Un euro și jumătate – felia de prăjitură într-o comună de lângă Timişoara

De câțiva ani, economia românească este bazată mai mult pe servicii, cu prețuri umflate artificial. Producția autohtonă scade dramatic de la o zi la alta, astfel că se importă din ce în ce mai mult.

Recentele scumpiri, resimțite mai ales în sectorul alimentar, îi determină pe unii comercianți să apeleze la diverse tertipuri, unele ascunse, altele chiar la vedere, pentru a obține, în continuare, profitul așteptat. Ieri, de pildă, la o cofetărie din comuna timișeană Giroc, a intrat un client care a comandat o felie de prăjitură. Ceva simplu, nimic sofisticat.

Vânzătoarea, care, până în acel moment, se plictisea în lipsă de mușterii, a deschis geamul vitrinei cu bunătăți și a luat repede etichetele cu prețurile produselor expuse.

– S-a întâmplat ceva?, a întrebat nedumerit, clientul.

– Ah, nu, doar că s-au scumpit și trebuie să le schimb prețul.

– Chiar acum? Prăjiturile sunt de astăzi?

– Nu, de ieri, a răspuns cu nonșalanță vânzătoarea, care, după ce i-a cântărit clientului felia de prăjitură cerută (prețul fiind pe kilogram), i-a comunicat sec:

– Șapte lei.

– Și ieri cât ar fi fost?, a întrebat mucalit clientul.

– Șase.

– Păi și de ce e mai scumpă?

– Pentru că s-a scumpit untul, cu 20 de lei peste cât era kilogramul, l-a informat conștiincioasă vânzătoarea.

– Cu alte cuvinte, prăjitura ați făcut-o ieri, ați cumpărat acum untul la un preț mai mare, și i-ați schimbat prețul.

Fata a ridicat din umeri neputincioasă: primim ceea ce acceptăm.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Un euro și jumătate – felia de prăjitură într-o comună de lângă Timişoara

  1. G.I. : la fel, cu țigările rămase pe stoc ! Doar marile magazine/benzinăriile, le vând la prețul vechi, până se lichidează stocul . Cunoaștem …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare