– Aţi încheiat un an bun, la Campionatul Naţional de seniori aţi luat medalia de bronz şi, acelaşi loc trei, la Gongul de aur, în Macedonia.
– A fost un an destul de bun pentru mine, asta şi cu sprijinul antrenorului, maestrul Nicolae Ispas, şi datorită tatălului meu, care m-a sprijinit, al soţiei. Sper ca în noul an, în care abia am intrat, să fie mult mai bine.
CITEŞTE ŞI: Alertă ANM: Ninsori, în aproape toată ţara. Temperaturile vor ajunge la -15 grade Celsius. Ger de luni
– Care sunt competiţiile mai importante, la care o să participaţi, de care ştiţi deja?
– Cupa României, o întrecere foarte importantă, voi merge iar la Skopje, la Gongul de Aur şi, bineînţeles, campionatul naţional.
– Dincolo de box, unde ai rezultate notabile, şi lucrezi.
– Da, trebuie, momentan nu putem trăi doar din box. Deocamdată mă descurc, sper ca pe parcurs să fie mai bine, muncind mai mult.
– Dar nici un sponsor nu ar strica…
CITEŞTE ŞI: Ministrul Muncii anunță o întârziere la plata pensiilor pentru luna ianuarie
– Niciodată, oricare ar fi el.
– Şi în toată Ghiroda, localnic fiind, unde sunt atâtea firme, nu ai găsit un susţinător?
– Nu. Sincer, nici nu am căutat, dacă o veni odată cineva lângă mine o să fie bine primit şi am să-mi dau tot interesul să nu dezamăgesc.
Nici pe sponsor, nici familia mea. Şi, în primul rând, eu să fiu mulţumit.
– După aprecierea ta, pugilismul, la noi, este în scădere? Te întreb pentru că există un recul, parcă mai puţin la fotbal, în toate sporturile.
CITEŞTE ŞI: Gripa a ajuns în vest
– Da, nu mai este ce a fost înainte, copiii s-au dus spre alte sporturi, cu mai mare audienţă la public şi, implicit, la sponsori, atât de importanţi, despre care vorbeam.
– Eşti sportiv la CSM Timişoara. Sunt şi copii pe lângă voi, e asigurată continuitatea?
– Da, sunt, chiar avem doi băieţi foarte buni. De la unul dintre ei, Robert Pater, are doar 12 ani, am aşteptări foarte mari. Şi nu doar eu.
CITEŞTE ŞI: Muzeul Iluziilor Optice, în premieră la Timişoara
– Tu la ce vârstă ai ajuns în sala de box?
– Nu împlinisem 11 ani.
– Câte meciuri ai?
– Undeva la 120.
– Azi părinţii îşi feresc de efort copiii. Ce-au zis ai tăi când au auzit că vrei să practici boxul?
– La mine a fost o situaţie mai aparte. Tata a făcut box, avându-l antrenor tot pe maestrul Nicolae Ispas, care este şi antrenorul meu. Tata m-a ajutat, mama, în schimb, a avut o altă opinie.
Nu a fost de acord. Nu a văzut niciun meci de-al meu. Nici măcar la televizor. Eu m-am dus la box admirându-i în ring pe fraţii Simion.
– Care dintre voi are cele mai multe performanţe?
– Înainte de a vă răspunde, trebuie spus că, evoluând în perioade diferite, atunci erau adversari mult mai buni, situaţia s-a schimbat.
În plus, el a fost mai greu ca şi mine, eu fiind la 56 de kilograme. Eu am rezultate mai bune.
Tata a fost un boxer mai aprig, pe când eu mizez pe tehnică.
