Avea 21 de ani la declanșarea Revoluţiei. Şi datorită lui, eroii Timişoarei nu vor muri niciodată

Unul dintre revoluționarii din Decembrie 1989 ai Timișoarei arestați de regimul comunist, care și-a dedicat ulterior viața pentru aflarea adevărului și cinstirea memoriei celor care s-au jertift pentru libertate, este inginerul Marius Mioc. Născut în anul 1968, la declanșarea revoltei timișorenilor avea 21 de ani și era student la Facultatea de Mecanică.

Spre seară, în 16 decembrie, plecase de acasă cu gândul de a merge la discotecă, la Casa Studenților. La Piața Maria, însă, văzând mulțimea adunată, i s-a alăturat.

Trebuie, însă, spus că auzise, de la tatăl său, despre protestul de la casa parohială de unde urma să fie evacuat pastorul reformat Tőkés László, informația care circula prin oraș fiindu-i suficientă pentru a face legătura cu ce se întâmpla. Iată cum prezintă el însuși acest moment și orele care i-au urmat, pe blogul său:

„Am participat la Revoluţia din 1989 în 16 decembrie, când m-am alăturat mulţimii de lângă casa preotului Tőkés László. Am fost arestat în seara respectivă şi am petrecut o săptămână la închisoare, scăpând de acolo după căderea lui Ceauşescu”. După 30 ani, amintirile sunt la fel de vii. Ajuns la Piața Maria, a văzut oameni cu lumânări.

S-a plimbat printre ei, ca să vadă ce se întâmplă. Dinspre casa parohială veneau informații de genul: „Vin pompierii!”, apoi, „Vin studenții!”. Cineva a strigat „Jos Ceaușescu!”. A urmat: „Libertate!”. Erau primele scandări cu caracter politic, protestul de până la ele fiind unul liniștit.

După o vreme, a apărut în zonă un grup de milițieni, dar acestora părea că le este frică de mulțime, pentru că s-au retras. Câțiva manifestanți au luat sticle goale de lapte din lăzile aflate în fața alimentării de vizavi de casa parohială, cu care au aruncat înspre milițieni. Ca să dea curaj mulțimii, studentul de atunci s-a adresat milițienilor, îndemnându-i să i se alăture („Uniți-vă cu noi!”).

„Se vedea pe ei că executau un ordin, acela de a-l apăra pe Ceaușescu, dar o făcea fără entuziasm”, își amintește Mioc. De aceea, ei erau permisivi, lăsându-i pe manifestanți să treacă, de o parte și de alta a străzii. Mai târziu au sosit pompierii și tanchetele.

Arestarea sa a avut loc între orele 23-24 ale zilei de 16 decembrie 1989, după ce plecase de la Piața Maria, peste podul spre Centru. Cum manifestația a scăzut din intensitate, pe parcurs i-a îndemnat pe cei care îi întâlnea să vină și a doua zi la protest. Cineva i-a sugerat să meargă la Gara de Nord, unde erau mai mulți oameni decât putea întâlni la acea oră în zona centrală.

Ajuns în zona gării a fost arestat. În noaptea de 16/17 decembrie 1989 a fost reținut în arestul Miliției, apoi a fost dus în Penitenciarul de pe strada Popa Șapcă. În 19 decembrie a fost din nou adus în arestul Miliției și ținut acolo până în 22 decembrie, deși ceilalți arestați, aflați în Penitenciar au fost eliberați cu două zile mai devreme.

După eliberare, s-a dus la facultate, unde împreună cu alți colegi a participat la asigurarea pazei la una dintre clădirile aflate lângă cea a SPM (Secția de Prototipuri și Microproducție). Mi-a relatat un episod din noaptea de 24/25 decembrie 1989. Studenții care apărau acea clădire o făceau cu mâinile goale, fără arme. Luminile erau stinse.

La un moment dat, a venit cineva de la SPM și le-a spus că există un terorist și că din elicopterul care se auzea sunt parașutați teroriști. Mioc și colegii săi au stat cu frică toată noaptea, iar când s-a făcut dimineață au spart ușa unde li s-a indicat că se află teroristul. Încăperea era, însă, goală. Cel care i-a anunțat de existența acestuia a venit din nou și i-a atenționat că s-a aprins lumina în încăperea teroristului…

La fel, ca și în cazul românilor care au participat (sau nu) la Revoluție, și destinul lui Marius Mioc s-a schimbat odată cu recâștigarea libertății pentru toți. În 1993, a absolvit Facultatea de Mecanică din Timişoara, secţia Tehnologia Construcţiilor de Maşini, specializarea Prelucrări prin aşchiere.

Între 1993 şi 1995 a lucrat ca inginer la Prompt SA Timişoara, firmă proprietate de stat, care apoi s-a privatizat. Între 1996 şi 2000 a activat în departamentul financiar al Procter & Gamble Timişoara (Detergenţi SA), iniţial ca analist financiar, iar apoi în funcţia de contabil-şef.

Din 1999, desfășoară activităţi independente pe cont propriu, ca persoană fizică autorizată. Mai precis, își vinde propriile cărți despre Revoluție pe care le-a scris și administrează asociații de proprietari. A scris, începând cu anul 1990, articole dedicate Revoluției în ziarele vremii („Nu”, „Banatul”, cel din urmă editat de Frontul Democratic Român). Este membru al Asociației „17 Decembrie 1989”.

Din 1991 a reprezentat Comisia pentru Adevăr și Dreptate, din cadrul acesteia, făcând numeroase demersuri pentru aflarea adevărului despre Revoluție. În 1994, a publicat „Falsificatorii istoriei”, prima lucrare dintre cele 14 cărți al căror autor este, la alte cinci fiind coautor.

A fost, în volumele publicate, preocupat de prezentarea Revoluţiei din Timişoara aşa cum a fost, fără mistere, combătându-i pe falsificatorii istoriei, minciunile care s-au spus despre ea, mitul agenturilor străine și al Securității atotputernice. A scris cărți despre Revoluția de la Timișoara, una pe scurt și alta explicată pentru toţi, dar și un volum, intitulat „Libertatea și politrucii”.

Cele mai recente cărți ale sale, „Istoricii și Revoluția din 1989. Minciuni, falsificări, manipulări” și „Revoluția din Timișoara, prin mărturii” erau pe cale să apară la momentul întâlnirii noastre.

Există, însă, din 2008, „Blogul lui Marius Mioc”, una dintre cele mai bogate colecții de mărturii și documente, inclusiv audio-video, despre Revoluție.

Datorită lui, eroii Timișoarei nu vor muri niciodată, pentru că povestea din 1989 este spusă pe internet, pentru tinerii care îl frecventează. În 30 martie 2009, blogul înregistra 50.000 de accesări, iar în 25 februarie 2013, atingea un milion. În octombrie, demersul său depășea 3,3 milioane de accesări.

Mioc, însă, este proprietarul și altor bloguri și pagini de Facebook, activind și în cadrul unor grupuri de pe internet, dedicându-și zilnic acestora, în medie, două-trei ore din viața sa.

CITEŞTE ŞI: 20 decembrie 1989 – ziua în care Timișoara a fost proclamată primul oraș liber al României

L-am întrebat pe studentul revoluționar de acum 30 de ani, dacă va fi aflat vreodată adevărul despre cei care au tras. Răspunsul său a fost că sub lozinca „Vrem adevărul”, nu s-a făcut decât ca acesta să fie ascuns sub forma minciunii. Cât privește idealurile Revoluției, Mioc crede că acestea au fost, în principal, împlinite. „Avem alegeri libere și corecte, libertatea cuvântului, libertate economică. E cu mult mai bine decât în 1989”…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns