de alta, să fie ajutat să depășească astfel de situații. Cu alte cuvinte, să existe, cel puțin deocamdată, doar intervenții psihologice pentru stoparea bullying-ului. (sursa foto:greatschools.org)


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns