O timișeancă își înscrie astăzi numele pe lista scurtă a persoanelor centenare din județul nostru. Paulina Berceanu marchează o premieră în comuna Uivar, unde nici unul dintre locuitorii prezenți nu își amintește ca vreo femeie să fi ajuns la venerabila vârstă de un secol.
”Cu ani în urmă, un eveniment similar l-a avut ca protagonist pe un bărbat din sat. Acesta s-a stins prin 1982-1983, la vârsta de 103 ani. Nici una dintre reprezentantele sexului frumos nu a fost atât de longevivă. Este un motiv de bucurie pentru întreaga comunitate”, a mărturisit primarul comunei Uivar, Gabriel Idvorianu. Pentru împlinirea vârstei de aur, Paulina Berceanu este sărbătorită la primăria din localitate, ocazie cu care i se vor oferi flori, o diplomă de onoare și un tort profiterol cu marțipan.
Născută… orfană
Paulina Berceanu s-a născut în 11 mai 1917, în localitatea Gighera din județul Dolj. ”Am venit pe lume la patru luni după ce tatăl meu s-a stins în Primul Război Mondial. Am fost un copil orfan… Îmi amintesc că la șase ani, mama nu m-a lăsat la școală pentru că era greu să mă întrețină, eu fiind al treilea copil. Dar am fugit pe sub poartă și mi-am îndeplinit dorința. În acel moment mi-am rupt rochița, însă doamna învățătoare a găsit niște ață și un ac și mi-a cusut-o. Am reușit să termin șapte clase după care, la 13 ani, mama mi-a spus că e momentul să încep să muncesc”, își amintește centenara.
Cu sapa în mână timp de 87 de ani
Pentru Paulina Berceanu, secretul longevității este munca. ”Am fost la câmp de la 13 ani, când mama mi-a pus sapa în mână. E aceeași unealtă de care mă folosesc și acum, după 87 de ani Tot timpul am lucrat 
la Colectiv, de la început și până la desființare”, spune femeia care se ocupă singură de straturile de flori din curtea casei de la Uivar. De asemenea, timișeanca muncește încă și în grădină, având grijă de orătăniile din ogradă, în măsura în care reușește să o înduplece pe fiica sa să o lase să dea o mână de ajutor. ”Îmi place să mă mișc mereu. Dacă stau degeaba mă dor picioarele”, adaugă Paulina Berceanu.
Laureată la ”Cântarea României”
Când vremea de afară nu îi permitea să lucreze la câmp, Paulina Berceanu își dedica timpul lucrului manual. Priceperea și perseverența de care a dat dovadă i-au fost încununate la Festivalul ”Cântarea României”, unde, în anul 1983, la vârsta de 66 de ani, a obținut locul I pentru confecționarea artistică a unui covor. ”Când m-am născut eu, nici nu exista televizor, apoi, după concurs, mult timp, covorul meu apărea pe genericul unei emisiuni la TVR. Nu mai țin minte despre care era vorba. Mi-a plăcut să fac chilime, acestea fiind covoare care pot fi expuse pe ambele părți”, spune Paulina Berceanu.
Toată viața și-a făcut griji
Apropiații centenarei o descriu ca pe o femeie foarte emotivă care toată viața și-a făcut griji. ”Toată viața m-am frământat pentru cei din familie; voiam să le fie bine. Și acum mă gândesc să le fie bine fetei, nepotului și nepoatei, dar și celor doi strănepoți. Cele mai frumoase amintiri le am de la nunțile nepoților mei și de la botezele strănepoților”, mărturisește Paulina Berceanu.
Cele necesare… cu măsură, dar dragostea să prisosească
Cele necesare… cu măsură, dar dragostea să prisoseascăZiua de lucru a centenarei începe după ora 7, când primul gând pe care îl are este legat de puișorii de găină pe care i-a scos recent cloșca și de care trebuie să aibă grijă.
Apoi, urmează celelalte munci din gospodărie. Uneori se odihnește după masa de prânz, alteori, nu. Seara se retrage devreme, în jurul orei 19.
”Niciodată nu am mâncat mult și nici gras. M-am hrănit mai mult cu ceea ce am obținut din grădina proprie. N-am băut și n-am fumat niciodată. Mulți din cunoscuții mei au murit de tineri, în special bărbații. Fratele meu a trăit 74 de ani, iar sora mea, 90. Eu am fost cea mai mică la părinți.
După o viață de 100 de ani, le spun tinerilor să lucreze, să facă bine și, cel mai important, să își asculte inima. Eu am ajuns la vârsta aceasta cu dragoste de muncă și de semeni”, susține Paulina Berceanu.
