20 decembrie 1989 – ziua în care Timișoara a fost proclamată primul oraș liber al României

20 Decembrie 1989, gustul libertății…

În urmă cu 30 de ani, în 20 decembrie 1989, timișorenii cu mic, cu mare erau la Revoluție, în Piața Operei, și au rămas acolo și în alte puncte fierbinți  ale confruntării cu autoritățile, până ce au învins dictatura, dar și după aceea, au revenit de fiecare dată, când evoluția lucrurilor o impunea.

În acea zi, Timișoara a fost proclamată primul oraș liber al României, sirenele sunând la ora 12 în tot orașul pentru a vesti acest lucru. Din acest punct de vedere, pentru timișoreni și Timișoara nu mai era cale de întoarcere („Ori învingem, ori murim!). Apoi și alte orașe s-au trezit din bezna celor 45 de ani de comunism, solidare cu martirajul timișorenilor.

Revoluția a izbucnit în 20 decembrie și la Lugoj, în 21 decembrie la Arad, Reșita, București, Brașov, Cugir, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureș, iar în 22 decembrie la Buzău, Brăila, Hunedoara, Târgoviște, toate acestea fiind declarate ulterior orașe-martir, pentru tributul de sânge care l-au dat pentru libertate. Dar proteste au fost și în alte orașe ale țării, în unele existând, de asemenea, victime.

În toată ţara, în timpul Revoluției,  s-au înregistrat peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi.

Trebuie menționat, relativ la 20 decembrie 1989, și faptul că în acea zi la Timișoara, au fost formulate primele revendicări, acestea fiind prezentate primului-ministru comunist, Constantin Dăscălescu, trimis la Timișoara, a fost redactat primul program politic și s-a constituit Frontul Democratic Român, cea dintâi formațiune politică născută în timpul Revoluției.

Toate aceste se petreceau pe fondul solidarizării cu revoluționarii a salariaților de pe platformele industriale timișorene, care au declanșat greva generală, și a ideii acreditate de la Balconul Operei că armata a fraternizat cu demonstranții. În noaptea care a urmat acestei zile au fost trimiși cu trenuri  muncitori din Oltenia înarmați cu bâte, mobilizați de regim pentru a face ordine la Timișoara, dar aceștia nu au intervenit, unii alăturându-se demonstranților.

Sloganul care avea să facă vogă de atunci a fost: „Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”, și nu doar în timpul Revoluției, ci și pe parcursul anilor de tranziție, acesta însoțind toate protestele împotriva puterii instalate la București, care s-a declarat ca fiind „emanată de Revoluție” și a guvernărilor care au urmat.

La scurt tip, regimul instalat de Ion Iliescu avea să fie contestat. Din municipiul de pe Bega, Societatea Timișoara a lansat ideea că Revoluția a fost furată, confiscată, aceasta fiind preluată și de protestatarii-maraton din Piața Universității din București. O altă idee care a constituit subiectul unor controverse, care continuă și astăzi, este cea lansată de Opoziția de atunci, aceea că în România nu a avut loc o revoluție, ci o lovitură de stat.

Se pare că această dilemă n-a fost rezolvată de istorici și, probabil că nici nu va fi, pentru că nu sunt întrunite, așa cum s-au derulat evenimentele, argumentele pentru aceasta din urmă. Nicolae Ceaușescu și regimul său dictatorial au fost răsturnate de manifestanți și nu de grupul politic, fie și el de dinainte pregătit ca să preia cârma, profitând de vidul de putere. Trebuie spus că au existat și alte tentative în acest sens, inclusiv ale unor demnitari care l-au susținut până în ultimul moment pe Ceaușescu.

Dacă tragem acum linie, cert este că Timișoara și întreaga țară trăiesc în libertate și democrație de trei decenii, la temelia cărora stau jertfa și curajul eroilor-martiri din Decembrie 1989. Românii sunt liberi să circule în lume și au dovedit că au profitat din plin de această libertate. Din punct de vedere geopolitic, România a devenit membră NATO și a UE, ceea ce constituie garanții pentru o viață civilizată și pentru viitor.

Astăzi ne bucurăm din plin de cuceririle revoluționare, de drepturi la care doar visam înainte de 1989. Am dorit să trăim ca în Occident și condițiile de acasă se apropie tot mai mult de cele din lumea civilizată, dar rămânerea în urmă nu poate fi peste noapte recuperată.

Pe lângă lucrurile bune, cei 30 de ani de la Revoluție care au trecut au adus și altele mai puțin bune, ori rele de-a binelea, destule neîmpliniri – corupție și sărăcie, bulversarea valorilor, decăderea societății, a educației și a sistemului de sănătate, exodul românilor, îmbătrânirea și depopularea localităților etc.

Nu sunt de ignorat nici derapajele de la democrație din politica românească – mineriadele, partidul-stat și episodul Dragnea –  dovedind cât de repede putem să ne întoarcem de unde am plecat. De aceea, întrebarea dacă mai constituie un pericol revenirea comunismului (prin mentalitățile și modalitățile sale autoritare) pare a fi încă actuală…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 thoughts on “20 decembrie 1989 – ziua în care Timișoara a fost proclamată primul oraș liber al României

  1. „Dupa victorie multi viteji se arata” este zicala cea mai potrivita pentru acest eveniment…!
    Timisorenii cu mic si mare – este o minciuna, d-le Marcel Samanta !… La acea data, erau doar cei mai necajiti de soarta, cei care nu aveau ce mai pierde, la demonstratie…! Nici un membru al „inaltei societati” din oras, al celor cu slujbe si relatii de aprovizionare alimentara bune n-a participat, nici macar n-au cutezat sa se arate la geam – de frica ce le era. Eu am trait acele evenimente si n-am uitat… Istoria Romaniei trece de la o minciuna la alta, prin articolele pe care vreti sa le lasati urmasilor nostrii… Si biserica ? A dat ordin sa se inchida portile sa nu intre protestantii sa se fereasca de gloantele soldatilor. N-ai trait pe vremea acea d-le Samanta ca altfel probabil ca nu scriai asemenea bazaconii…

    1. Confirm spusele dumneavoastră.
      Am trăit cu spaimă represiunea comunistă din decembrie, imaginea sângeului din șanțurile făcute fe taburi sau cadavrele plutind pe Bega nu vor disparea din memorie prea curând. Sau covorul de cartușe goale din Piața Victoriei…Tinereii astia dau căutări pe goaglă să afle unde e corso sau oața Lahovary 🙂
      Eroii nu mor niciodată, sunt în sufletele timișorenilor.
      Respect maxim!

  2. Poate nu chiar toată Timisoara fost pe străzi, dar trei sfert din ea,da! Și nu au fost numai cei mai necăjiți ,cum spunea cineva mai sus, am fost oameni de toate felurile , intelectuali și muncitori, tineri, bătrîni și copii. Atunci ne-a unit dirzenia și o extraordinara solidaritate. Atunci toți am fost eroi pentru că eram singuri și speriați,și furioși,și hotariti. Da, la Timișoara a fost revoluție cu toate ingredientele necesare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *